|
Excavation Year |
2003 |
|
Epoch |
Late Medieval
|
|
Periods |
Middle Medieval Period
|
|
Site Category |
Domestic
|
|
Site Types |
Civil habitation
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Alba |
|
Locality |
Alba Iulia |
|
Commune |
mun. Alba Iulia |
|
Site |
str. Munteniei nr. 15-17 - Sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
Apulum |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Barbu |
Ioana Lucia |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Nuțiu |
Raluca |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Rusu-Bolindeţ |
Viorica |
|
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
|
|
National Arch. Record Site Code |
1026.19
|
|
Report |
Cercetările arheologice din campania anului 20031 au vizat două obiective: pe de o parte, finalizarea dezvelirii elementelor de construcţie de pe latura de N a suprafeţei excavate, iar pe de altă parte, s-a continuat săparea secţiunii S XVII/01. În acest scop, a fost încheiată cercetarea secţiunii S XVI/01 (10,90 x 2,80-3,50 m), deschisă în 2001 - în capătul extrem estic al laturii menţionate. În această campanie a fost dezvelită o suprafaţă de 9 m, pe o lăţime variabilă (datorată distrugerii prin excavare) cuprinsă între 2,80 şi 3,50 m, până la o adâncime maximă de 1,76 m. În paralel, s-a continuat cercetarea arheologică în secţiunea S XVII/01 (10,50 x 2,40 m), începută în acelaşi an (2001), ajungându-se în acest an, datorită mijloacelor financiare reduse, numai până la adâncimea de 1,25 m.
Complexele:
S XVI/01
Încă din campania anului 2001, în interiorul camerei A şi al încăperii A', aparţinând ultimului nivel de locuire romană (secolul al III-lea p. Chr.), a fost dezvelită o locuinţă medievală de secol XVI. Au fost identificate trei din zidurile acestei locuinţe – de E, V şi S, latura nordică fiind imposibil de cercetat datorită intrării ei sub profilul nordic al secţiunii. Zidurile în discuţie erau construite din pietre ecarisate (spolii romane) şi de râu şi din cărămizi romane (întregi sau fragmentare) prinse cu lut galben. Zidul perimetral vestic al locuinţei în discuţie a fost aşezată direct pe podeaua de opus signinum a camerei A, celelalte ziduri au fost amplasate peste o fundaţie de mortar, aparţinând camerei A'. Latura internă a zidului în discuţie este relativ îngrijit lucrată, fiind constituită din şase rânduri de pietre ecarisate, de dimensiuni diferite şi, sporadic, din cărămizi şi ţigle romane, întregi sau fragmentare, prinse cu lut galben. Paramentul exterior este neîngrijit lucrat şi acest lucru constituie de altfel o caracteristică a tuturor zidurilor dezvelite ale locuinţei medievale.
Locuinţa medievală se află la max. 3,20 m V de zidul perimetral vestic al camerei A, însă nu este paralelă cu aceasta. Este orientată NV – SE, colţul ei sud-vestic fiind distrus la excavarea gropii. Dimensiunile locuinţei sunt de 4,50 x 3,40 m, ei fiindu-i ataşată şi o anexă spre V, din care s-a prins un colţ cu dimensiunile de 2 x 1 m.
Locuinţa medievală are patru nivele de locuire, marcate prin podele succesive din lut galben. În campania anului 2001, din raţiuni financiare, au fost săpate două nivele. Pe primul dintre ele (ultimul din punct de vedere cronologic), în colţul nord-vestic al încăperii, au apărut resturile din chirpic ale unei vetre. Întreg nivelul a fost foarte bogat în material arheologic (vezi mai jos). Pe cel de-al doilea nivel, aproximativ către mijlocul încăperii, au apărut urmele de arsură ale unei sobe, din care s-au mai păstrat câteva fragmente de soclu şi câteva cahle cu gura pătrată. Aici a fost găsită şi o cahlă cu însemn de proprietate. Ea atestă numele proprietarului locuinţei respective – Johannes Mezerzius – şi anul în care a construită soba – 1510. Cercetările arheologice au continuat pe acest nivel în 2003, fiind descoperită o cantitate mare de material arheologic – foarte multă ceramică de uz comun (forme întregibile), fragmente de cahle cu gura pătrată şi trilobată, multe ţinte, cuie, piroane din fier, o aplică de bronz, un mâner din corn de animal. Monedele descoperite pe cele două nivele menţionate datează din vremea lui Ferdinand I, iar cahla cu inscripţie menţionată oferă la rândul ei un terminus ante quem pentru cronologia acesteia. Cel de-al treilea nivel al aceleaşi locuinţe s-a definit printr-o podea de lut galben, foarte compactă în zona zidurilor perimetrale, având grosimea de 0,10-0,18 m. Către centrul ei a apărut o pigmentare puternică cu arsură, ce putea anunţa existenţa unei sobe. Nu a fost descoperit soclul acesteia sau alte elemente care să indice poziţia in situ a instalaţiei în discuţie, în schimb din zona cu multă arsură au fost găsite multe cahle întregi cu gura pătrată, care cu siguranţă au provenit de la o sobă. De pe acelaşi nivel a fost descoperit mult material arheologic, constând dintr-un capăt de sfeşnic din bronz (fragmentar), un mâner de cuţit din corn de cerb, lamă de fier fragmentară, cuie şi piroane din fier, ceramică comună, fragmente de ochiuri de geam, cahle cu gura pătrată.
Cel de-al patrulea nivel al locuinţei medievale (cel mai timpuriu din punct de vedere cronologic) a fost constituit la rândul lui dintr-o podea de lut galben foarte compactă, care a suferit şi o refacere. Ea a fost aşezată, parte peste podeaua de opus signinum care a aparţinut camerei A (în zona zidului perimetral vestic), iar cealaltă parte, peste fundaţia din mortar care constituia substrucţia unei podele similare a camerei A'. Grosimea ei este de max. 0,10 m, fiind separată de faza următoare a ei de un strat subţire de arsură de 1-2 cm. Lipsa aproape totală a materialului arheologic (din cele două subfaze ale podelei menţionate au fost recoltate numai câteva fragmente ceramice şi câteva cuie din fier) ne-au determinat să considerăm că cele două podele succesive ar aparţine uneia şi aceleaşi faze, care se deosebeşte de cele care i-au urmat prin absenţa materialului arheologic.
Prin urmare, pentru primul nivel al locuinţei medievale nu dispunem de elemente de datare. Pentru cel de-al doilea, materialul arheologic bogat permite includerea lui în secolul al XVI-lea, fără a dispune însă de monede din această perioadă. Abia în nivelele următoare de locuire s-au descoperit elemente precise de datare, respectiv cahla cu însemn de proprietate, cu numele stăpânului locuinţei – arhidiaconul Johannes Mezerzius – şi anul construirii sobei – 1510, precum şi cinci monede de argint, emise în timpul regelui Ferdinand I, în prima jumătate şi la mijlocul secolului al XVI-lea.
Această particularitate a zidurilor dezvelite ale locuinţei medievale – tehnică de construcţie îngrijită în interior, realizare neglijentă în exterior – pot să conducă la observaţia că locuinţa respectivă a avut zidurile îngropate, respectiv că ar fi putut fi, eventual, o pivniţă. Numai astfel s-ar putea explica contrastul dintre modul de construire al zidurilor sale în interior şi la exterior – paramentul exterior al zidurilor nu se vedea. Totodată, posibilitatea ca locuinţa în care a stat la Alba Iulia arhidiaconul Johannes Mezerzius să fi avut etaj pare să corespundă mai bine cu calitatea şi, evident, cu posibilităţile financiare ale proprietarului ei.
Secţiunea S XVII/01 – complexele şi stratigrafia.
Aceasta a fost începută în anul precedent, în paralel cu săparea extremităţii estice a laturii de nord a obiectivului. Ea se află în afara gropii excavate, la 6,30 m spre E de extremitatea estică şi la 1,65 m S de profilul nordic al acesteia, pe terenul liber din dreapta porţii de intrare şi la 5,60 m V de primul stâlp al gardului de beton al fostei proprietăţi Mârza. Secţiunea S XVII/01 are dimensiunile de 10,50 x 2,40 m şi este orientată N - S. În campania precedentă au fost dezvelite substrucţiile unei clădiri moderne, dintre construcţiile existente pe terenul inclus rezervaţiei arheologice. În secţiunea în discuţie au fost descoperite două camere ale acestei clădiri, orientate E - V, surprinse în carourile 1-3 (numerotarea carourilor s-a făcut de la N la S). Prima dintre încăperi, din extremitatea nordică a secţiunii, a avut dimensiunile de 4,72 x 1,84m. Zidurile ei au grosimea de 0,50 m şi au fost constituite din pietre şi cărămizi prinse cu mortar. În interiorul acestei camere a fost descoperit un cuptor menajer cu dimensiunile de 1,10 x 0,64 x 0,32 m, construit din cărămizi.
Cealaltă încăpere a clădirii moderne are dimensiunile de 2,30 x 0,90 m şi între ea şi camera precedentă a fost pus un zid despărţitor de 1,30 x 0,50 m. Pe latura sudică, zidul acestei camere nu se închidea, aici fiind o intrare în locuinţă. În interiorul ei nu a fost descoperită nici o amenajare. În nivelul de umplutură al clădirii în discuţie a fost descoperită o monedă de la 1862, care ar putea reprezenta un element de datare al locuinţei respective. Materialul arheologic recoltat din locuinţa modernă constă dintr-un lacăt din fier şi din fragmente ceramice.2
În campania acestui an au fost scoase elementele de construcţie aparţinând primei încăperi a locuinţei moderne, concentrate în carourile 1-2, în extremitatea nordică a secţiunii, inclusiv cuptorul menajer. După îndepărtarea acestora, au fost cercetate nivelele de locuire romană care se aflau sub ele. În această parte a secţiunii, datorită locuirii moderne, care a distrus parţial stratigrafia, nu au fost surprinse construcţii aparţinând epocii romane. Singurul element notabil îl reprezintă o urmă puternică de arsură, prinsă în extremitatea nordică a secţiunii, în caroul 1, pe o lungime de 2 m din profilul estic şi 1,20 m pe profilul nordic, care nu a fost asociată încă cu o instalaţie de încălzire sau alt gen de complex care să-i justifice prezenţa. Adâncimea la care a apărut stratul respectiv de arsură (prezent deci numai pe o mică porţiune pe profilul estic şi o alta pe profilul nordic) este de 1,30 - 1,40 m. Cercetarea arheologică s-a oprit pe acest nivel, continuarea săpăturilor în campaniile viitoare probabil că vor contribui la definirea rostului acesteia în zona analizată.
În campania precedentă, la îndepărtarea zidurilor celei de-a doua camere a clădirii moderne, în carourile 3-4 ale secţiunii, la adâncimea 0,65 m a fost descoperită fundaţia unui zid roman, orientat NV - SE, dezvelit pe 1,50 x 0,60 m. Acesta intra în profilul vestic al secţiunii. În partea estică a zidului în discuţie, au fost descoperite multe ţigle, olane şi cărămizi ştampilate, care nu erau in situ. Zidul respectiv aparţine ultimului nivel de locuire romană, respectiv secolului al III-lea p. Chr. În săpăturile întreprinse în acest an, s-a continuat dezvelirea fundaţiilor zidului respectiv, care a fost descoperit pe toată lăţimea secţiunii S XVII/01, el fiind prins pe diagonală în cadrul acesteia. Dimensiunile zidului în discuţie sunt de 3,54 x 0,58 m, jumătatea dezvelită în acest an a zidului fiind mai joasă cu 0,20-0,35 m faţă de cea descoperită iniţial. Extremitatea estică a lui a fost afectată de o groapă modernă, surprinsă în caroul 5, în capătul sudic al secţiunii. Înălţimea maximă a fundaţiei este de 0,72 m, însă ea nu a fost dezvelită în totalitate în acest an. În schimb, s-a putut observa tehnica de construcţie a zidului – opus incertum - în componenţa sa fiind multe cărămizi întregi sau fragmentare, ţigle, olane, pilae rotunde de hypocaust (unele ştampilate), pietre de dimensiuni variabile, toate înecate în mortar. Aspectul zidului este neîngrijit, însă acest mod de construcţie, prin reutilizarea materialelor provenite din dezafectarea altor încăperi din fazele anterioare este specifică pentru construcţiile aparţinând secolului al III-lea p. Chr. de pe întregul sit. În componenţa zidului, la 0,48 m de profilul vestic, pe latura externă a lui, a fost descoperită o conductă ceramică cu gura dreptunghiulară, folosită pentru aducţiunea/evacuarea apei (sau pentru conducerea aerului cald?) cu dimensiunile de 0,32 x 0,16 m, care pare să meargă pe toată lăţimea zidului. Pe latura opusă, la 1 m E de profilul vestic, a fost surprinsă o conductă similară, vizibilă pe 0,16 x 0,12 m, restul fiind acoperit de mortar. Totodată, lângă profilul vestic al secţiunii, a apărut un alt fragment de zid, orientat NE-SV, care intră în profilul menţionat. Are dimensiunile de 0,66 x 0,60 m. Nu pare să nu fie adosat de zidul orientat NV-SE, între el şi zidul menţionat fiind o distanţă de 2-3 cm. Deasupra zidului în discuţie este un strat gros de dărâmătură de 0,40 m, constituit din ţigle şi olane de acoperiş. În acest stadiu al cercetării, este greu de precizat dacă cele două clădiri erau contemporane sau au fost contemporane la un moment dat, mai ales că elementele de stratigrafie au fost distruse de clădirea modernă. Numai dezvelirea în suprafaţă, către V, a zidurilor respective ne-ar putea furniza informaţiile necesare pentru stabilirea fazelor de existenţă ale celor două clădiri.
Un alt element descoperit în săpătura arheologică din acest an îl reprezintă o pilă de hypocaust, care a fost surprinsă in situ la 0,94 m N de fundaţia zidului orientat NV - SE, în profilul vestic. Are aceeaşi orientare cu zidul menţionat şi iese 0,10 m din profil. Este constituită din cinci cărămizi pătrate, fiecare cu grosimea de 0,10 m şi are mortar la bază. Posibilitatea apartenenţei ei la o încăpere care să aibă unul dintre ziduri pe cel orientat NV - SE ar fi logică, ţinând cont şi de prezenţa conductei din zid care ar fi putut servi şi la conducerea aerului cald. Din păcate însă, din punct de vedere stratigrafic, cele două elemente (zidul în discuţie şi pila de hypocaust) nu se leagă, neobservându-se în profilul vestic nici o legătură între ele. Extinderea săpăturii spre V va elucida, probabil şi această situaţie.
Materialul arheologic descoperit în această campanie constă din material ceramic comun aparţinând epocii romane şi din câteva ţigle şi cărămizi ştampilate cu sigla Legiunii a XIII-a Gemina, însoţită uneori şi de câteva antroponime cunoscute (ANNEI SATVRNINI, AELIUS VALENS, FLAVIUS DEIOTARV). De asemenea, au fost descoperite şi materiale de construcţie din ceramică ce purtau ştampilele trupelor speciale însărcinate cu paza guvernatorului.
Pe cele patru nivele aparţinând locuinţei medievale din secolul al XVI-lea a fost descoperit, aşa cum menţionam, un impresionant material arheologic. Pe lângă monede şi cahla cu inscripţie, s-au găsit foarte multe obiecte din fier, bronz şi os, sticlărie, foarte mult material ceramic. Ele vor fi depozitate la MNIT.
În campania anului 2003 s-a încheiat cercetarea sistematică a gropii excavate şi s-a început efectuarea sondajelor pe suprafaţa necercetată, aflată în componenţa rezervaţiei arheologice. Concomitent, se impun măsuri urgente de conservare primară a sitului în vederea pregătirii sale pentru restaurare, pentru ca vestigiile descoperite să nu fie definitiv compromise datorită intemperiilor şi factorilor antropici.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
The archaeological excavations of the 2003 campaign had two purposes: on the one hand, completing the uncovering of the construction elements on the north side of the excavated areas, and, on the other, continuing the excavations into the area SXVII/01. In section SXVII/01 we continued the investigation into the mediaeval house attesting the name of the owner and the year in which the stove was built – 1510. We also continued the investigations of a Roman period wall. The wall in question belongs to the last Roman occupation level that is the 3rd century AD. Another element discovered in the archaeological excavation of that year was a hypocaust file found in situ, in the west profile. The archaeological material uncovered during this campaign consists in Roman period coarsewares, as well as in a few tiles and bricks with brickstams of the Legion XIII Gemina.
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetarilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
