|
Excavation Year |
2003 |
|
Epoch |
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Early Migrations Period (3rd - 6th cent.);
Early Medieval;
Late Medieval
|
|
Periods |
Roman Period
|
|
Site Category |
Domestic
|
|
Site Types |
Open settlement
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Olt |
|
Locality |
Corabia |
|
Commune |
or. Corabia |
|
Site |
Sucidava - Celei |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
Sucidava |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Amon |
Lucian |
|
Universitatea Craiova |
| Bâciu |
Florea |
|
Muzeul de Arheologie şi Etnografie, Corabia |
| Cojoc |
Mirela |
|
Muzeul de Arheologie şi Etnografie, Corabia |
| Gherghe |
Petre |
|
Universitatea Craiova |
| Petculescu |
Liviu |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
|
|
National Arch. Record Site Code |
125551.01
|
|
Report |
Cea de a 61-a campanie de cercetări arheologice sistematice de la Sucidava, cartierul Celei, oraşul Corabia, jud. Olt s-a derulat în intervalul 1-12 iulie 2003.
Au participat studenţii Facultăţii de Istorie-Filosofie-Geografie (Univ. Craiova)1. Menţionăm şi sprijinul primit din partea Primăriei oraşului Corabia, căreia îi adresăm mulţumirile noastre.
Aşezarea antică Sucidava s-a născut pe malul stâng al Dunării, într-un punct de contact între valea râului Isker - cu vechiul oraş Oescus, de la S de fluviu - şi drumul ce urca de-a lungul Oltului, spre Transilvania.
Cele mai vechi urme de locuire umană datează din neolitic, ele continuând, aproape fără întrerupere, până astăzi. După includerea unei părţi a Daciei în Imperiul roman, la Sucidava se va înfiripa o mare aşezare civilă. O dată cu retragerea aureliană, romanii vor rezerva Sucidavei un rol strategic, de "cap de pod", fapt ce explică edificarea unei cetăţi pe platoul situat la SE de aşezarea civilă menţionată. Împăratul Constantin cel Mare o va transforma într-o puternică bază militară ce avea misiunea de a proteja podul transdanubian pe care el îl edifică în imediata vecinătate a cetăţii. Fortificaţia îşi va încheia prima etapă de existenţă sub loviturile hunilor, din anul 447, dar va renaşte sub Justinian şi va rezista până la atacurile avaro-slave de la sfârşitul secolului al VI-lea. Peste un mileniu, în epoca lui Mihai Viteazul, colţul sud-estic al cetăţii va fi refăcut şi folosit ca punct de rezistenţă antiotomană.
Pentru prima oară, vestigiile de la Sucidava au fost sumar descrise, la sfârşitul veacului al XVII-lea, de colonelul L.F. de Marsigli, iar la debutul secolului al XIX-lea ele au intrat în atenţia unor pasionaţi colecţionari şi arheologi diletanţi. Primele săpături arheologice ştiinţifice au fost realizate în deceniul al şaptelea de francezii G. Boissiere şi Ch. Baudry, iar la debutul secolului XX, de către Grigore G.Tocilescu. Din anul 1939 încep la Sucidava campanii de cercetări sistematice, la care vor contribui numeroşi arheologi coordonaţi de Dumitru Tudor.
Cercetările din vara anului 2003 s-au desfăşurat în zona cetăţii romano-bizantine şi au vizat trei obiective majore:
- continuarea săpăturii în suprafaţa 2002 (casetele C 1-C 8), care a fost deschisă în campania precedentă;
- extinderea, spre V, a acestei suprafeţe cu încă patru casete (casetele C 9-C 12)
- deschiderea unei casete (C 1/2003), extra muros, în apropierea turnului sud-estic şi a porţii cetăţii.
Suprafaţa 2002. Casetele C1-C8
Reamintim faptul că acest areal este amplasat la aproximativ 8 m E de clădirea cu hipocaust şi la o distanţă de 1 m V faţă de ultima secţiune practicată de noi în această zonă, S I/99. Suprafaţa este alcătuită din opt casete (fiecare măsurând 6 x 6 m), separate prin martori cu lăţimea de 1 m. Casetele 1-4 sunt numerotate astfel de la N spre S. La V de ele sunt amplasate casetele 5-8, numerotate de la S spre N. La sfârşitul campaniei precedente, aici a fost înlăturat stratul de umplutură şi s-a atins limita superioară a nivelului paleobizantin.
Cercetările din anul 2002 au permis următoarele constatări: în caseta C 1, la o adâncime cuprinsă între 0,75 şi 0,90 m a fost surprins traseul unei temelii de zid (denumit zidul A), alcătuită din două laturi care converg în unghi drept. Temelia are lăţimea maximă de 0,40 m, înălţimea oscilând între 0,10-0,15 m, şi este alcătuită din bucăţi de calcar de mărimi variabile, majoritatea cu forme neregulate. Se constată, totuşi, şi prezenţa unor blocuri fasonate, fapt ce sugerează că ele ar fi fost recuperate de la o construcţie anterioară. Una dintre laturile temeliei este orientată NNE - SSV şi are lungimea de 2,90 m (dar capătul său intersectează profilul sudic al casetei). A doua latură, orientată VNV - ESE, a fost surprinsă pe o lungime de 3,30 m, capătul ei părând a fi demantelat. Deasupra primei laturi, pe o lungime de 1,40 m şi o înălţime de 0,15-0,20 m, s-a păstrat o porţiune din zidul propriu-zis, alcătuit din două şiruri de fragmente de cărămizi şi ţigle romane suprapuse pe trei rânduri, fără mortar. Şi această manieră constructivă sugerează faptul că ne aflăm în prezenţa unei amenajări mai puţin elaborate, care înglobează materialele recuperate de la clădiri mai vechi. De altfel, printre numeroasele fragmente de ţigle şi cărămizi dispuse haotic în jur (şi care provin din prăbuşirea sa), a fost descoperit un fragment de cărămidă care păstrează o porţiune din cartuşul unei ştampile cu literele LVMO, probabil L(egio) V M(acedonica) O[esci], unitate care menţine detaşamente la Sucidava după evacuarea Daciei2.
Tot din zona acestei construcţii provin mai multe fragmente de corn de cervideu, prelucrate primar, cât şi un fragment de piepten din os, fapt ce pare a confirma ipoteza noastră mai veche, despre existenţa, în acest areal, a unui atelier specializat în prelucrarea osului şi a cornului.
Tot în caseta C 1, aproximativ la aceeaşi adâncime, lângă latura scurtă a zidului A, apare o suprafaţă de pământ albicios şi foarte consistent, amestecat din loc în loc cu bucăţi de stâncă. Ea pare a indica traseul unui alt zid, total demantelat (denumit zidul B) cu lăţimea de cca. 0,80 m. Urmele sale, orientate pe direcţia SSV - NNE, sunt surprinse pe o lungime de 5 m. La extremitatea nordică, el coteşte spre VNV, intersectându-se cu profilul martorului care separă casetele C 1 şi C 8.
În caseta C 2, la –0,90 m este vizibil un nivel format din extrem de multe fragmente de ţigle, cărămizi romane şi bucăţi mari de piatră nefasonată. Printre şi sub acestea se conturează traseul unei fundaţii de zid (denumit zidul C) cu lăţimea de 0,40 m, realizată din bucăţi de stâncă. Latura orientată ESE - VNV a fost surprinsă pe o lungime de 3,20 m. Capătul său coteşte în unghi drept spre NNE, amenajarea continuând pe o lungime de 1,80 m, după care intră în profilul nordic al casetei. Este foarte posibil ca această construcţie să fie în relaţie cu urmele fundaţiei zidului A, din C 1, descrisă mai sus.
În casetele C 2 şi C 3, la o adâncime cuprinsă între 0,80-0,90 m, a fost delimitată o podină lutuită, cu grosimea de 7 cm, având formă dreptunghiulară, cu dimensiunile de 3 x 4 m. Amenajarea aparţine unei locuinţe (L.1/ 2003) ai cărei pereţi (lipsiţi de orice urmă de fundaţie) au fost complet distruşi. Tot în caseta C 3, la cca. 1,20 m de colţul sud-estic al acesteia, a fost descoperită, la o adâncime de 0,80 m, o porţiune din arealul unei vetre (0,80 x 0,70 m) care continuă şi dincolo de peretele estic al casetei. Perimetrul său este mărginit de o zonă, cu lăţimea variabilă, care conţine foarte multă cenuşă.
În caseta C 8, la -0,70 m, s-au evidenţiat urmele unui alt zid (zidul D) cu grosimea de aproximativ 0,50 m, realizat din bucăţi de stâncă, fără mortar. Zidul iese din peretele martorului estic (care separă casetele C 8 şi C 1) şi are orientarea ESE - VNV. El este sesizabil pe o lungime de 2,70 m, după care îşi schimba traseul spre N - NE, direcţie în care este intersectat de profilul nordic al casetei. Prin poziţia sa, zidul D pare a reprezenta continuarea urmelor zidului demantelat B, din caseta C 1.
În suprafaţa casetelor C 1-C 8 au mai fost descoperite numeroase fragmente ceramice (majoritatea specifice secolului al VI-lea), fragmente de recipiente din sticlă, o cataramă de bronz de tip "Sucidava", un vârf de săgeată din fier, de tip "avaric" şi multe cuie, piroane, scoabe, tot din fier.
Suprafaţa 2002. Carourile C 9-C 12
În anul 2003, suprafaţa 2002 a fost extinsă spre V cu încă patru carouri, pentru a putea stabili anumite relaţii între vestigiile arheologice descoperite în această zonă şi construcţia cu hipocaust (dezvelită de D. Tudor), aflată în imediata vecinătate. Carourile sunt numerotate de la N spre S şi au aceleaşi dimensiuni cu cele precedente.
Cercetările actuale s-au limitat la înlăturarea nivelului superior, de umplutură. Din acest motiv, nu au fost surprinse elemente constructive, descoperirile rezumându-se la numeroase fragmente de cărămizi, ţigle dispuse haotic. Printre acestea au mai fost identificate două monede de bronz, ilizibile, un buton de bronz specific mobilierului de epocă romană, două fusaiole de lut, o greutate de plumb, cuie din fier etc.
Caseta C 1/2003
Cu ocazia campaniei precedente, o descoperire realizată între portalul podului constantinian şi poarta cetăţii, ne-a permis avansarea ipotezei existenţei unei pasarele, care unea cele două obiective3.
În campania din vara anului 2003, pornind de la supoziţia că această pasarelă trebuia să asigure şi traversarea şanţului de apărare amenajat în jurul cetăţii (traversare care ar fi trebuit realizată destul de aproape de poarta sud-vestică) am căutat, în acest sector, noi mărturii care să confirme sau să infirme teoria noastră.
La circa 14 m spre apus faţă de turnul sud-vestic al cetăţii (aflat în vecinătatea porţii amintite), în partea superioară a escarpei estice a şanţului de apărare a fost deschisă caseta C 1/2003.
Cu acest prilej, în apropierea peretelui estic al casetei a fost delimitat un rest de zid demantelat (zidul A), alcătuit din bulgări de mortar (având în compoziţie rare fragmente de cărămizi) şi piatră de stâncă. Urmele zidului, orientate N - S, au fost bine surprinse pe o lungime de 1,90 m.
Spre V, la o distanţă de 0,70 m faţă de amenajarea descrisă anterior, a fost descoperit un alt zid, al cărui traseu are forma literei L (zidul B). Latura sa lungă, orientată N - S, este mult mai bine conservată. Ea este alcătuită din două paramente realizate din blocuri de stâncă faţetate, fiecare late de cca. 0,15 m, între care se găseşte un emplecton alcătuit din mortar amestecat cu piatră de râu. Lăţimea totală a zidului este de 0,60 m. Paramentul vestic a fost degajat pe o înălţime de 1,50 m, fără ca săpătura să fi ajuns, deocamdată, la baza sa. Lungimea pe care a fost surprinsă această latură a zidului este de 3,80 m, dar capătul său nordic se continuă dincolo e limita casetei. Extremitatea sa sudică coteşte în unghi drept spre vest. Dimensiunile exacte ale celei de-a doua laturi sunt mai greu de precizat deoarece atât capătul său vestic (care coboară spre şanţul de apărare al cetăţii), ca şi paramentul său sudic, au fost demantelate. Lungimea pe care ea s-a conservat este de cca. 1,20 m, iar lăţimea pare a fi identică (0,60 m) cu cea a laturii lungi, de care este "ţesută" în mod organic.
La o distanţă de 0,70 m, spre N faţă de latura scurtă, a fost identificat un alt zid (zidul C), orientat tot perpendicular pe latura lungă a zidului B, în raport cu care a fost, însă, adosat. El este realizat din blocuri de stâncă şi mortar amestecat cu pietriş. Se păstrează pe o lungime de 2,20 m (extremitatea sa vestică, dinspre şanţul de apărare fiind demantelată) şi o lăţime de cca. 0,65-0,70 m. Acest zid pare a reprezenta un element de consolidare ulterioară, adus construcţiei reprezentate de zidul B.
Pe lângă cele descrise, ne-au reţinut atenţia două aspecte. Pe paramentul estic şi o porţiune din cel vestic al laturii lungi a zidului B, ca şi pe faţa nordică a laturii sale scurte, a fost aplicat un strat de tencuială cu grosimea de 2-3 cm, realizat din mortar şi cărămidă pisată. Un strat din aceeaşi tencuială a fost aplicat în plan orizontal pe o porţiune din spaţiul delimitat de zidurile B şi C, obţinându-se astfel o "platformă" cu grosimea de 3,5-5 cm. Aceste elemente, împreună cu zidul C, par a reprezenta o reparaţie ulterioară, făcută zidului B. În al doilea rând, menţionăm faptul că, la V de latura lungă a zidului B, spre baza acestuia, au fost descoperite şapte fragmente provenite de la olane sau de la un gen de jgheaburi, realizate din lut, ca şi cinci bucăţi de capete de conducte, unele dintre ele fiind obturate cu un material asemănător celui utilizat în compoziţia tencuielii amintite.
"Amenajarea" descoperită în anul 2003 pare a reprezenta un alt sistem constructiv pe care se sprijinea extremitatea estică a pasarelei în discuţie. Este posibil ca în partea sa superioară, întreaga construcţie să fi avut un aspect mai complex, de turn sau de portal al podului-pasarelă care traversa şanţul de apărare.
În concluzie, cercetările arheologice din anii 2002 şi 2003 par a indica descoperirea la Sucidava, a unei noi construcţii necunoscute până în prezent: o pasarelă, probabil de lemn, sprijinită pe alocuri de ziduri din piatră, care permitea deplasarea rapidă a trupelor de aici între poarta cetăţii şi extremitatea nordică a podului aflat în vecinătate. Existenţa acesteia ar putea fi susţinută nu numai de logica impusă de necesitatea unei legături directe, pe drumul cel mai scurt, dintre cetate şi pod, ci şi de cunoscutul fapt că inginerii romani din epoca constantiniană se inspiraseră din soluţiile folosite, cu două secole mai înainte, de constructorii podului de la Drobeta. Ori aici, scena CI din Columna lui Traian sugerează că, după ieşirea de pe portalul podului, trupele trec peste un gen de punte mai mică, alcătuită numai din bârne de lemn4.
Durata de funcţionare a pasarelei de la Sucidava pare a corespunde, în lipsa altor elemente de datare, exact intervalului scurt de funcţionare a podului lui Constantin cel Mare, adică din anul 328 până spre mijlocul secolului al IV-lea. Sperăm ca viitoarele cercetări să aducă un plus de informaţii referitoare la această construcţie inedită.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
The archaeological excavations from 2003 took place in the area of the Roman-Byzantine fortress of Sucidava. In this fortress we found walls of some old construction from the Early Byzantine period. Outside the fortress, near the gate, a complex of walls was found, which could represent an element of the bridge, which was probably used for crossing.
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetarilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
