Cercetările s-au axat pe latura estică a aşezării unde materialele Cucuteni şi Sântana de Mureş de la suprafaţa solului erau mai abundente, dovedind o locuire intensă.
În acest sens s-a trasat SV (20 x 2) care prezintă următoarea stratigrafie: solul arabil între 0 - 0,30 cm; între 0,30 - 0,50 cm sol brun în care se găsesc materiale din sec IV şi materiale puţine Cucuteni; urmează un strat cenuşos cu material din sec. IV şi materiale puţine Cucuteni, între 0,50 - 0,95; ultimul strat ajunge până la 1,60 în el se află depunerea preistorică ce cuprinde resturile locuinţei răvăşite din vechime, ceramică, cărbuni, cenuşă, arsură, unelte, silex şi oase; sub 1,60 se găseşte pământ galben, steril din punct de vedere arheologic. A fost dezvelită o locuinţă de suprafaţă cu platformă de lut ars pe podină de lemne despicate, de formă aproximativ dreptunghiulară. În bună parte, locuirea cucuteniană a fost deranjată de purtătorii culturii Sântana. Materialul arheologic recoltat din această locuinţă constă în principal din fragmente ceramice, unelte litice şi din lut ars.
Ceramica descoperită aici aparţine celor trei categorii: fină, semifină, grosieră. Printre uneltele de silex enumerăm: percutoare, vârfuri de săgeată, diverse lame. De asemenea, s-au găsit două râşniţe.
Alte unelte, de lut ars, sunt fusaiolele şi numeroase greutăţi de la plasa de pescuit peşte şi de la războiul de ţesut vertical.
În partea central-estică a locuinţei a fost dezvelită o vatră. Deşi puternic degajată de intervenţiile ulterioare, resturile locuinţei au permis distingerea a cel puţin două momente de refacere a ei. S-au găsit puţine resturi osteologice. Complexul arheologic se poate încadra cronologic în faza B2 a culturii Cucuteni.
Interesantă prin numărul mare de fragmente ceramice este ceramica "de tip C", într-un procent sensibil sporit comparativ cu alte aşezări din aceeaşi perioadă.
