Basilica D. În suprafaţa ocupată de ruinele acesteia, trei secţiuni (S 11 a-b şi 10) şi înlăturarea unor martori de pământ dintre secţiuni, practicate anterior la sud de basilică. Rezultate mai importante ale cercetărilor: basilica a fost construită în interiorul unei mari clădiri, dezafectate în cursul sec. IV cel mai târziu; elementele oferite de sondajele anterioare au arătat că va fi fost vorba despre un edificiu termal (băi romane) din care a fost înregistrată încă o porţiune din zidul de est orientat N-S; la rândul ei, basilica a avut cel puţin trei faze importante de construcţie, reconstrucţie şi reparaţii; ultimul nivel de călcare al acesteia nu se mai păstrează în situ decât sporadic, dar se citeşte pe unele din elementele constructive rămase pe loc şi prin racordarea stratigrafică la descoperirile de la est şi sud de basilică, în interior şi anexe (AB).
Sector A, cartierul de la nord de poarta de est. S-a practicat o secţiune la 1 m nord de limita deja cercetată (v. vol. I, fig. 67), pe jumătatea dinspre est (S XI, 2 x 15 m) care a dovedit că, la ultimul nivel de locuire, edificiul A2 continua cu o încăpere îngustă de cca. 2 m (A2b), urmată de o alta a cărei intrare cu prag a fost surprinsă în secţiune parţial. Partea superioară a zidăriei era din calupuri de chirpic, iar acoperişul din olane şi ţigle.
Anexa fortificată de la sud-estul cetăţii. O nouă secţiune-sondaj (SG) a arătat pentru prima dată mai clar sistemul de apărare al zidului acesteia către est cu şanţ şi val de pământ, având la bază un rest de zidărie, aparent nefolosit pentru acest sistem târziu (sec. V - VI p.Chr.).
Turnul nr. 4. Ioana Bogdan Cătăniciu, Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj-Napoca. A continuat dezvelirea turnului T 4, în jumătatea de nord, săpându-se în trepte, pentru a se putea evacua pământul. Concomitent s-a trecut la dezvelirea în suprafaţă a zonei din vestul turnului, avându-se în vedere că pentru cercetarea naturii construcţiilor anterioare incintei constantiniene, săpătura trebuie extinsă în această zonă. Rezultatele din 1995 au confirmat observaţiile din campaniile anterioare, fără a aduce elemente noi.
S-a stabilit cu exactitate succesiunea fazelor de existenţă în acest punct: peste pământul viu - loess - la baza straturilor arheologice, se află un strat de pământ brun cu arsură şi puţin material arheologic din epoca Principatului; groapa de fundaţie a turnului T 4, în partea sa dreptunghiulară a avut lăţimea egală cu lăţimea zidului, aşa încât acest strat nu a fost deranjat; se pare că frontul semicircular al turnului a fost construit într-o groapă cu mult mai largă decât zidul, căci la cca. 3 m de latura de sud groapa de fundaţie este cu cca. 75 cm mai lată decât zidul.
O primă fază de construcţie este marcată de un strat de lut cu pigment de mortar - este faza în care s-a construit o fundaţie din piatră brută de carieră, partea inferioară legată cu pământ, iar partea superioară legată cu mortar; latura de sud a acestei fundaţii are un unghi de cca. 15 grade faţă de latura de sud a turnului constantinean, iar aripile de est şi vest sunt de lungimi inegale. Fundaţia se pare că a fost demantelată în momentul în care s-a edificat turnul T 4, partea centrală fiind lăsată cu cca.30 cm mai înaltă decât părţile laterale.
Peste acest lut, deasupra fundaţiei demantelate, în colţul de sud-est al turnului, sub un strat de dărâmătură cu piatră de dimensiuni medii şi mortar, s-au descoperit resturi răvăşite ale unor schelete şi după o primă evaluare, incomplete, extrem de friabile. Este greu de apreciat când anume au fost depuse acestea aici, deoarece dărâmătura de peste ele poate să fie rezultatul construirii laturilor turnului constantinean, peste nivelul de construcţie, nivel de la care s-au aşezat peste fundaţii blocuri de parament ecarisate, sau este vorba de o intervenţie constructivă ulterioară; problema este de soluţionat numai prin studierea întregului material ceramic descoperit; nivelul de călcare în turn pe toată perioada de după construire şi până la un incendiu masiv, databil la sfârşitul sec. VI p.Chr, s-a aflat la nivelul crepidei practicate pe toate laturile turnului; nivelul de călcare în turn este cu cca. 40 cm. Acest nivel este abandonat ca urmare a unui incendiu puternic care a mistuit partea lemnoasă a turnului, resturi carbonizate ale unei bârne cu diametrul de 15 - 20 cm s-au frânt lângă crepida de pe latura de vest. Nivelul următor s-a amenajat peste dărâmătura completată şi nivelată cu lut adus, la 75 cm deasupra celui incendiat.
Peste acest nou nivel s-a prăbuşit dărâmătura finală a turnului, datarea acestei faze poate fi făcută cu ajutorul monedelor unui mic tezaur risipite pe nivel. Monedele identificate de Gh.Poenaru Bordea se datează între Iustin II şi Sofia şi Mauriciu Tiberiu, ultima monedă fiind emisiune 590/91 emisă la Nicomedia. Prin locul de descoperire a monedelor suntem de părere că ele s-au prăbuşit dintr-o firidă a zidului de pe latura de est a turnului.
Spolierea turnului de blocurile ecarisate, din exterior şi interior, a avut loc încă într-o perioadă istorică, deoarece peste stratul de emplecton demantelat s-a aflat un strat de humus de câţiva centimetri, peste care s-a aflat un nou strat de dărâmătură.
Cercetarea din turnul T 4 se poate considera încheiată, deoarece am rezolvat probleme ţinând de existenţa lui. Ne propunem ca prin extinderea săpăturilor la vest de turn, în exterior, într-o zonă necercetată, iar în interior prin recercetarea unor vechi sondaje din prima jumătate a secolului, neterminate, să obţinem date privind faza traiană a incintei pe latura de nord.
Basilica coemeterialis. Prin patru casete şi o secţiune paralelă cu cele precedente care au cercetat basilica (S.6), s-au înregistrat: pavajul interior din cărămidă, delimitarea celor trei nave şi câteva din bazele de coloane aflate pe plintele lor, delimitarea parţială a corului cu balustrade, atrium-ul (colţul de SV) şi o parte din anexele dispuse către sud, parţial pavate cu dale de piatră şi prevăzute cu o intrare cu prag de piatră pentru uşă dublă spre sud către care se ajungea urcând câteva trepte
Basilica extra muros. Cercetarea a completat integral planul basilicii, constatându-se lărgirea acesteia la forma cu transept într-o etapă târzie
Cercetări de teren în zonă. 1. Apeductul de la Şipote, în punctele Mina Veche şi în amonte. 2. Fragment de locuinţă extra murană cu pavaj de cărămidă databilă în sec. VI, la cca. 100 m sud de poarta de sud; săpătură de salvare-înregistrare. 3. La sesizarea unui sătean, deplasare şi cercetare de teren la Abrud unde, la est de sat, s-au verificat şi înregistrat câteva porţiuni de apeducte romane, unele refolosite şi azi (din tubuli ceramici) şi urmele unei aşezări romane târzii în marginea de est a satului
