|
Excavation Year |
2002 |
|
Epoch |
Early Roman (1st - 3rd cent.)
|
|
Periods |
Roman Period
|
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Cemetery
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Hunedoara |
|
Locality |
Sarmizegetusa |
|
Commune |
Sarmizegetusa |
|
Site |
La Cireş - Necropola Estică |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
Ulpia Traiana Sarmizegetusa |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Marcu |
Felix |
Site director |
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Rădeanu |
Virginia Maria |
|
Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Ţentea |
Ovidiu |
|
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
|
|
National Arch. Record Site Code |
91063.02
|
|
Report |
Săpăturile sistematice din necropola estică a Ulpiei Traiana Sarmizegetusa, începute în vara anului 2001, au continuat în 2002 prin deschiderea a două noi secţiuni, conform sistemului de săpătură adoptat în 20011 Cele două suprafeţe, denumite convenţional S 5 si S 6, sunt orientate N - S şi au dimensiuni de 20 x 2 m, respectiv 10 x 2 m. Au fost identificate următoarele tipuri de complexe: morminte de incineraţie, morminte de inhumaţie, ziduri de piatră delimitând o incintă funerară şi o reţea de pereţi de lemn.
Morminte de incineraţie - complexele G 22, G 23, G 24, G 25, G 26, G 27, G 28, G 30, G 34, G 35, G 39, G 40, G 42, G 43, G 44 şi G 45.
G 22. Localizare: parţial în S 5. Dimensiuni: 1,25 x 1 m. Orientare: aprox. E - V. În plan groapa mormântului are o formă aproximativ ovală, fiind arsă ritual. Inventar: ceramică fragmentară, oase calcinate.
G 23. Localizare: surprins parţial în S 5. Dimensiuni: 1,20 x 0,75 m. Orientare: aprox. E - V. Groapa suprapune parţial mormântul G 44, fiind arsă ritual. Inventar: câteva fragmente ceramice atipice şi un cărămidă semicirculară.
G 24. Localizare: parţial în S 5. Dimensiuni: 1,50 x 1,30 m. Mormântul are o formă rectangulară, într-o groapă arsă ritual fiind clădită o cistă de cărămidă. Orientare: E - V. Inventar: turribulum, urnă globulară, fragmente ceramice atipice, obiecte de fier foarte corodate. Două lespezi mari de gresie au servit drept capac. Din păcate şi acest mormânt a fost jefuit, ca urmare inventarul este incomplet. Morminte de acest tip au mai fost descoperite la Ulpia Traiana Sarmizegetusa la aproximativ 30 m sud de arealul cercetat în anii 2001-20022.
G 25. Localizare: parţial în S 5. Dimensiuni: 1,40 x 1 m. Orientare: E - V. În groapa mormântului - purificată prin ardere - au fost descoperite foarte puţine oase calcinate. Inventar: fragmente ceramice, cuie de fier, o tortiţă de bronz, probabil de la o casetă de lemn.
G 27. Localizare: parţial în S 5. Dimensiuni: 1,25 x 0,90 m. Orientare: E - V. Mormântul suprapune parţial groapa G 44. Inventar: fragmente ceramice şi cuie.
G 28. Localizare: parţial în S 5. Dimensiuni: 1,20 x 0,50 m. Orientare: E - V. Groapa mormântului, arsă ritual, este suprapusă în partea ei dinspre sud de zidul Z 1.
G 26. Localizare: parţial în S 5. Dimensiuni: 0,80 x 0,25 m. Orientare: N - S. Mormântul este suprapus parţial de groapa denumită 26 în care au fost identificate numeroase fragmente de marmură, probabil de la monumentul funerar de deasupra. Groapa este arsă ritual. Inventar: ceramică.
G 30. Localizare: parţial în S 5. Groapa are o formă circulară cu un diametrul de cca. 0,20 m, fiind şi de această dată arsă ritual.
G 34. Localizare: parţial în S 6. Dimensiuni: 0,70 x 0,30 m. Orientare: N - S. În groapa arsă ritual au fost identificate oase calcinate umane, un os şi un dinte de animal mare, cărbune şi cenuşă. Inventar: fragmente ceramice.
G 35. Localizare: S 5. Groapa are o formă aproape circulară cu un diametru de cca. 0,70 m, fiind arsă ritual. Inventar: fragmente ceramice, un vas întregibil, cuie şi două fragmente de silex.
G 39. Localizare: parţial în S 6. Forma gropii este aproape circulară având un diametru de cca. 0,50 m, fiind arsă ritual.
G 40. Localizare: parţial în S 6. Dimensiuni: 1,50 x 0,20 m. Orientare: N - S. Inventar: fragmente de cărămizi. În interiorul gropii a fost descoperită o cantitate relativ mare de cărbune şi cenuşă.
G 42. Localizare: parţial în S5. Dimensiuni: lungime de 1,10 m. Mormântul este suprapus parţial de G 10. Orientare: N - S. Inventar: opaiţ întreg, cărbune şi cenuşă.
G 43. Localizare: S 5. Dimensiuni: 1,10 x 0,50 m. Orientare: N - S. Inventar: două fragmente ceramice şi două cuie.
G 44. Localizare: parţial în S 5. Dimensiuni: 0,75 x 0,50 m. Orientare: E - V. Groapa este arsă ritual. Inventar: oase calcinate amestecate cu cărbune şi cenuşă, acoperite de o farfurie întreagă aşezată cu gura în sus şi fragmente de alte vase ceramice.
G 45. Localizare: S 5. Dimensiuni: 1,10 x 0,60 m. Orientare: N - S. Inventar: fragmente ceramice şi cuie.
Morminte de inhumaţie- G 32, G 33, G 37, G 38.
G 32 este localizat în S 6, la est de Z 2 şi la 0,25-0,30 m sud de mormântul G 9, descoperit cu un an înainte. Modul de inhumare este identic cu cel al mormântului G 9, respectiv aproape de suprafaţa actuală a solului, într-o groapă puţin adâncă, imediat la baza zidului, probabil într-un coşciug de lemn, judecând după cuiele de fier recoltate. Scheletul este orientat cu capul înspre nord, fiind aşezat pe partea stângă cu mâinile îndoite pe torace, iar genunchii sunt flexaţi spre stânga. Partea posterioară a craniului se păstrează foarte bine, în schimb partea anterioară (faciesul) a fost distrusă de plug. Inventarul relativ sărac este constituit din câteva fragmente ceramice atipice, o fibulă de bronz foarte corodată şi din crampoane de fier de la încălţăminte descoperite în regiunea picioarelor.
G 33 reprezintă o inhumaţie de copil, scheletul fiind depus într-o cistă de cărămidă (120 x 32 x 26 cm). A fost identificat în interiorul incintei, fiind orientat paralel cu zidul Z 6. Două rânduri de lespezi mari de gresie îl acopereau în zona colţului de sud-vest placa de gresie fiind înlocuită cu un capac de cărămidă de formă unei jumătăţi de disc. Astfel de cărămizi au fost descoperite şi cu un an înainte în groapa G 9, rezultată în urma distrugerii unor morminte. Descoperirea de acum a avut darul să lămurească rolul acestor artefacte, fiind clară utilizarea lor la acoperirea unor morminte. În interiorul cistei scheletul era aşezat cu capul înspre nord, lungimea acestuia fiind mai mică decât cea a cistei. În afara scheletului, umplutura cistei era compusă dintr-un pământ negru şi din multă cenuşă şi cărbune. O parte din craniu prezintă urme de ardere secundară, fiind deplasat în zona bazinului. La aproximativ 15 cm sud de oasele picioarelor se aflau doi dinţi înverziţi. În interiorul craniului a fost identificată o monedă de bronz ce urmează să fie determinată. Poziţia anormală a oaselor se datorează probabil celor două rozătoare mici, ale căror schelete au fost găsite în cistă, la picioare, respectiv deasupra craniului. Acestea au pătruns probabil în interiorul cistei după depunerea cadavrului şi datorită dimensiunilor mici ale oaselor au reuşit să le disloce. În ce priveşte porţiunea de craniu arsă precum şi cantitatea mare de cărbune şi cenuşă din regiunea acestuia, credem că se datorează arderii unor mirodenii după depunerea cadavrului în cistă.
G 38 se află tot la exteriorul incintei funerare, pe acelaşi aliniament cu G 9 şi G 32 şi este tot o inhumaţie de copil. De data aceasta însă capul este aşezat la sud şi picioarele la nord. Cadavrul a fost depus într-un coşciug de lemn şi apoi într-o groapă simplă. Scheletul a fost păstrat parţial, craniul şi coloana vertebrală în întregime, respectiv toracele şi picioarele parţial. Deasupra capului au fost identificate crampoane de fier de la încălţăminte. Umplutura gropii conţinea pigmenţi de mortar iar în interiorul craniului fragmente de cărbune şi cenuşă. Din păcate mormântul a fost deranjat ulterior. În stratul de distrugere de deasupra (G 36) a fost găsit un denar de argint republican, de pe vremea lui Marcus Antonius (secolul I a. Chr.) şi un cârlig de undiţă din bronz, însă nu putem fi siguri că acestea fac parte din inventarul iniţial al mormântului. În afara crampoanelor nu au fost identificate alte obiecte de inventar.
G 37 reprezintă un complex particular în ansamblul necropolei. Până la efectuarea unei analize a oaselor din interior considerăm acest complex un mormânt de inhumaţie aparţinând unei persoane moarte de molimă (ciumă?). Groapa umplută cu var nestins a fost surprinsă parţial în plan orizontal, fiind secţionată de profilul de est al secţiunii S 6. În lungime are 1,60 m, grosimea varului fiind de 15 – 20 cm. Din interior au fost recoltate două vase ceramice întregi, unul dintre ele fiind un urcior cu două torţi, aşezate la sud şi la nord pe laturile scurte ale gropii. Posibil ca ele să indice poziţia nord-sud a cadavrului. Datorită acţiunii acide a varului oasele au fost în mare măsură "dizolvate" făcând astfel imposibilă - în afara unei analize de specialitate - atribuirea oaselor unui adult sau unui copil. De asemenea, au fost mai fost recoltate cuie de fier ce indică inhumarea într-un coşciug de lemn.
În concluzie, observăm că predomină ritul incineraţiei, mormintele de inhumaţie fiind mai puţine şi mai târzii, fapt indicat atât de poziţia lor stratigrafică, cît şi de materialul arheologic recoltat (moneda din G 17 este datată între 222-235 p. Chr.). Defuncţii sunt arşi pe rug, după care, resturile cinerare împreună cu inventarul sunt depuse în gropi simple sau arse în prealabil (purificate). O particularitate ar fi aceea că oasele calcinate, oricum sporadice, nu sunt puse într-o urnă, ci direct în groapă, eventual în cutii (sicriu) de lemn, astfel explicându-se existenţa cuielor de fier în interiorul mormintele. În plan forma gropilor este de obicei ovală, iar în profil alveolată. În toate cazurile defuncţii au fost arşi pe rug (ustrinum), însă deocamdată acesta nu a fost identificat.
Unele morminte (G 24, G 26, G 10, G 38) au fost deranjate ulterior, probabil de căutătorii de comori. În antichitate aceste morminte erau probabil marcate la suprafaţa solului. Deşi nu au fost găsite în poziţie principală, aceste marcaje puteau fi acoperişuri în două ape alcătuite din ţigle sau chiar monumente funerare mai costisitoare, de marmură. Numeroase aşchii de marmură, inclusiv un fragment de acroteră, au fost găsite de-a lungul zidului Z 3, mai ales în zona mormintelor G 26 şi G 15, aşadar presupunem aici existenţa unui monument funerar (stelă, bază de statuie, ediculă?).
Materialul arheologic recoltat din interiorul mormintelor sau din afara lor este în totalitate de factură romană. O datare mai restrânsă a incintei şi mormintelor va putea fi făcută în urma analizei complete a tuturor categoriilor de material găsite, respectiv monede, ceramică, opaiţe, fibule.
Ziduri de piatră. Zidurile denumite convenţional Z 1, Z 2 şi Z 3 au fost identificate pe porţiuni în campania din 2001. În suprafeţele nou dezvelite zidurile au acelaşi aspect, cu deosebirea că Z 1 se îngustează în secţiunea S 5 şi pe această porţiune nu pare să fi avut elevaţie. De asemenea, pietrele din fundaţie nu mai sunt legate cu mortar. Din aceste motive presupunem în această zonă o intrare dinspre sud în incinta funerară. Probabil că aceasta era una secundară, deoarece intrarea principală trebuie să se fi aflat pe latura de nord, unde se afla şi drumul principal de-a lungul căruia este dispusă necropola. De altfel, scopul principal al viitoarei campanii este acela de a identifica zidul de închidere al incintei de pe latura de vest.
Între drum şi zidul care delimitează incinta la nord (Z 3) se întindea o alee (trotuar) din piatră, având o lăţime de cca. 1,25 m. Imediat în prelungirea ei se află rigola de drenaj a drumului (cca. 0,75 - 1 m lăţime).
Pereţi de lemn. În nivelul stratigrafic anterior zidurilor de piatră (contextele 15, 28, 28a) a fost identificată o reţea de pereţi pe care am denumit-o faza de lemn.
P 3, identificat în campania anterioară în secţiunea S 3, a fost surprins şi în campania din 2002, în S 5, paralel cu Z 3. În continuare, în aceeaşi secţiune au mai fost puşi în evidenţă de la nord la sud P 10, P 12, P 13, P 8 orientaţi E - V, şi P 11, orientat N - S. Acesta din urmă se intersectează cu P 8 şi cu P 13. De asemenea, P 11 poate fi acelaşi cu P 4, identificat în S 2, caseta C.
P 6 a fost identificat în S 5, la o distanţă de 3,50 m faţă de Z 3, paralel cu acesta. La 30 cm faţă de profilul de vest al secţiunii este tăiat de contextul G 29, unghiul descris de intersecţia acestuia cu P 6 fiind de 90o (alt posibil perete?). Diferenţa dintre P 6 şi ceilalţi pereţi constă în faptul că s-a evidenţiat într-un nivel stratigrafic diferit faţă de ceilalţi pereţi (cca. 50 cm deasupra). Din umplutura lui P 6 a fost recoltat un fragment de bronz (aplică?).
P 7 şi P 10 se situează în S 6 şi sunt orientaţi N - S. P 10 are o lăţime de 25 cm, în timp ce P 7 este cu 5 cm mai îngust. P 10 e posibil să fie acelaşi cu P 2 din S 3. P 8 şi P 9 identificaţi tot în S 6, sunt orientaţi E - V, au 20 cm lăţime şi ambii se intersectează în unghi drept cu P 10 şi P 7. Toţi cei patru pereţi s-au distins foarte clar ca nişte dungi gri în lutul steril de culoare galbenă. Din punct de vedere stratigrafic P 7, P 9 şi P 8 sunt acoperiţi parţial de G 37 şi au toţi aceeaşi lăţime de cca. 20 cm.
Funcţionalitatea acestor pereţi rămâne deocamdată neclară. O ipoteză posibilă ar fi aceea a unor incinte funerare delimitate prin gărduleţe de lemn cu împletituri de nuiele sau chiar garduri vii. Urme ale unor împletituri de nuiele au apărut foarte clar conturate pe o suprafaţă, e drept restrânsă, în S 6, la est de Z 2, în prelungirea lui P 10. Deoarece aceste structuri preced incinta de piatră, este foarte plauzibil ca prima delimitare a necropolei să se fi făcut în felul acesta, abia mai târziu fiind construite zidurile solide din piatră şi mortar. Cu toate acestea, nici un mormânt de incineraţie nu pare să fie contemporan cu această incintă. Pe de altă parte, materialul arheologic recoltat din nivelul corespunzător pereţilor de lemn este relativ sărăcăcios, constituit din ceramică de uz comun, oase animale, fragmente de sticlă, un bolţ de catapultă din fier, chirpic, cărbune, fragmente de cărămizi. Acestea ar putea să reprezinte argumente pentru existenţa unui habitat în zonă, dar tehnica de construcţie a "pereţilor" nu este tocmai potrivită unor structuri de locuinţe. Orientarea şanţurilor de implantare – paralel cu zidurile incintei de piatră – poate să nu constituie totuşi o coincidenţă.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
1. CCA, campania 2001, p. 274-276.
2. T. Allen, Interim report on two sesons of excavations of a burial enclosure in the east cemetery of Ulpia Traiana Sarmizegetusa, 1982-1984, Acta MN 26-30. I/2, p. 397-400.
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
