|
Excavation Year |
1998 |
|
Epoch |
Neolithic
|
|
Periods |
|
|
Site Category |
Domestic;
Unassigned
|
|
Site Types |
Habitation
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Hunedoara |
|
Locality |
Călan |
|
Commune |
or. Călan |
|
Site |
La Podină, La Sălcii (Aquae) |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Ciută |
Marius Mihai |
|
Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Paul |
Iuliu |
|
Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
|
|
National Arch. Record Site Code |
87433.01
|
|
Report |
Situl neolitic de la Călan, punctul "La podină", "La sălcii", a fost identificat în cursul anului 1998, în urma unor repetate cercetări de teren (periegheze), efectuate în hotarul oraşului Călan şi a localităţilor învecinate (Streisângiorgiu şi Ohaba Streiului), de către specialişti ai Centrului de Cercetări Pre- şi Protoistorice, la care s-au adăugat studenţi de la specializările Istorie şi Muzeologie din cadrul Universităţii "1 Decembrie 1918" din Alba Iulia.
Materialele obţinute ca urmare a investigaţiilor de teren, deosebit de bogate şi interesante au făcut ca staţiunea neolitică de aici să intre în atenţia cercetărilor, într-o primă fază, pentru o mai bună delimitare şi recunoaştere a suprafeţei virtual locuite, s-a realizat, avându-se în vedere cercetările viitoare, o împărţire a ei în două sectoare, în funcţie de modul în care au apărut materialele caracteristice a două culturi neolitice diferite: "Sectorul l", situat pe terasa întâia a pârâului Luncani, unde au fost descoperite materiale aparţinând complexului cultural al neoliticului timpuriu, Starcevo-Criş şi "Sectorul II", situat pe terasa a doua (în prelungirea primului), unde au fost identificate materiale aparţinând culturii Vinca-Turdaş. Situl de la Călan "La podină" se află în depresiunea Haţeg-Mureş, pe malul drept al pârâului Luncani (Boşorod), pe prima şi a doua terasă cu expunere sud sud-estică de la poalele dealului Măgura, într-o zonă deosebit de favorabilă habitatului uman.
În cadrul campaniei din acest an, desfăşurată în perioada 5-15 august, s-au efectuat cercetări arheologice sistematice în cel de al doilea sector ("II").
În prima fază au fost executate sondaje de control şi informare stratigrafică necesare pentru identificarea extinderii, în teritoriu a aşezării (sau aşezărilor) preistorice, precum şi lămurirea situaţiei stratigrafice prezente pe cea de a doua terasă a Boşorodului.
Au fost realizate patru secţiuni de control si informare stratigrafică, din care trei (SI-III/1998) în zona marginală a terasei (în zona "muchiei" şi a "frunţii" terasei), în care apăruseră la suprafaţă din abundenţă materiale arheologice si o a patra (SIV/1998) în "podul" terasei, spre interior.
Primele trei secţiuni (SI = 10,5 x 1,5 x 0,40 m; SII = 6 x 1,5 x 1 m şi SIII - 6 x 1,5 m) au dovedit existenţa unui unic strat de cultură, compact, relativ subţire (0,20-0,30 m) aparţinând unei faze târzii a culturii Vinca-Turdaş, aşezat direct pe sterilul argilos-pietros, serios afectat în partea superioară de lucrările agricole, datorită situării lui la o mică adâncime.
În SI/1998, în carourile 2-3, s-a dezvelit o locuinţă semiadâncită (B1 /1998) de formă relativ neregulată, afectată şi ea, în partea superioară, de lucrările agricole, care a furnizat un material arheologic deosebit de l bogat (ceramică, material litic, osteologic, etc.) si interesant, de factură turdăsană, asociat însă şi cu altei elemente de import din alte arii culturale. Remarcăm prezenţa ceramicii de foarte bună calitate, foarte bine arsă, de culoare portocalie-deschisă, decorată în tehnica inciziei şi ornamentată cu motivele în benzi unghiulare şi al triunghiuri punctate. Este prezentă de asemenea şi ceramica neagră lustruită, cu multă mică în compoziţie. Interesante sunt şi fragmentele de vase bitronconice care prezintă decor realizat în tehnica pictării cu o pastă neagră, probabil bitum, cu ornamente liniare dispuse în paralel, în formă de căpriori, ce aduc foarte mult cu ceramica de tip Tăualaş. Tot această locuinţă a furnizat şi un bogat utilaj litic (cioplit şi şlefuit) şi osteologic (unelte din os şi corn alături de oase de animale).
Concluzia logică la care s-a ajuns în urma executării acestor sondaje a fost aceea că zona de muchie a terasei este cea în care stratul arheologic iese la suprafaţă antrenând cu el şi materialele conţinute, situaţie care explică şi apariţia atât de frecventă a vestigiilor în timpul cercetărilor de suprafaţă, astfel încât există puţine şanse ca aici să fie surprinsă o situaţie stratigrafică relevantă, nederanjată.
Cea de a patra secţiune cu caracter de sondaj (S|V/1998 = 4 x 1,5 x 1,5 m), practicată, după cum aminteam, în interiorul ("podul") terasei, a confirmat faptul că stratul de cultură este aici mai bine păstrat, nefiind afectat de lucrările agricole deoarece se află la o adâncime mai mare (0,40-0,50 m).
În extremitatea nord-vestică a acestei secţiuni a fost descoperită o locuinţă de suprafaţă (LI/1998), mai precis o porţiune a acesteia, în timpul si cu fondurile afectate locuinţa nu a fost săpată decât parţial, ea continuându-se (intrând) în (sub) profil. Având dimensiuni de aproximativ 4 x 2 m, aceasta era construită pe podină groasă de lut (3-8 cm, pe alocuri chiar 10-12 cm), aşezată direct pe pământ, care a fost puternic arsă, probabil cu ocazia incendierii locuinţei. Bucăţile de podină, bine conservate, de mari dimensiuni (aproximativ 20 x 15 cm) şi forme neregulate, erau completate de fragmente de chirpici din pereţii locuinţei precum şi de două bucăţi masive de chirpici reprezentând urme (amprente) de degete pe straturile succesive depuse (straturi care s-au desprins), de formă piramidală, reprezentând, probabil, colţurile locuinţei. Pământul pe care a fost aşezată podină reprezintă sterilul arheologic, de culoare brun-gălbuie.
Din motive obiective, nu s-a putut realiza dezvelirea integrală a complexului, aproximăm că a fost surprinsă doar o treime din acesta, acest obiectiv urmând a fi finalizat în campania următoare. Materialele, arheologice şi în special cele ceramice descoperite în locuinţă sunt destul de sărace - similare celor i descoperite în secţiunile amintite mai sus - dovedind apartenenţa la o fază foarte târzie turdăsană. Factura ceramicii, în special arderea, este excelentă, amintind de cea petreşteană, ceea ce nu exclude, în acest caz, contacte directe ale locuitorilor aşezării neolitice târzii de la Călan "în podină" cu purtătorii acestei culturi eneolitice.
În sprijinul acestei ipoteze vine şi tehnica de construcţie a locuinţei, cu analogii indiscutabile în cadrul aşezărilor culturii Petreşti.
Aceste prezumţii emise pe baze tipologico-stilistice şi de ordin funcţional, completate, sperăm, în viitor şi pe posibile, argumente de ordin stratigrafie, vor contribui fără îndoială la definirea unor aspecte si [ fenomene culturale care au dat naştere, se pare, culturilor neoliticului târziu şi eneoliticului dezvoltat pe teritoriul Transilvaniei.
Deoarece rezultatele din acest an s-au dovedit a fi deosebit de promiţătoare, cercetările arheologice sistematice din situl neolitic de la Călan "La podină" vor continua şi în anii ce urmează, prin extinderea investigaţiilor în "Sectorul II" al sitului si prin abordarea "Sectorului l", în care apare locuirea neolitică timpurie.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
