|
Excavation Year |
2003 |
|
Epoch |
Greek and Hellenistic;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Medieval
|
|
Periods |
Greek Age;
Byzantine Period
|
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Temple
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Constanţa |
|
Locality |
Istria |
|
Commune |
Istria |
|
Site |
Cetate |
|
Site Sector |
Basilica Florescu |
|
Site name |
Histria |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Achim |
Irina Adriana |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Băldescu |
Irina |
|
Universitatea La Sapienza Roma, Italia |
| Dabîca |
Mircea Mihail |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Dragomir |
Daniel |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Paraschiv-Grigore |
Eugen Marius |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
|
|
National Arch. Record Site Code |
62039.01
|
|
Report |
Ca urmare a unui efort susţinut, şantierul Histria a reuşit refacerea ridicării topografice a întregului sit arheologic. De asemenea, a fost realizată caroierea întregii suprafeţe şi s-au marcat prin borne ceramice intersecţiile. Ca urmare, acum este posibilă poziţionarea în planurile de ansamblu a tuturor cercetărilor desfăşurate. Realizarea cartografierii digitale a acestui sit arheologic permite integrarea bazelor de date existente cu informaţile planimetrice şi topografice prin GIS. De altfel a fost realizată o aplicaţie ArcView care permite gestionarea tuturor resurselor ştiinţifice cu ajutorul tehnologiei GIS – ceea ce constituie o premieră pentru arheologia românească.
Sector: Basilica Florescu
Fonduri: MCC
În campania iulie 2003, cu o echipă de 9 muncitori , un arhitect şi doi studenţi am continuat săpăturile începute în anul 2002 în două zone: S 1, în zona de la E de pavajul de cărămidă conservat in situ în nava centrală şi până la E de basilică, practic în spatele absidei. S 2: secţiunea N - S, trasată încă din 2002, dar atacată doar pe o zonă limitată, situată în nava centrală a basilicii, în anexa N şi la N de aceasta. Anul acesta au fost posibile o serie de observaţii de natură să lămurească aspecte legate de arhitectura basilicii şi a zonei din proximitate. Astfel, am putut constata:
- intercolonamentul basilicii este de numai 1,63 m, ceea ce indică faptul că pe capitelurile care încoronau coloanele existau probabil arhitrave (ipoteza este susţinută de identificarea în poziţie secundară, în interiorul basilicii a unor piese care ar putea proveni de la o amenajare de acest gen, piese care au finisaj doar pe una dintre feţe, cealaltă nefiind probabil vizibilă).
La curăţarea zonei de la N de basilică, în vederea unor săpături ulterioare, s-au individualizat două structuri arhitectonice aflate în relaţie directă, care ocupă restul insulei până la strada, ce o lonjează pe flancul septentrional. Este vorba despre o incintă din care sunt vizibile latura de V, respectiv de N, ce include o construcţie identificată şi cercetată numai parţial pe laturile sale de N, respectiv de V. Latura de N a acestei a doua construcţii este construită din blocuri de calcar fasonate, de dimensiuni mari, cu trepte de acces şi se află într-o stare precară de conservare. Latura sa de V se apropie ca tehnică de construcţie de cea a incintei?/peribolos?, cu un apareiaj cu carouri şi butise1. Incinta pare să fi avut la rândul său trepte de acces din exterior spre structurile arhitectonice din interior. Construcţia din centru, denumită convenţional "podium", a fost suprapusă probabil în secolul IV p. Chr. de o construcţie denumită "anexa nord". În stadiul actual al cercetărilor nu se poate preciza dacă această încăpere este sau nu o anexă a basilicii. Ea este pavată cu dale de calcar, unele în mod evident reutilizate. Aproximativ în centrul anexei se afla o fântână, după toate probabilităţile mai târzie decât pavajul anexei nord, care s-a prăbuşit împreună cu dalele care o susţineau. Din releveul pavajului se poate vedea că o anumită zonă, corespunzând amplasamentului fântânii, lipseşte.
Peretele estic al criptei (de formă rectangulară, cu scară de acces pe latura meridională2) a fost restaurat neconform cu forma sa iniţială şi împins cca. 0,20 m spre E faţă de traseul său de origine, care poate fi stabilit cu o oarecare precizie pe baza unor mici blochete de calcar aflate in situ. De asemenea, pe latura de N a criptei, realizată în opus mixtum, îngrijit lucrată din meloane de calcar şi cărămidă, sunt încă vizibile amprentele cărămizilor ultimei asize, astăzi dispărute. Cel mai probabil că blocurile de calcar care flanchează latura S, respectiv N a criptei se află acolo în poziţie secundară, ipoteză sprijinită şi de fotografiile de săpătură publicate de Grigore Florescu unde acestea nu apar. Aparent, legătura între peretele N şi cel estic al criptei a fost definitiv ruptă, posibil cu ocazia restaurărilor.
În legătură cu posibilele instalaţii liturgice, în cursul săpăturilor din anul acesta, în zona aflată imediat la vest de criptă, în nava centrală a fost identificat un zid, parţial demantelat cu ocazia săpăturilor Florescu, posibilă fundaţie a unei bariere de cancelii în "A" dintr-o fază mai timpurie de funcţionare a basilicii, păstrat pe o lungime de cca. 1,68 m, identificată la –0,41 m. Menţionăm că în această zonă săpătura nu este terminată şi va continua în campaniile viitoare.
Secţiunea N - S/S 2: dimensiuni – 31 x 1,90 m, împărţită în carouri de 1,90 x 2 m, numerotate de la S spre N. Faţă de campania 2002, datorită condiţiilor atmosferice din cursul toamnei şi iernii trecute a fost necesară o extensie a secţiunii, care măsura iniţial 1,50 m la lăţimea actuală de 1,90 m. Săpătura nu este terminată şi va fi continuată în campaniile viitoare în zona anexei nord, precum şi a carourilor 12-15. În zona navei laterale S săpătura este epuizată încă din campania 2002, iar în anexa nord (carourile 7-9) a fost oprită din raţiuni de securitate datorită riscului major de prăbuşire a întregului pavaj, amplasat pe o zonă întinsă de dărâmătură.
În nava centrală, carourile 2-5, la S, respectiv la N de pavajul Florescu, săpătura nu a continuat propriu-zis decât prin curăţarea celor două zone cu pavaj identificate în campania 2002, zone ce par să aparţină unuia şi aceluiaşi ansamblu, poate prima fază de funcţionare a basilicii. Adâncimea maximă în acest sector nu depăşeşte -0,45 -0,50 m. În zona carourilor 4-5, unde adâncimea maximă atinsă este de -0,62 m, a fost identificată o podea de lut, cu urme fine de arsură, care se afla la acelaşi nivel şi prezintă o textură identică cu cea a zonei aflate la vest de criptă. Această zonă pare să corespundă nivelului de funcţionare al unei prime basilici.
În anexa nord s-a lucrat doar în zona carourilor 8-9, şi s-a ajuns până la adâncimea maximă de 1,25 m, unde a fost identificată stânca nativă. A fost dezvelit un zid cu traseu NS (Lcons = 3 m; h = 0,60 m), amenajat parţial peste o zonă de nivelare cu pământ cenuşiu, amestecat cu cochilii, cu consistenţă foarte dură. Este construit din şist local legat cu pământ şi pare să treacă pe sub zidul nordic al anexei, continuând spre N încă circa 0,30-0,40 m în caroul 10. Partea sudică a acestui zid pare să stea direct peste o zonă de dărâmătură în care a fost identificată o fântână monolit, prăbuşită împreună cu dalele de calcar din pavajul anexei (dimensiuni: diametru interior: 0,60 m; diametru exterior: 0,90 m; înălţimea peretelui: 0,57 m; înălţime torus: 0,09 m; înălţime soclu: 0,13 m; în cădere s-a spart în trei bucăţi). Au fost recoltate o serie de fragmente ceramice, greceşti (unele dintre acestea arhaice), elenistice amestecate cu materiale de epocă romană, precum şi fragmente osteologice, de fier şi bronz, o serie de materiale de construcţie.
În zona carourilor 10-11 (denumită "podium") săpătura a fost epuizată. Adâncimea maximă atinsă este de 1,35 m. Au fost constatate mai multe zone succesive de nivelare, intercalate cu lutuieli cu pământ galben şi o lentilă de arsură aflată la cca. -1 m. Nici din acest segment nu a fost recoltată din strat nici o monedă, dar au fost recoltate o serie de fragmente ceramice care acoperă un spectru cronologic larg, de la epoca romană timpurie la epoca arhaică greacă. La nord acest segment al secţiunii este delimitat de un zid, denumit faţada nord a podiumului, accesibilă prin intermediul a patru? trepte. Pe acest zid lucrat din blocuri mari de calcar, în caroul 11, a fost identificată o inscripţie funerară elenistică publicată de D.M. Pippidi în ISM, I, 250. Inscripţia ocupă în zid o poziţie inversă celeia care permite citirea şi textul său este: DEMO DIOPEITHOUS GUNE (Notă: în original caracterele sunt greceşti!). Dimensiunile sale, atât cât ne permite terenul să precizăm, dat fiind că inscripţia este parţial prinsă în profilul est, sunt: înălţime –0,48 m; lungime: 0,50 m; lăţime: 0,33 m; înălţimea literelor variază între 3,5-4 cm.
În zona carourilor 12-15 se observa chiar înainte de începerea săpăturii o zonă de decapare masivă. Probabil că inscripţia găsită de noi a fost identificată cu ocazia acestor sondaje. Terenul are în acest segment o cădere accentuată şi diferenţa dintre înălţimea profilului est şi cel vestic este foarte mare.
Săpătura nu este epuizată, va continua în campaniile viitoare.
Secţiunea S 1/E - V: dimensiuni: 27 x 2 m; (carouri de 1,50 x 2 m); această secţiune a fost epuizată pe anumite segmente încă din campania 2002 (în narthex, carourile 14-16; în nava centrală, zona aflată la vest de pavajul de cărămidă in situ).
S 1a: semisecţiune practicată la E de pavajul de cărămidă din centrul navei centrale şi la V de criptă (dimensiuni: 2 x 1 m). Scopul său era de a verifica nivelele de amenajare ale criptei şi relaţia cronologică a acesteia cu celelalte structuri arhitectonice din vecinătate. Săpăturile anterioare au condus la o modificare radicală a aspectului acestui segment, determinând o coborâre accentuată a pantei profilului spre E. A fost atinsă adâncimea maximă de 1,50 m în raport cu pavajul de cărămidă din nava centrală. Succesiunea stratigrafică indică existenţa unui singur moment constructiv al criptei, plasat cronologic la sfârşitul secolului IV - începutul secolului V. Am putut constata că la exterior peretele vestic al criptei nu mai este lucrat în aceeaşi manieră cu faţa interioară, singura vizibilă. Pot fi cert identificate mai multe nivelări succesive, iar în zona din vecinătatea imediată a pavajului de cărămidă se observă în profil, ca şi grund, o podea consistentă de lut pe care am identificat-o şi în carourile 4-5 din S 2 şi pe care o punem în relaţie cu un prim moment de funcţionare a basilicii (adâncime: 0,50/1 m). Au fost recoltate doar fragmente ceramice foarte amestecate (de epocă romană şi greceşti, cu firnis negru).
În absidă: în afara structurilor identificate în campania trecută sau cunoscute anterior – cocciopesto cu amprentă circulară (bază de coloană sau pilă de hypocaust?) aşezat direct pe o zonă de nivelare a stâncii, aflat la –0,50 m; cripta aşezată la rândul său direct pe stâncă – la cca. –1,50 m, se conturează deja partea superioară a unui complex închis, cel mai spectaculos din tot cea fost descoperit în această zonă în cele două campanii de săpături. Este vorba despre un puţ amenajat în stâncă cu un diametru aproximativ 2 m şi adâncime de 3 m. Deci, adâncimea maximă atinsă în acest segment al secţiunii S 1 este de 4,63 m. Este posibil ca arsura constatată în partea superioară a acestui puţ să provină de la incendierea stâncii pentru a facilita amenajarea acestui complex. Remarcăm faptul că în cursul etapelor de golire a puţului textura umpluturii s-a schimbat de mai multe ori: între –1,50 -2,40 m pământul era de culoare brună, afânat; între -2,40 -2,70 m zonă de pământ amestecat cu nisip în cadrul căreia se constată înpuţinarea materialelor arheologice; între –2,70 -2,87 m nisipul devine preponderent şi este caracterizat de o umiditate tot mai mare; de la –2,87 m nisipul este amestecat cu lut galben, foarte plastic şi scoici mărunte.
O mare cantitate de materiale a fost recuperată din puţ: ceramică, databilă conform determinărilor preliminare făcute de Viorica Rusu Bolindeţ, între secolele I-III p. Chr. Printre materialele cele mai timpurii descoperite din puţ se numără o cărămidă ştampilată de Sinope. Au fost descoperite cinci vase întregi, patru amfore şi un ulcior amforoidal, aflate la adâncimi diferite. Printre materialele recoltate se găsesc oase de animale, anumite segmente: oase lungi, cranii de bovine şi de ovi-caprine (circa 30 kg), o mare cantitate de materiale de construcţie (ţigle, cărămizi, olane), cinci fragmente de tencuială pictată bicromă (alb-negru), sporadice fragmente de sticlă. Ceramica alcătuieşte segmentul cel mai interesant al descoperirilor în cadrul acestu complex: predomină amforele, aflate într-o stare accentuată de fragmentare, farfurii, ceşti, cupe (două piese fragmentare), vase miniaturale întregi (două miniamforete), un fragment de altăraş cu decor marin - delfini - , un vas de mari dimensiuni, fragmentar, cu graffito: EYXH, câteva fragmente de opaiţe. Printre materialele care ne reţin atenţia se află un perete de amforă cu următorul graffito IHIATP?, o teracotă fragmentară reprezentând un chip masculin juvenil, probabil Apollon?, o teracotă fragmentară reprezentând o persona, o teracotă fragmentară reprezentând o femeie însărcinată. La o analiză preliminară, nedetaliată, a ceramicii recoltate din puţ se poate observa o omogenitate la nivelul stării de fragmentare, a formelor depuse, o constanţă relativă a tehnicilor de execuţie a pieselor, o repetitivitate chiar la nivelul defectelor de fabricaţie în cazul anumitor piese, dintre care unele par a fi rebuturi, a tipului de ardere şi a prezenţei urmelor de ardere secundară.
În lumina descoperirilor făcute în cadrul complexului 1 nu excludem ideea că ar putea fi vorba despre un puţ sacru, dedicat posibil divinităţii eponime de la Histria Apollo Iatros. Însă în stadiul actual al cercetărilor nu putem preciza nici dacă el va fi funcţionat ca structură independentă sau în cadrul unei arii sacre ca bothros al unui templu. Rămâne ca cercetările ulterioare să stabilească dacă zona denumită podium şi peribolosul aparţin unei structuri de reprezentare - templu - şi care ar putea fi relaţia dintre complexul 1 şi acestea, precum şi destinaţia lor exactă.
În profilul sud al acestui segment de secţiune se observă că zona de deasupra puţului a fost ocupată de un zid, cu o înălţime de cca. 0,60-0,70 m şi lăţime de 0,55 m (orientare: N - S). Este amenajat din şist local, legat cu pământ. Traseul său nu a fost identificat în profilul de N şi presupunem că a fost demantelat fie de intervenţia Florescu fie cu ocazia lucrărilor de amplasare a bornei topografice. Considerăm că zidul în discuţie este contemporan cu cocciopesto aflat în aceeaşi zonă şi cu zidul orientat N - S dezafectat de construcţia absidei. Datarea cea mai plauzibilă a acestor amenajări este la sfârşitul secolului III – începutul secolului IV, posterioare cronologic complexului puţ-peribolos-podium-zidul orientat E - V din zona carourilor 2-3 ale lui S 1.
Zona de la E de absida basilicii (carourile 1-3): a fost începută încă de anul trecut şi terminată în această campanie; adâncimea maximă atinsă este de circa –1,44/1,50 m. Au fost identificate două ziduri vizibile în grund, dintre care unul este orientat E - V. Acesta este legat cu mortar alb de var, are o lungime de 1,55 m şi o lăţime de 0,55 m, iar înălţimea sa maximă este 0,88 m. Este amplasat direct pe stâncă. Atât în profil, cât şi în grund s-a putut constata că acestui zid îi corespunde o podea de lut de aproximativ 0,40 m. Aceasta se aşează direct pe zona de nivelare a stâncii şi prezintă în partea sa superioară o lentilă de mortar deasupra căreia se afla un nivel de cenuşă de 0,11 m. Deasupra acestui nivel de amenajare, funcţionare şi distrugere a zidului legat cu mortar de var se află un nivel de umplutură cu pământ cenuşiu-gălbui gros de cca. 0,60 m. La N de zidul legat cu mortar de var, se află o mică structură de zidărie de 0,52 x 0,65 m aşezată direct pe stâncă la –0,95 m. Este legată cu mortar amestecat cu cărămidă pisată, asemănător celui folosit pentru cocciopesto din absida basilicii.
Cercetările ulterioare vor avea sarcina să explice destinaţia puţului identificat în absida basilicii şi a structurilor arhitectonice aflate sub aceasta sau în insula de la N. A devenit clar faptul că ideea existenţei unui nucleu martirial iniţial legat de criptă nu se susţine şi este mai plauzibilă ideea a două faze de funcţionare ale edificiului de cult creştin, cu începere din epocă post-teodosiană până în epoca lui Iustinian. În judecarea acestei realităţi nu trebuie pierdut din vedere faptul că din punct de vedere arhitectonic există o distincţie foarte clară între edificiile destinate synaxei liturgice şi un loc de cult martiric. Însă, pe de altă parte cercetarea modernă a demonstrat, cel puţin pentru zona Africii, că basilicile synaxare şi altarul lor eucharistic sunt consacrate prin depunerea relicvelor în sau sub altar şi că, în majoritatea cazurilor, spaţiul liturgic are întâietate în faţa uzajului cultului martiric3. Sperăm ca cercetările viitoare să ne permită să stabilim dacă relicvele depuse în cripta basilicii Florescu erau un depozit de fondare sau simple relicve cu valoare de rapel. Totodată, admiţând ideea că puţul din absidă avea o destinaţie sacră se poate considera existenţa unui nucleu iniţial bothros/templu sau simplu altar, care funcţionează în perioada secolelor I-III, desacralizarea zonei prin amplasarea unor construcţii care nu mai respecta destinaţia sa iniţială şi resacralizarea acesteia, către sfârşitul secolului IV prin amplasarea unei basilici creştine. Stratigrafia foarte complicată a insulei, precum şi descoperirile din campania 2003 impun o serie de schimbări în strategia de săpătură care dau întâietate zonei de la N de basilică în faţa basilicii propriu-zise.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
In the Florescu Basilica Sector we continued the excavations begun in 2002 in two areas: S 1, in the area east of the brick pavement conserved in situ in the central nave and to the east of the basilica, practically at the back of the apse. S 2: the north-south section, drawn as early as 2002, but dug only in a limited area, situated in the central nave of the basilica, in the north annex. This year it was possible to make a series of observations likely to clear up aspects relating to the architecture of the basilica and of the contiguous area of habitation.
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetarilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
