Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Gherghiţa | County: Prahova | Site: Şcoala Generală | Excavation Year: 2002

Excavation Year   2002
Epoch
Late Medieval
Periods
Middle Medieval Period
Site Category
Domestic
Site Types
Urban settlement
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Prahova
Locality   Gherghiţa
Commune   Gherghiţa
Site  Şcoala Generală
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Grigore Nina Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova
Olteanu Ştefan Site director Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti
National Arch. Record Site Code 133438.01
Report Lucrările de investigare s-au desfăşurat în luna august 2002, pe suprafaţa de teren situată în curtea şcolii generale din localitate, în aceeaşi zonă în care s-au efectuat săpături arheologice şi în ultimii doi ani. Scopul cercetărilor a fost acela de a urmări dacă construcţia din piatră din secolul al XVI-lea descoperită în anii anteriori (ridicată în deceniul al 6-lea al secolului, pe timpul lui Pătraşcu cel Bun, voievodul Ţării Româneşti, tatăl lui Mihai Viteazul, servind drept scaun de judecată jurisdicţională şi administrativă a oraşului Gherghiţa) continuă şi în suprafaţa de teren alăturată în partea de vest.
Pentru a urmări acest obiectiv, s-a trasat secţiunea nr. 3, orientată N – S, în lungime de 23,30 m şi lăţime 1,50 m. Situaţia stratigrafică din secţiunea amintită clarifică unele probleme de aceeaşi natură, care în cercetările anterioare prezentau unele incertitudini. Aşa, de pildă, s-a constatat şi la finele secolului al XVIII-lea sau la începutul secolului următor, întreaga suprafaţă de teren, pe care s-au făcut cercetări, a fost acoperită, după ce în prealabil s-a procedat la nivelarea masivă, cu un strat de prundiş (pietriş) de o grosime variabilă, între 0,35 m în partea sudică a secţiunii (care acoperă pe o lungime de 4 m zidărie din cărămidă legată cu mortar slab provenită de la demolarea unor construcţii din secolele al XVII-lea – XVIII-lea) şi 15-20 m în partea nordică.
Este vorba probabil de pregătirea terenului în vederea unor construcţii din epoca modernă în legătură cu apartenenţa lor la domeniul coroanei din care se mai păstrează astăzi fundaţiile şi o parte din elevaţia actualei şcoli generale.
Această nivelare a terenului a adus prejudicii pe unele suprafeţe şi nivelului de locuire din secolul al XVII-lea mai cu seamă. Din acest nivel se mai păstrează pe lungimea secţiunii cercetate doar o varniţă de formă rectangulară având o lungime de 1,30 m, cu o lăţime între 0.80 m şi 0,60 m şi materiale ceramice specifice secolului al XVII-lea. Nivelul de locuire din secolul al XVI-lea, singurul interceptat în secţiune, a avut de suferit, de asemenea vestigii constând din locuinţe, vetre şi cuptoare casnice, ceramică, fragmente de cărămidă etc.
Precizăm că în această zonă n-au fost descoperite până în prezent, vestigii de locuire aparţinând secolelor anterioare secolului al XVI-lea comparativ cu situaţia din primele secţiuni cercetate plasate în apropierea bisericii domneşti unde se presupune a fi fost centrul aşezării urbane de la Gherghiţa. S-au descoperit, în total, trei locuinţe datând din secolul al XVI-lea.
Locuinţa nr. 1 a fost interceptată între carourile 18 şi 20 cercetate parţial (era adâncită la -0,80 faţă de nivelul actual de călcare şi -0,40 m faţă de nivelarea cu prundiş din secolele XVIII – XIX), de formă rectangulară avea latura prinsă în secţiune de 2,50 m. Ea a fost suprapusă în secolul următor (al XVII-lea) de varniţa amintită mai sus, varniţă adâncită la -0,50 m, care a distrus în momentul amenajării ei vestigiile locuinţei din secolul al XVI-lea. Astfel inventarul locuinţei este foarte sărac şi în afară de un grup de pietre legate cu mortar şi o lulea specifică secolelor XV – XVI există doar câteva fragmente ceramice din aceeaşi vreme.
Locuinţa nr. 2 a fost cercetată de asemenea parţial, ea situându-se între carourile 11 şi 14 la o adâncime de -0,80 m faţă de nivelul de călcare actual şi la -0,40 m faţă de nivelarea cu pietriş din secolele XVIII – XIX. Avea forma rectangulară cu una din laturi prinsă integral în săpătură – 2,60 m. În interior s-a descoperit cuptorul de utilitate casnică, de formă circulară, cu diametrul de 0,50 m, precum şi fragmente de cărămidă, pietre de mărime mijlocie şi fragmente ceramice aparţinând secolului al XVI-lea.
Locuinţa nr. 3 se află între carourile 6 şi 9, de asemenea, parţial cercetată; era de formă rectangulară cu una din laturi de 3,20 m. Ca şi în cazul locuinţelor nr. 1 şi nr. 2, ea a fost amenajată la o adâncime de -0,80 m de la nivelul actul de călcare şi la -0,40 faţă de nivelarea din secolele XVIII – XIX. Este cea mai bogată locuinţă în vestigii. Pe latura sudică avea amplasat un mic cuptoraş de formă circulară cu diametrul de 0,40 m, iar în mijlocul locuinţei o vatră deschisă cu diametrul de 0,50 m. În jurul ei se aflau multe cărămizi întregi şi fragmentare prezentând urme de mortar pe ele şi multe pietre de mărime mare şi mijlocie. În centrul locuinţei erau masate fragmente ceramice (castroane, farfurii smălţuite predominând smalţul verde–oliv, caolinat, cu decor în val, dar şi ceramică de uz casnic nesmălţuită. De precizat că podeaua locuinţei era lutuită cu un strat de lut gros de 0,5 cm. Este posibil, în lumina acestei constatări, ca şi la locuinţa numărul 2, podeaua să fi fost şi aici lutuită, nivelul de câţiva centimetri de arsură ar putea să confirme această posibilitate.
În afara laturii sudice a locuinţei numărul 3, s-au descoperit două vetre care se suprapun, de mai mari dimensiuni (diametrul de cca. 1 m), anterioare secolului al XVI-lea, care pot fi socotite vetre amenajate în afara spaţiului locuibil.
În fine, un ultim complex descoperit în capătul nordic al secţiunii S3 caroul 2-3, cercetat în vara anului 2002, îl constituie un cuptor de mari dimensiuni şi cu unele caracteristici mai deosebite. Stratigrafic, nivelul de săpare al acestui cuptor este imposibil de clarificat, deoarece o groapă modernă a distrus cea mai mare parte din el, păstrându-se doar partea inferioară pe o înălţime de 0,30 m. Potrivit fragmentelor ceramice dezgropate în cuptor, acesta ar data tot din secolul al XVI-lea. Caracteristic la acest cuptor este construirea pereţilor lui din cărămizi cu laturile de 10 x 20 x 8 cm. Funcţionarea lui intensă este dovedită de arsura foarte puternică a pereţilor păstraţi, precum şi a vetrei acestuia care a afectat lutul peste care a fost amenajată vatra pe o adâncime de circa 20 cm; fragmentele de sticlă albăstruie şi mată, ar pleda pentru o specializare a acestui cuptor în domeniul realizării sticlăriei, necesară înzestrării locuinţelor orăşenilor din Gherghiţa. În lipsa unor date mai clare în această privinţă, presupunerea noastră rămâne, totuşi, în domeniul ipotezelor de lucru. Poate cercetările ulterioare să lămurească această problemă.
Inventar:
Ceramica fragmentară este materialul descoperit în cantitate mare.
În locuinţa nr. 1 s-au descoperit două fragmente de cahle, cu decor floral, posibil lalea; nu sunt întregibile.
În locuinţa nr. 3 au ieşit la iveală, mai multe fragmente ceramice, întregibile parţial: sfeşnice, o strachină cu decor în val alb-gălbui, buze de oală, cu toartă sau fără toartă, păhăruţ. Unele fragmente de buză de strachină sunt smălţuite verde-oliv.
În caroul 1-2, la adâncimea -0,80 – 0,95, au apărut mai multe fragmente ceramice, grosimea de 1,1 cm, întregibile parţial. Forma acestei piese fiind a unui olan sau a unei cahle, cu diametrul 0,20 cm. După toate analogiile pare a fi o cahlă, pe un sistem de îmbinare (asemenea unei conducte) pentru aducerea aerului cald în încăpere.
Aceste fragmente de cahle probează existenţa unui statut urban al locuitorilor din această zonă.
Abstract other lang.
Abstract   The 2002 campaign at Gherghiţa took place in the location of the "elementary school". A section was opened (23.40 m length; 1.50 m width) near the 16th century mediaeval foundation discovered the previous year. We found three dwellings from the 16th century and a big kiln (1 m) with a lot of burned material. Dwelling no. 3 was the richest in coarseware (mostly sherds): candlesticks, dishes, jugs, with geometric white and yellowish decoration. We also discovered two pieces of stove tiles with floral decoration and a tube-tile having a joining system for warm air.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu