|
Report |
Cercetările în acest punct au fost reluate în 1997 (v. AO, S.N., 6, 1989; SCIVA 45, 1994, 1), vizând o aşezare neolitică pluristratigrafică, o aşezare de la limita secolelor VI şi VII şi o necropolă medievală. Campania 1998 viza, pe de o parte, extinderea sondajului la nord de săpătura din anii 80, pe de alta - clarificarea situaţiei unor complexe intersectate în anul anterior, în consecinţă, S. XI - numai marcat în 1997 - a fost redeschis, lărgit la 1,3 m. şi prelungit spre nord cu 10 metri (limita aliniindu-se astfel cu S. IX şi S. X) şi s-au deschis casetele IX B şi X A.
Din nefericire, după începerea lucrărilor a devenit evident dezinteresul colaboratorilor din anul precedent (Muzeul din Slatina şi Institutul din Craiova), astfel încât, pe o bază financiară precară, lucrările au fost restrânse, S. XI fiind abandonat a doua oară, la cote între -1,40 si -0,60 m. Oricum, s-a putut determina existenţa unei locuinţe neolitice în carourile 5-6 (caroiaj la doi metri, de la sud la nord), au fost descoperite noi morminte ale necropolei medievale şi s-a certificat inexistenţa unei locuinţe de epoca migraţiilor în perimetrul secţiunii.
Caseta IX B (3,5 x 2,7 m) a fost trasată în prelungirea casetei IX 71997, pentru decopertarea B.4, cât şi pentru stabilirea unui racord real cu săpăturile mai vechi. A fost dezvelit complet un cuptor de mari dimensiuni, descoperit cu un an mai devreme. Vatra este făcută din cărămizi romane, întregi (45 x 30 x 5,50 cm.) sau fragmentare, este în formă de potcoavă, cu deschiderea şi cu adâncimea de 0,9 m., pereţii - din piatră de râu cărămidă spartă şi lut fiind groşi de minim 0,40 m. Bordeiul 4 a fost suprapus de B. 1, care este însă mai puţin adânc, planul cuptorului fiind cruţat; săpătura veche s-a oprit pe podeaua B. 1. Se asigură astfel, stratigrafie, existenţa a două nivele de locuire. Demontarea cuptorului a scos la iveală o altă vată, de lut, excentrică şi cu alt plan, împreună cu alt nivel de călcare interior, nivel puternic lutuit, cu numeroase găuri puţin adânci, de maxim 8 cm. diametru, amenajare destinată, probabil, să compacteze solul nisipos, friabil. Fragmentele ceramice recoltate pe această podea sunt prea mici si puţine pentru comparaţii serioase, dar reprezintă acelaşi orizont cultural.
Caseta X A (4,5 x 2,7 m.) a scos la iveală latura estică a B. 5 (intersectat în 1997). Atât latura locuinţei cât şi cuptorul sunt mult mai mici decât cele constatate la B. 4. Latura locuinţei măsoară 2,40 metri. Cuptorul este rectangular şi măsoară, la interior, 0,45 m. pe adâncime şi 0,27 m. pe lăţime. Vatra este făcută tot din cărămizi. Partea interioară a pereţilor este realizată din cel puţin trei rânduri suprapuse de cărămizi, aşezate culcat, pe lung, exteriorul fiind placat cu pietre legate cu lut. Nu s-au surprins elemente de suprastructură a bordeiului, ci doar câteva gropi mici (diametrul de 6-8 cm.) pe margini; elemente de sprijin ale pereţilor se aflau, probabil, în afara gropii bordeiului.
Inventarul bordeielor 1-3 şi 5 se reduce aproape exclusiv la ceramică lucrată cu mâna, extrem de grosieră (pastă - fără cioburi, ardere, modelare), redusă la fragmente aparţinând la 10-15 vase diferite. Inventarul B.4 este net distinct. Inventarul este mai semnificativ. Ceramica reprezintă şi aici aproximativ două treimi din inventar şi are acelaşi aspect primitiv. Ceramica lucrată cu roata nu numai că există, dar este de foarte bună calitate, pe roată rapidă, cu pastă şi ardere de calitate şi decor bine lucrat. Cele mai frapante sunt vase arse la roşu (sau cu tentă cenuşie), de mari dimensiuni estimate în jur de 13 litri), cu buză trapezoidală, cu decor striat (cu valuri) sau ştampilat. Caracterul de importuri a acestor piese este evident. Astfel de piese există nu numai în dărâmăturile cuptorului din B.4, dar şi în umplutura superioară a B.4 (care a funcţionat o vreme ca groapă menajeră). Existenţa acestei umpluturi relevă existenţa unui al treilea palier cronologic de locuire, intermediar, pentru care încă nu avem complexe.
Continuitatea culturală a orizontului reprezentat de B.4 şi a celorlalte complexe este evidentă, atât prin tehnica de construcţie a cuptoarelor cât şi prin factura ceramicii lucrate cu mâna. Ceea ce se schimbă este contextul, respectiv ruperea legăturilor cu lumea romană. Acest orizont ar trebui să dateze la cumpăna secolelor VI şi VII. Orizontul B.4 (inclusiv umplutura superioară) ar trebui să dateze în al treilea sfert al secolului al Vl-lea. Această datare este confirmată de apariţia, în această campanie, a unei tăviţe "slave", care nu se găseşte în vestul Munteniei în prima jumătate a secolului.
Din necropola medievală au mai fost cercetate, total sau parţial încă 12 morminte (total 77) confirmându-se observaţiile anterioare: ritualul tărgii (la circa o pătrime dintre subiecţi), problemele osteologice endemice si îngropările izolate în var (la acestea se adaugă câteva gropi suspect de adânci).
Anul acesta, pe un teren eliberat de păioase, la vest de punctul de lucru, a fost posibilă o periegheză mai detaliată. Aşezarea medievală corespondentă necropolei (care nu pare să depăşească semnificativ secolului ai XVI-lea) se întinde spre vest şi sud de necropolă pe o suprafaţă de minim 4 hectare. Nici aşezarea de secol VI nu se limitează la botul de terasă, cum credeam. Fragmente ceramice tipice au fost descoperite la 60-70 de metri SV de punctul de lucru. Punctul Vadu Codrii are un potenţial arheologic substanţial. Colaborarea defectuoasă cu autorităţile locale a condus însă, pentru moment, la necesitatea sistării cercetărilor.
Nu pot să închei fără a atrage atenţia celor preocupaţi de geografia istorică, că, atât Vadu Codrii, cât şi Nucet, intrate în literatură, de mai mulţi ani, ca aparţinând de satul Piatra - astăzi suburbie a oraşului Piatra Olt - aparţin însă, administrativ, de comuna Brâncoveanu, aflată la sud de sit. Evident, proprietarii siliştii medievale sunt săteni din Brâncoveni. Am păstrat însă titulatura cunoscută a sitului, pentru a nu provoca confuzie.
|
