|
Excavation Year |
2002 |
|
Epoch |
Palaeolithic and Mesolithic
|
|
Periods |
Mesolithic
|
|
Site Category |
Domestic;
Unassigned
|
|
Site Types |
Habitation
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Botoşani |
|
Locality |
Cotu Miculinţi |
|
Commune |
Coţuşca |
|
Site |
Gârla Mare |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Beldiman |
Corneliu |
Site director |
Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti |
|
|
National Arch. Record Site Code |
36836.02
|
|
Report |
Date recente privind utilizarea fildeşului în paleoliticul superior din România
Cele mai timpurii dovezi cunoscute ale folosirii fildeşului de mamut datează din paleoliticul mijlociu, aceste părţi scheletice fiind inserate ca elemente de construcţie în structura unor complexe de locuire şi destinate izolat rolului de materie primă pentru confecţionarea unor unelte şi arme. În paleoliticul superior, defensele de mamut au constituit una dintre materiile dure animale de utilizare quasi–curentă în cadrul culturilor acoperind spaţiul vast dintre Atlantic şi Ural. Fildeşul era rezervat fabricării diverselor tipuri de unelte, arme şi, mai ales, obiecte de podoabă şi de artă mobilieră. Reamintim faptul că sub raportul definiţiei histologice, ţesuturile dure ale dinţilor vertebratelor sunt constituite din email, ciment şi dentină sau fildeş (ivoriu). Lipsit de vase sanguine, acesta din urmă este mai puţin fibros decât osul şi mai compact, fără a câştiga însă în rezistenţă; trama sa complexă specifică de fibre colagene îi conferă o elasticitate remarcabilă. Fildeşul poate proveni de la mai multe specii de mamifere terestre şi acvatice, fosile sau actuale: proboscidieni (mamut, elefant), hipopotam, caşalot, focă etc. În cadrul epocii paleolitice este atestată cu preponderenţă absolută utilizarea fildeşului de mamut şi, în mod cu totul excepţional, de caşalot. Incisivii superiori masivi supradezvoltaţi – defense – ai elefanţilor (fosili şi actuali) au creştere continuă, fiind alcătuiţi aproape integral din dentină (fildeş), depusă stratificat în jurul cavităţii pulpare de formă conică. Delaminarea sau delitarea conurilor de fildeş reprezintă principala alterare a pieselor fosile (Beldiman 1996, 325).
Pentru paleoliticul superior din România, indiciile folosirii fildeşului ca materie primă pentru fabricarea diverselor tipuri de obiecte rămân încă extrem de rare, în pofida cercetărilor desfăşurate sistematic în ultimele cinci decenii. Mai întâi trebuie să remarcăm însă faptul că două aşezări gravettiene din Moldova au furnizat fragmente de fildeş de mamut în stare brută, fără nici un indiciu decelabil de intervenţie umană. Cu ocazia cercetărilor efectuate în staţiunea de la Ripiceni – "Izvor", jud. Botoşani, din cuprinsul nivelului gravettian Ib s–a recoltat un fragment de defensă, aflat în stare avansată de fosilizare. Alexandru Păunescu afirmă, în mod îndreptăţit, că prezenţa izolată a piesei în nivelul gravettian se explică prin aceea că a fost culeasă de către locuitorii epocii dintr–o depunere musteriană aflată probabil la zi în malurile terasei Prutului (Păunescu 1993, 158–159, 185; Beldiman 1996, 326). Din complexul de locuire nr. 51, aparţinând nivelului gravettian III al aşezării de la Mitoc – "Malul Galben", jud. Botoşani, provine o defensă de mamut, descoperită izolat. Vasile Chirica arată că ea ar fi putut folosi ca material de construcţie pentru locuinţa de suprafaţă respectivă; în ceea ce priveşte provenienţa piesei, se adoptă fără rezerve explicaţia formulată în cazul celei de la Ripiceni – "Izvor" (Chirica 1989, 51; Chirica, Borziac 1995; Chirica 1996, 44).
Până în 1991 se cunoştea o singură piesă aparţinând epocii amintite, atestând în mod indubitabil intenţia de prelevare şi folosire a fildeşului ca materie primă. Respectiva piesă a fost descoperită prin cercetările desfăşurate în 1963 sub conducerea Mariei Bitiri şi a lui Viorel Căpitanu în aşezarea gravettiană de terasă de la Lespezi, punctul "Lutărie", jud. Bacău (Bitiri, Căpitanu, Cârciumaru 1991). Ea a fost semnalată într–o lucrare a regretatei specialiste în paleontologia cuaternarului Alexandra Bolomey (Bolomey 1991), care, de altfel, ne–a şi atras atenţia asupra importanţei particulare a piesei respective. Între timp s–a înregistrat prima încercare de sintetizare a datelor relative la utilizarea fildeşului în paleoliticul din sud–estul Europei (inclusiv România), în cuprinsul căreia nu au fost incluse, din păcate, datele relative la artefactul descoperit la Lespezi (Chirica, Borziac 1995). Până în 1996, acesta nu a beneficiat de o tratare ştiinţifică impusă de valoarea sa documentară specială. În aceste condiţii, lucrările publicate de autorul acestor rânduri în paginile revistelor SCIVA (Beldiman 1996), Analele Universităţii Creştine "Dimitrie Cantemir", Seria Istorie (Beldiman 1999) şi Angustia (Beldiman 2000) şi–au propus prezentarea detaliată a descoperirii respective, a contextului şi importanţei ei, la nivelul cercetării actuale în domeniu; cea mai recentă abordare a subiectului (martie 2003) a fost prilejuită de o prestigioasă manifestare ştiinţifică de profil organizată în Franţa, la Angouleme – Table ronde sur le Paléolithique supérieur récent. Industrie osseuse et parures du Solutréen au Magdalénien en Europe (Beldiman 2003). Obiectul la care facem referire este un segment de fildeş de mamut, recoltat din nivelul IV al sitului gravettian de la Lespezi (nivel datat pe baze radiometrice la circa 18000 BP); el conservă urme de debitaj prin cioplire oblică şi transversală şi prin tăiere cu fibra sablată (debitaj prin uzură liniară), procedeu tehnic neatestat, pare–se, nicăieri atât de timpuriu, el fiind larg folosit însă în cadrul culturilor mezolitice şi ale neoliticului timpuriu din Lumea Veche, inclusiv România (Beldiman 1996; Beldiman 1999; Beldiman 1999a; Beldiman 2000; Beldiman 2003).
Studierea directă recentă (mai 2001) de către autorul prezentului raport a unei părţi a inventarului de artefacte din materii dure animale (publicat cu mai multe prilejuri de autorul săpăturilor, Mihalache Brudiu – cf. Brudiu 1979; Brudiu 1980; Brudiu 1980a; Brudiu 1983; Brudiu 1986; Brudiu 1987; Brudiu 1994) provenind din cunoscutul sit gravettian pluristratificat de la Cotu Miculinţi, com. Coţuşca, jud. Botoşani, punctul "Gârla Mare", materiale păstrate în colecţiile Muzeului Judeţean Botoşani, a permis efectuarea de observaţii care au îmbogăţit sensibil setul de date relative la tipologia şi tehnologia în cadrul industriei materiilor dure animale datate în paleoliticul superior din România. În acest context s–a procedat şi la examinarea unei piese descoperite în cursul campaniei de cercetări din anul 1981. Nivelul V, explorat în Caseta B în cursul campaniei de săpături a anului amintit indică, prin materialele descoperite, o locuire relativ slabă; în structura inventarului litic predomină burinele; mai sunt atestate raboturile şi o lamă retuşată. Între artefactele din materii dure animale provenind din nivelul menţionat se numără: un corn de ren cules (bois de mue) – ax cu razele detaşate şi prezentând o şănţuire axială, realizată în vederea despicării (Brudiu 1986, 7, fig. 2/2); o armătură de proiectil fragmentară (vârf de suliţă) din corn de ren având un şanţ axial adânc (rainure) destinată inserţiei armăturilor litice sau având rolul de amenajare echivalentă "şanţului de sângerare" (Brudiu 1986, 7, fig. 3/2).
Piesa care ne reţine atenţia cu prilejul de faţă provine din aceeaşi Casetă B, nivelul V, caroul 5/3, fiind recoltată de la adâncimea de 2,60 m. Ea a fost publicată de Mihalache Brudiu într–o lucrare de sinteză din 1987, fiind categorisită din punct de vedere tipologic drept vârf de suliţă din corn de ren (Brudiu 1987, 75, 84, fig. 12/2). În repertoriul industriei paleolitice a materiilor dure animale recent elaborat, ea poartă indicativul CTM 9 (Beldiman 1999, vol. II, 39).
Piesa se păstrează în stare fragmentară, sub forma unui segment mezio–distal; ea a fost fracturată din vechime la nivelul părţii meziale şi recent (probabil în cursul recuperării din nivelul respectiv) la partea distală. Suprafeţele sunt corodate, având depuneri de oxid de magneziu, fiind de culoare cenuşie închisă.
Dimensiunile sale actuale sunt (în mm): lungimea păstrată 89; lungimea cu partea distală întregită cca 127; lungimea totală iniţială cca 200; lungimea părţii active iniţiale cca 90; diametrul părţii meziale 19; diametrul părţii mezio–distale 17/13; diametrul părţii distale 16/10. Silueta sa este îngustă şi alungită; secţiunile sunt de formă circulară (la partea proximală/mezială) şi biconvexă asimetrică (la partea mezială şi distală). Piesa este fasonată integral prin raclaj axial intens. Faţa superioară conservă o curbură apropiată de aceea a suprafeţei anatomice a defensei; această constatare permite aprecierea după care diametrul acesteia în sectorul respectiv era de cca 50 mm. Faţa inferioară prezintă o convexitate accentuată. Marginile în plan sunt convexe convergente (spre partea distală) şi sinuoase datorită corodării; profilul are marginile convergente, obiectul fiind subţiat la partea distală pe faţa inferioară prin raclaj axial. Extremităţile actuale au contur convex asimetric datorită fracturării. Fracturarea recentă a părţii distale a permis observarea clară a structurii materiei prime, respectiv a straturilor de dentină depuse anual concentric; este vorba de textura specifică, greu de confundat, a fildeşului de proboscidieni (în cazul nostru, mamut). Suprafeţele corodate nu au favorizat conservarea unor eventuale urme de uzură.
Apropierea morfo–tipologică a artefactului descris de alte piese, întâlnite relativ frecvent în situl gravettian de la Cotu Miculinţi sau în alte situri din aceeaşi vreme descoperite în Moldova sau în zone mai depărtate permite încadrarea sa tipologică şi funcţională ca netezitor (lissoir). Două piese quasi–identice morfo–funcţional au fost realizate din corn de ren, fiind descoperite în cuprinsul aceluiaşi sit (Brudiu 1987, 76, 82, fig. 3/3 şi 9/2). Netezitoarele din materii dure animale (os, corn, fildeş) serveau la jupuirea animalelor şi la prelucrarea pieilor (înlăturarea grăsimii dermice); urmele de uzură observate frecvent pe astfel de unelte conduc la aceeaşi concluzie (Beldiman 1999a, cu bibliografia). Morfologia ascuţită a părţii distale le face însă apte a fi folosite şi ca arme de vânătoare sau de atac/apărare (pumnale). Secţiunea circulară a părţii proximale exclude utilizarea acestor artefacte ca armături pentru proiectile (vârfuri de suliţă).
Importanţa constatărilor recente rezumate în raportul de faţă, făcute asupra netezitorului de fildeş (re)descoperit la Cotu Miculinţi rezidă în precizarea tipului şi identificarea definitivă şi indubitabilă a materiei prime, ceea ce ne oferă prilejul de a ne afla în faţa primului obiect finit de fildeş cunoscut până în prezent în culturile paleoliticului superior din România. Considerăm că aportul documentar al demersului nostru apare cu atât mai important cu cât a fost deja subliniată raritatea pieselor de fildeş în contextul cultural al paleoliticului sud–est european.
Din această perspectivă se pune problema împrejurărilor care au determinat prezenţa în spaţiul de la vest de Prut a fildeşului prelucrat. În opinia noastră este vorba de obiecte finite sau de materie primă aduse din regiuni mai apropiate sau mai depărtate de teritoriul Moldovei dintre Carpaţi şi Prut; această aserţiune ia în considerare raritatea resturilor scheletice de proboscidieni identificate în aşezările gravettiene cercetate până acum în regiunea menţionată. Existenţa unor artefacte de acelaşi tip realizate din materii prime diferite, toate de origine animală (os, corn de ren, fildeş) oferă prilejul formulării unor concluzii şi ipoteze mai nuanţate. Astfel, prelucrarea osului şi a cornului de ren în situl de la Cotu Miculinţi, plasat în apropierea malului drept al Prutului, în punctul denumit "Gârla Mare", apare ca evidentă, judecând după abundenţa dovezilor, cunoscute într–o proporţie neîntâlnită încă în restul zonei plasate la vest de cursul râului amintit (artefacte finite şi în curs de fabricare, materie primă recoltată sau abandonată în fazele incipiente ale "lanţului operator" al fabricării – debitaj etc.). Dacă netezitoarele realizate din os şi din corn de ren au fost fabricate pe loc, atunci piesa identică din fildeş de mamut a fost fie procurată probabil ca atare (în stadiul de obiect finit) din regiunile nordice sau estice, fie confecţionată în cadrul aceleiaşi comunităţi în regiuni unde materia primă putea fi procurată cu ocazia stabilirii temporare în noi teritorii de vânătoare (marea stepă care se întinde în regiunile nordice – Ucraina sau estice – Rusia).
Ne–am afla, astfel, în faţa indiciilor (oferite şi de artefactele din materii dure animale) privind mobilitatea grupurilor de vânători gravettieni de ren şi alte erbivore pe spaţii relativ întinse în centrul, sud–estul şi estul Europei. Datele disponibile până acum arată că în a doua parte a ultimei glaciaţiuni (Würm) vânarea mamutului a avut o pondere considerabilă în regiunile nordice ale Europei Centrale şi Orientale, care ofereau condiţii ecologice favorabile subzistenţei speciei respective.
Netezitorul pe fragment de defensă de mamut descoperit la Cotu Miculinţi rămâne, deocamdată, singura piesă finită paleolitică din România documentând utilizarea ca materie primă a fildeşului în scopul confecţionării unor unelte. Prezenţa sa izolată într–un sit sezonier al vânătorilor gravettieni, raritatea generală a obiectelor de fildeş în aşezările paleoliticului superior dintre Carpaţi şi Prut creează un contrast evident cu frecvenţa mare a descoperirilor de acest gen pe teritoriile actuale ale Republicii Moldova, Ucrainei şi Rusiei; o situaţie analoagă documentează, între altele, şi manifestările diverse ale artei mobiliere. Aceste situaţii şi constatări îşi aşteaptă încă argumentarea solidă, care poate fi găsită eventual nu în stadiul cercetărilor, ci în reflectarea unor particularităţi regionale manifestate pe parcursul paleoliticului superior.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
Brudiu M. 1994 - Industria cornului şi osului în paleoliticul superior din nord-estul României, SCIVA 45, 1994, 3, 275-284
Chirica V. 1989 - The Gravettian in the East of the Romanian Carpathians, BAI 3, Iaşi, 1989.
Chirica C. V. 1996 - Manifestări artistice în paleoliticul superior în sud-estul Europei, în M. Cârciumaru, M. Diaconescu (eds.), Lucrările Simpozionului de arheologie, Târgovişte, 23-25 noiembrie 1995, Universitatea "Valahia", Facultatea de Ştiinţe Umaniste, Târgovişte, 1996, 43-45
Chirica V., Borziac I. A. 1995 - Le ivoires du Sud–Est de l’Europe: Bulgarie, Grece, Yougoslavie et Roumanie jusqu’au Dniestr, în Actes de la Table ronde: Le travail et l’usage de l’ivoire au Paléolithique supérieur, Ravello, 29–31 mai 1992, Ravello, 1995, 199–210.
Păunescu Al. 1993 - Ripiceni – "Izvor". Paleolitic şi mezolitic. Studiu monografic, Bucureşti, 1993.
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
