|
Excavation Year |
2003 |
|
Epoch |
Bronze Age
|
|
Periods |
Bronze Age
|
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Cult/religious structure
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Buzău |
|
Locality |
Cârlomăneşti |
|
Commune |
Verneşti |
|
Site |
La Arman |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Constantinescu |
Mihai |
|
Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Motzoi-Chicideanu |
Ion |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Sârbu |
Dorin |
|
Muzeul Judeţean Buzău |
| Sultana |
Nicuşor |
|
Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
|
|
National Arch. Record Site Code |
50148.05
|
|
Report |
Obiectivul cercetărilor a fost cimitirul din epoca bronzului situat în punctul La Arman, situat la extremitatea sudică a satului Cârlomăneşti, com. Verneşti, jud. Buzău. În cursul anului 2001 s-a făcut o intervenţie de salvare în punctul respectiv, fiind cercetat un mormânt de inhumaţie şi identificate alte complexe funerare ce au fost atribuite epocii bronzului, respectiv culturii Monteoru, "faza"/stilul ceramic Ic1. Cu aceeaşi ocazie a fost identificată şi o depunere aparţinând unei locuiri din perioada târzie a epocii bronzului, care suprapune înmormântările. Rezultatele intervenţiei de salvare din 2001 au fost făcute publice printr-o comunicare susţinută la IAB şi la Sesiunea de comunicări a MJ Buzău din mai 2002. În prezent un studiu realizat pe baza mormântului cercetat în 2001 se află sub tipar2.
Cercetările arheologice din punctul La Arman s-au efectuat în cadrul mai larg al campaniei arheologice de la Cârlomăneşti, constituindu-se în sector aparte. Dată fiind situarea cimitirului în parte în zona locuită şi în parte în zonă cultivată s-a avut în vedere în primul rând salvarea a cât mai multe complexe funerare, iar apoi delimitarea zonei necropolei. Ca atare cercetarea a avut în primul rând un caracter de salvare, dar s-a ţinut cont şi de faptul că este primul obiectiv cu caracter funerar datând din epoca bronzului, obiectiv care poate fi pus în relaţie cu locuirea din punctul Cetăţuie, astfel că cercetarea are în vedere şi investigarea exhaustivă a obiectivului. Totodată s-a mai avut în vedere şi cercetarea locuirii din perioada târzie a epocii bronzului, în special pentru precizarea raportului acesteia cu înmormântările din bronzul mijlociu. Dat fiind faptul că săpăturile urmau a se face într-un cimitir s-a prevăzut şi prelevarea materialului osteologic din complexele cu caracter funerar pentru diagnosticare antropologică. De asemeni s-a mai ridicat şi materialul osteologic din complexele monteorene târzii, de data aceasta fiind vorba de oase de animale. Săpăturile au avut loc în perioada 11 septembrie – 11 octombrie 2003.
Finanţarea a fost asigurată de către IAB cu fonduri de la Academia Română şi de către MJ Buzău, cu fonduri de la Consiliul Judeţean Buzău.
În data de 12 sept. 2003 s-a făcut o primă verificare a amplasării obiectivului arheologic. Locul denumit La Arman este un platou de formă neregulată asupra luncii râului cu cca. 60 m. În prezent platoul este împărţit în loturi personale cultivate cu porumb. Către V platoul este tăiat de o viroagă, astăzi uliţă a satului Cârlomăneşti. Viroaga s-a lărgit cu vremea, iar cu 4-5 ani în urmă a fost amenajată cu buldozerul în mai multe rânduri. Ca urmare, marginea apuseană a Armanului are astăzi aspectul unui mal înalt de circa 2-3 m, în care au fost observate de către localnici oseminte umane, iar în anul 2001 s-a efectuat o intervenţie de salvare fiind cercetat un mormânt de inhumaţie aparţinând epocii bronzului, cultura Monteoru, "faza" Ic1. La suprafaţa terenului se găsesc cioburi preistorice şi, mai rar, bolovani de râu.
Pentru cercetarea cimitirului a fost trasată o secţiune – S. II - cu dimensiunile 17,5 x 4 m, orientată aproximativ V - E, perpendiculară pe uliţa actuală, în dreptul gospodăriei Marian Sandu. Locul exact al amplasării secţiunii a fost determinat de prezenţa în malul platoului a unui mormânt de inhumaţie. Imediat după trasarea secţiunii a fost materializată în teren o axă de triangulaţie orientată N - S. Cum posibilitatea amplasării unor borne permanente era exclusă, terenul fiind cultivat, poziţia axei de triangulaţie a fost fixată pe plan prin raportarea la 3 stâlpi din beton din gardul de S al gospodăriei Petre Marina. Pe baza axei de triangulaţie s-a redactat un plan general la scara 1/200 pe care a fost trasat aliniamentul actual al limitei de V a platoului La Arman, amplasamentul secţiunilor S. I/2001 şi S. II/2003. gardul de beton al gospodăriei P. Marina şi drumul de care, care traversează platoul de la N la S. O ridicare topografică cu teodolitul a mai fost făcută şi de către Dan Ştefan, ridicare care a cuprins şi terenurile din spatele celor două gospodării menţionate mai jos, întregul plan digitalizat fiind racordat la ridicarea efectuată în sistem GPS în cursul anului 2002.
În cursul cercetării s-a efectuat şi o verificare de suprafaţă pe terenul aflat la V de gospodăriile Marian Sandu şi Ioan Toşu, situat pe un pinten desprins către S din terasa înaltă a Nişcovului. La suprafaţă se găsesc cioburi preistorice şi o cantitate remarcabilă de bolovani de râu, ultimii indicând prezenţa unor complexe arheologice. De altfel şi din spusele localnicilor, cu prilejul unor săpături cu caracter gospodăresc, de-a lungul anilor s-au găsit "oale, oase şi cenuşe". Pe baza acestor informaţii şi a observaţiilor din teren este posibil ca necropola identificată pe Arman să fie întinsă mai spre V şi mai spre N.
Cimitirul identificat pe Arman, se află la circa 400 m SV de staţiunea monteoreană din punctul Cetăţuia. Cum însă o depunere cu material de stil Ic1 nu a fost surprinsă pe Cetăţuie, rămâne de soluţionat problema raportului dintre cimitirul identificat pe Arman şi locuirea de pe Cetăţuie. O altă problemă care a stat în faţa colectivului arheologic în cursul campaniei 2003 este aceea a locuirii din perioada târzie a epocii bronzului, aparţinând unei etape finale a culturii Monteoru. Încă din 1975 A. Oancea menţiona o aşezare pe platoul La Arman, caracterizată prin ceramică striată şi pe care o atribuia "aspectului Petrişoru-Racoviţeni". În 1980-1981 am făcut câteva cercetări de suprafaţă pe Arman găsind mai multe cioburi cu Besenstrich şi chiar un omoplat de vită cu cavitatea glenoidă crestată, piesă ce asigură contemporaneitatea acestei locuiri cel puţin cu prima etapă a culturii Noua. În 2001 fusese cercetat superficial, prin taluzarea malului, un complex adâncit în pământ, cu mult material ceramic şi oase de animale. Întregul material ceramic era puternic ars secundar, în complex mai fiind găsite bucăţi masive de chirpic, unele arse până la zgurificare.
Săpătura arheologică propriu zisă a început în data de 12 sept. 2003, imediat după curăţarea terenului şi trasarea secţiunii. Din punct de vedere stratigrafic situaţia se prezintă astfel: sub un sol negru, afânat de arături, gros de cca. 0,20-0,25 m, se întinde o depunere de pământ negru cenuşos cu material arheologic reprezentat prin fragmente ceramice, bucăţi de chirpic, oase de animale şi pietre de râu. Grosimea acestei depuneri este de cca. 0,30 m. Imediat sub ea se găseşte un sol cafeniu la culoare, lutos şi dur, fără material arheologic. Grosimea acestei depuneri este, în medie, de 0,40 m, sub ea găsindu-se un loess galben. În depunerea neagră-cenuşoasă au fost înregistrate pe câteva planuri aglomerări de material arheologic, care însă nu constituiau complexe distincte. După materialul ceramic, depunerea respectivă aparţine unei etape finale a culturii Monteoru, caracterizată fiind prin prezenţa unor cioburi din pastă cu cioburi pisate, cu suprafaţa brăzdată de striuri. Formele care au putut fi identificate sunt borcanul cu margine simplă, uneori cu brâu sub buză, simplu sau alveolat, castroane din pastă de calitate mai bună, cu corp semisferic, cioburi cu decor tipic stilului MIIb. Singura piesă de metal este reprezentată printr-un buton din Cu/Bz. Rareori, antrenate de ganguri, au apărut cioburi de stil Ic1 sau Ic2. Subliniez faptul că nu a fost surprins nivelul de călcare corespunzător complexelor funerare suprapuse de stratul negru cenuşos.
În cursul cercetărilor au fost surprinse mai multe complexe – morminte, gropi – după cum urmează:
Cpl. 1 – a apărut la -0,23 -0,25 m de la nivelul actual de săpare sub forma unei grămezi din bolovani de râu, de formă aproximativ circulară. Stratigrafic, complexul este suprapus de depunerea neagră-cenuşoasă, în acest loc, aproape de capătul vestic al S.II, stratul arabil fiind răzuit cu un buldozer cu 2-3 ani în urmă. Deasupra complexului, în depunerea neagră-cenuşoasă au fost găsite cioburi şi oase de animale. După curăţare s-a observat că în centru se găsea o mandibulă de animal, probabil cabalină, iar sub ea o ceaşcă cu două torţi trase din buză şi supraînălţate, cu un decor în relief tipic stilului Monteoru Ic2. După desenul de plan, groapa a fost secţionată şi s-a observat că avea o formă aproximativ cilindrică. La demontare s-a observat că unele pietre fuseseră trecute prin foc, iar printre ele s-au mai găsit aşchii de oase, un molar de carnivor şi un altul de ovicaprină. Pe fund, printre pietre, s-a găsit un fragment ceramic din pastă cu cioburi pisate, de la un vas pântecos cu margine simplă, cu o proeminenţă aplicată pe gât. Sub proeminenţă ciobul are suprafaţa brăzdată cu striuri.
A fost considerat cenotaf şi a primit, ulterior, sigla M. 12.
Cpl. 2 – a apărut la -0,35 -0,37 m de la nivelul de săpare sub forma unei grămezi din bolovani de râu, de formă aproximativ circulară. Către N, complexul este suprapus parţial de profilul nordic al secţiunii. Din punct de vedere stratigrafic complexul este suprapus de stratul de sol negru-cenuşos. Aproximativ în mijlocul complexului se poate observa o alveolare în care s-a descoperit un ciob cu decor M.Ic2. Dupa desenul de plan, complexul a fost secţionat şi s-a observat că groapa a avut în mijloc un soi de "puţ", în profil silueta complexului relevând că groapa a avut o primă treaptă de la care s-a coborât în centru cu încă cca. 0,40 m. Întreaga groapă a fost umplută cu bolovani de râu, iar pe fund s-a găsit o ceaşcă cu două torţi, cu un decor în relief, tipic pentru stilul Monteoru Ic2
Întregul complex a fost considerat un cenotaf şi a primit, ulterior, sigla M. 13.
Cpl. 3 – a apărut la -0,44 m de la nivelul de săpare, sub forma unei grămezi mai mici de bolovani de râu. Grupul acesta de bolovani se găsea la circa 0,15 -0,20 m spre SE de complexul anterior. La cercetare s-a dovedit că este un simplu grup alcătuit din 12 bolovani, foarte probabil risipiţi din Cpl. 2.
Cpl. 4 – a apărut la circa -0,24 -0,30 m de la nivelul de săpare fiind alcătuit din fragmente ceramice, mici bucăţi de chirpic, oase de animale şi ceva mai rare, pietre de râu. La cercetare s-a dovedit că este vorba de o alveolare a depunerii negre-cenuşii. Cele mai multe din fragmentele ceramice aparţinând acestui complex provin de la vase din pastă grosieră, cu suprafaţa brăzdată cu măturica. Pe această baza grupul de materiale poate fi atribuit locuirii din perioada târzie a epocii bronzului.
Cpl. 5 – a apărut la –0,40 de la nivelul actual de săpare, parţial sub profilul de E al suprafeţei. Este constituit din bolovani de râu. Pentru cercetarea în suprafaţă s-a prelungit secţiunea, lăsându-se un martor pentru secţionarea complexului şi desenul de profil.
Ulterior s-a dovedit că este vorba de un mormânt de inhumaţie care a căpătat sigla M. 8.
Cpl. 6 – a apărut la –0,35 m de la nivelul actual de călcare, sub forma unei pete circulare cu diametrul de 1,10 m şi o culoare neagră. După secţionare s-a constatat că este vorba de o groapă modernă.
Cpl. 7 - a apărut la –0,35 m de la nivelul actual de călcare, sub forma unei pete circulare cu diametrul de 1 m şi o culoare neagră. După secţionare s-a constatat că este de fapt o alveolare a stratului de pământ negru.
Cpl. 8 – a fost descoperit la –0,37 m de la nivelul actual de călcare, sub forma unei grămezi de pietre. Ulterior s-a dovedit a fi un mormânt de inhumaţie care a primit sigla M. 5.
Cpl. 9 – a fost descoperit la –0,36 m de la nivelul actual de săpare, sub forma unui grup de pietre de formă aproximativ rectangulară. După ce a fost curăţat s-a făcut un desen la scara 1/10 şi apoi a fost secţionat. S-a observat că întregul complex avea o groapă puţin adâncă umplută cu pietre de râu. Pe fund, aproximativ la mijlocul complexului a fost descoperită o ceaşcă cu două torţi cu decor tipic Monteoru Ic1. Pe această bază a fost socotit a fi un cenotaf şi a primit ulterior sigla M. 14.
Cpl. 10a-b – a fost descoperit la –0,40 m, sub forma unei pete circulare, de culoare cafenie pătată. Complexul, în fapt două gropi întretăiate, deranjau parţial, către E, amenajarea funerară a M. 8. La partea superioară s-au găsit bucăţi masive de chirpic arse secundar, uneori până la vitrifiere, bolovani de râu şi un fragment de râşniţă. Umplutura conţinea cioburi, unele cu Besenstrich, altele provenind de la castroane semisferice cu buza îngroşată şi două cioburi cu decor tipic Monteoru IIb. Într-un gang ce străbătea gropile s-a găsit o brăţară din Cu/Bz, simplă, cu capetele ascuţite. Este posibil ca brăţara să fi aparţinut M. 8. Către fundul gropii, în umplutura propriu-zisă s-a descoperit un colan din Cu/Bz, cu capetele răsucite. Abia la fundul gropii şi pe profilul secţiunii acesteia s-a putut observa că este vorba de două gropi, 10a străpunsă de 10b, cea de a doua situată către NV. Ambele gropi se lărgeau către fund, astfel că extremitatea estică a Gr.10 se găsea sub M. 8. Pe fundul Gr.10 s-au găsit mai multe oase de animal, dintre care se remarcă un craniu de ovicaprină. După materialul ceramic Gr. 10a-b aparţin locuirii monteorene târzii.
Cpl. 12 – a fost descoperit la –0,42 m de la nivelul actual de săpare, sub forma unei grămezi de bolovani de râu ovali. Întregul complex se găsea într-o groapă adâncă de circa 0,10 m, săpată în stratul cafeniu. A fost considerat un cenotaf şi a primit sigla M. 15.
Cpl. 14 – a fost descoperit la –0,60 m de la nivelul actual de călcare, sub forma unei pete aproximativ circulare, parţial sub profilul de sud al secţiunii. După secţionare s-a observat că este vorba de o groapă care se lărgea către fund. La partea superioară se găseau foarte multe bucăţi masive de chirpic, arse secundar uneori până la vitrifiere. Mai multe bucăţi de chirpic prezentau urme de făţuială. Materialul ceramic din groapă se caracterizează prin prezenţa cioburilor cu suprafaţa brăzdată de striuri – Besenstrich -, fapt pentru care groapa aparţine locuirii monteorene târzii. În afara cioburilor din umplutură s-au mai adunat mai multe oase de animale, între care se remarcă o mandibulă de bovină.
Cpl. 11, 13 – s-au dovedit a fi simple alveolări ale depunerii negre, fără semnificaţie arheologică.
M. 2 – se găsea în malul de pe partea stângă a uliţei amenajată cu buldozerul. Pentru cercetare s-a taluzat malul apoi a fost desenat şi ridicat scheletul. Datorită deranjamentelor recente craniul lipsea. Scheletul, aflat la – 1.41 m de la nivelul actual de călcare, se găsea chircit pe partea stângă, cu mâinile îndoite din cot şi cu palmele aduse în sus. Scheletul avea o orientare către SV. În dreptul cefei se găsea o cupă cu corp globular şi cu marginea răsfrântă şi lăţită. După decor M. 2 aparţine "fazei" Ib. După ridicarea scheletului s-a taluzat malul din nou şi s-a observat că groapa mormântului, săpată de sub stratul cafeniu, era în trepte, în sensul că de la groapa iniţială s-a mai săpat în jos, pe fundul treptei a doua fiind depus scheletul.
M. 3 – se găsea tot în mal, la –0,95 m de la nivelul actual de săpare, fiind puternic deranjat. Din oase se mai păstrau doar tarsienele, metatarsienele şi falangele ambelor picioare. S-a putut deduce că scheletul a stat tot pe partea stângă. Nu au fost descoperite elemente de inventar.
M. 4 - a apărut la -0,45 m de la nivelul actual de săpare, în colţul de SV al secţiunii, sub forma unei grămezi de bolovani de râu, deasupra cărora se găsea un bolovan din conglomerat. Deasupra pietrelor s-au găsit doi molari de cabalină şi o roată de car, miniaturală, din lut. După răzuială s-a conturat groapa, de formă ovală. Scheletul se găsea la –0,57 m de la nivelul actual de săpare, chircit pe stânga cu craniul către SV 243o, membrele inferioare îndoite din genunchi şi călcâiele aduse către şezut. Mâinile erau îndoite din cot cu palmele aduse spre faţă. După demontare, sub craniu s-au găsit două inele de buclă din Cu/Bz, de tip A.
M. 5 – a fost descoperit la –0,37 m, sub forma unui grup de bolovani de râu şi a unuia din conglomerat, sub care se găseau câteva oase. Parţial se găsea sub peretele de S al secţiunii, astfel că s-a lărgit săpătura în acest loc. Peste grămada de bolovani de râu s-au găsit cioburi mici, bucăţi mici de chirpic, fragmente de oase de animal şi, din nou, o roată de car miniaturală din lut. Subliniez că peste bolovanul din conglomerat se găsea un ciob cu decor în relief tipic stilului Monteoru Ic2. Forma gropii în plan nu a fost surprinsă cu claritate, dar după forma grămezii de pietre, foarte probabil era ovală. Sub pietre a fost descoperit un schelet de adult, chircit pe dreapta cu craniul către SV. Mâna dreaptă este îndoită din cot cu palma adusă spre faţă, iar cea stângă avea braţul paralel cu coloana vertebrală, iar antebraţul uşor îndoit din cot cu palma adusă sub genunchi. Peste bazin se găseau mai multe cioburi de la un vas spart din vechime.
M. 6 – a fost descoperit în taluzul uliţei, la circa 6 m N de secţiune. Se găseşte la –0,65 m de la nivelul actual de călcare. Datorită faptului că mormântul era plasat într-o zonă cu multă vegetaţie – arbuşti – nu a putut fi cercetat, săparea fiind amânată pentru campania viitoare.
M. 7 – a fost descoperit la –0,45 m de la nivelul actual de călcare, în colţul de NE al sondajului – S. I – din 2001. Groapa nu a putut fi surprinsă pe plan, dar se putea observa în profil că era adâncă de 0,25 m. Groapa a fost umplută cu bolovani de râu şi, din nou, cu unul din conglomerat. Sub pietre, la –0,54 m, se găsea un schelet de copil, chircit pe stânga cu craniul către SV, într-o stare deosebit de precară de conservare. Nu a avut nici un fel de element de inventar
M. 8 – a apărut la -0,40 m de la nivelul actual de săpare sub forma unei grămezi masive din bolovani de râu, care acopereau o suprafaţă rectangulară. Colţul de NV era deranjat de Gr. 10a-b. După secţionare s-a observat că groapa fusese săpată în trepte, iar după depunerea cadavrului, a fost umplută cu pietre. Pe fund , la –1,05 -1,10 m, se găsea un schelet chircit pe stânga, cu craniul către SV. Membrele inferioare erau îndoite din genunchi, cu călcâiele aduse spre şezut. Membrele inferioare lipseau, ca şi o parte din scheletul cranial, datorită unui deranjament din vechime, gang. În spatele scheletului, aproximativ în dreptul vertebrelor toracale, s-a găsit un inel de buclă din Cu/Bz de tip B. Este posibil ca şi brăţară descoperită într-un gang, ce străbătea Gr. 10a să fi aparţinut acestui mormânt.
M. 9 – a apărut sub forma unei grămezi mai mici din bolovani de râu, sub care la –0,77 m de la nivelul actual de săpare, se găseau fragmentele unui schelet de copil, deosebit de precar conservat. După fragmentele unor oase lungi - tibii şi peroneu – scheletul a fost aşezat chircit, dar nu se poate preciza pe ce parte. Orientarea este tot către SV. Lângă fragmentele de cutie craniană se găsea o ceaşcă cu două torţi, nedecorată.
M. 10 – a fost descoperit la -0,80 m de la nivelul actual de săpare. A avut o groapă rectangulară cu colţurile rotunjite, "căptuşită" pe margini cu bolovani de râu. În interior s-au găsit doar câteva fragmente de oase calcinate, dar dimensiunile lor sunt prea mici pentru a se putea stabili dacă este vorba de oase umane. În schimb, aproape de latura de N s-a găsit o ceaşcă cu două torţi, întreagă, cu un decor din incizii şi impresiuni punctiforme, specific stilului Ib.
M. 11 - a fost descoperit la –0,91 m de la nivelul actual de săpare, scheletul fiind suprapus de doi bolovani mari de râu. Scheletul se găsea în decubit ventral, cu membrele inferioare îndoite din genunchi, iar cele superioare îndoite din coate cu palmele aduse către faţă. Şi în acest caz orientarea scheletului era cu craniul către SV. În gură s-au găsit două inele de buclă din Cu/Bz de tip B.
Săpăturile din punctul La Arman au dus la descoperirea unui cimitir aparţinând epocii bronzului, cultura Monteoru. Cele 15 complexe funerare – morminte şi cenotafuri –, plasate destul de des, nu au avut amenajări exterioare, întregul cimitir fiind plan. În ceea ce priveşte ritul funerar, dacă luăm în considerare posibilitatea ca M. 10 să fi deranjat un mormânt de incineraţie, se poate vorbi de o necropolă birituală cu o majoritate inhumată.
Dintre particularităţile cimitirului se distinge în primul rând constanţa orientării scheletelor cu craniile către SV, practică mai puţin obişnuită la înmormântările monteorene cunoscute până astăzi. O altă particularitate este dată de cele patru "cenotafuri", dintre care trei au avut câte un vas. De asemeni mai trebuie remarcat obiceiul umplerii gropilor cu pietre, practică rituală cunoscută mai mult în mediul Mnogovalikovaja3, dar şi într-un singur caz la Cândeşti, la M. 5004. Un alt element distinctiv îl constituie gropile cu trepte, fie că este vorba de morminte – M. 2 şi M. 8 -, fie că este vorba de cenotafuri – Cpl. 1/M. 12 şi Cpl. 2/M. 13 -, structură funerară de asemeni cu paralele în mediile Mnogovalikovaja5.
Judecând după ceramică descoperită în morminte, înmormântările identificate până acum pe Arman se înscriu în timp în intervalul Ic2-Ib. Desigur că viitoarele cercetări preconizate ar putea să extindă acest interval, dar nu foarte mult, căci depunerea monteoreană târzie constituie pentru înmormântările de la Cârlomăneşti La Arman un terminus ante quem. În sfârşit, mai trebuie subliniat că la cele 15 complexe funerare s-au descoperit destul de multe elemente de inventar constituie fie din ceramică - 5 vase -, fie din piese de port, unele de excepţie cum este cazul M. 1 cu un Ösenhalsring.
Privind din această perspectivă noul cimitir monteorean se arată a fi foarte promiţător, motiv pentru care se are în vedere reluarea săpăturilor arheologice pentru o cercetare exhaustivă.
O problemă aparte o constituie caracterul descoperirilor din perioada târzie a culturii Monteoru, complexe care suprapun cimitirul. O serie de elemente proprii acestor complexe – chirpicii arşi până la vitrifiere, prezenţa unor animale depuse în gropi – ca şi lipsa unor locuinţe propriu-zise pledează pentru un comportament de caracter ritual, care, desigur, urmează a fi confirmat în cursul cercetărilor viitoare. [Ion Motzoi-Chicideanu]
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
IIn the autumn of 2001, during rescue excavations, we saved a Bronze Age tomb in the village of Cârlomaneşti, Buzău county, near the Bronze Age settlement of the same locality situated at Cetăţuia. For objective reasons an archaeological excavation was impossible at the time. In September 2003, we started the excavations in order to save the Bronze Age cemetery previously destroyed by erosion and villagers. The cemetery is located on a large plateau called "La arman" which is part of the northern terrace of Nişov spring, at about 400 m south-west from the settlement of Cetaţuia. Today the terrace is about 40 m high and is cultivated with maize. The first tombs appeared in a ravine which crossed the plateau and became the main street of the village. Judging from the grave goods found in the first grave - especially a cup with two handles - the burial belongs to the phase Ic1 of the Monteoru culture. Although at Cetaţuia we conducted excavations on a large scale during several campaigns in 1972-1981 only one tomb, belonging to a late stage of Monteoru culture, was discovered inside the settlement, as the location of the cemetery remained unknown. Due to the crop season and poor financial support, the rescue excavations of the autumn of 2003 were conducted on a small scale. At the same time, a topographical sketch of the entire plateau was conducted. In the first campaign we discovered 15 grave goods on an area of about 80 square metres. The grave goods include jewelry – earrings and a so-called Ösenhalsring collar – and pottery.
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetarilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
