Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Mitoc | County: Botoşani | Site: Valea Izvorului | Excavation Year: 2003

Excavation Year   2003 Epoch Palaeolithic and Mesolithic Periods Mesolithic Site Category Domestic; Unassigned Site Types Habitation Map it   Find it on the Romanian map County / District  Botoşani Locality   Mitoc Commune   Mitoc Site  Valea Izvorului Site Sector Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Auguste Patrick Université des Sciences et Technologies, Laboratoire de Préhistoire et Quaternaire, Lille, France Bălescu Sanda Université des Sciences et Technologies, Laboratoire de Préhistoire et Quaternaire, Lille, France Chirica Vasile Institutul de Arheologie, Iaşi Doboş Adrian Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti Popescu Gabriel Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti Tuffreau Alain Université des Sciences et Technologies, Lille, France Văleanu Mădălin-Cornel Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti National Arch. Record Site Code 38385.01 Report Staţiunea paleolitică de la Mitoc - Valea Izvorului se află pe teritoriul satului Mitoc, jud. Botoşani, pe partea stângă a Prutului, nu departe de confluenţa Pârâului Ghireni cu Prutul, la aproximativ 300 m NV de cunoscuta staţiune Mitoc - Malu Galben1. Primele cercetări au fost efectuate în anii 1956 şi 1957, de către C. S. Nicolăescu-Plopşor şi N. N. Zaharia, pe locul numit atunci, La Sărături. Ulterior, M. Bitiri a reluat săpăturile arheologice, noul amplasament fiind denumit Valea Izvorului datorită faptului că staţiunea se află în amonte de marele izvor, care în prezent alimentează cu apă potabilă întregul sat Mitoc. De fapt, primele cercetări arheologice au fost efectuate pe partea dreaptă a drumului ce duce din şoseaua principală spre Izvor (unde este toponimul La Sărături), iar următoarele, pe partea dreaptă a aceluiaşi drum (numită Valea Izvorului), pe terenul fostului C.A.P. Mitoc (în prezent, proprietate a locuitorului Gh. Constantinescu şi a vecinilor săi)2. Cu ocazia primelor săpături au fost evidenţiate şase niveluri de locuire, primele cinci fiind atribuite Musterianului, iar ultimul având o componentă litică de aspect lamelar, de tip paleolitic superior3. Prin săpăturile efectuate de M. Bitiri, în anul 1963 şi apoi între 1977-1978, pe platoul ce domină Valea Izvorului şi confluenţa Prutului cu pârâul Ghireni, au fost identificate bogate materiale arheologice, încadrate în ceea ce s-a numit faciesul de tip Mitoc, aparţinând perioadei de trecere de la paleoliticul mijlociu la paleoliticul superior4. Săpăturile efectuate îndeosebi între anii 1977-1978 au permis stabilirea unui profil al sitului, constatându-se că, sub solul vegetal (cernoziom), gros de aproximativ 0,60 m, se află un sol de tranziţie galben-cenuşiu, străbătut de numeroase crotovine, cu o grosime de aproximativ 1 m. Între -1,65 -2,20 m se află un nivel de loess galben, care suprapune un nivel nisipos. Important este faptul că, pe baza acestor cercetări arheologice, s-a stabilit că materialul litic se află dispus neomogen pe întreaga coloană stratigrafică, deci de la suprafaţa actuală a solului şi până la -2,20 m; pe criterii stratigrafice nu s-au putut evidenţia nici existenţa unor zone cu o concentraţie mai mare a materialului litic, nici elemente de diferenţiere tipologică a utilajului, autorii cercetărilor precizând amestecul tuturor tipurilor de unelte: bifaciale, racloare, piese cu scobituri retuşate şi denticulate (de tip paleolitic mijlociu) cu gratoare, persoare, burine, lame retuşate sau fără retuşe (de tip paleolitic superior). Faciesul de tip Mitoc evidenţiat tipologic de către M. Bitiri, ar fi putut deriva dintr-un musterian cu piese bifaciale5. Mai menţionăm faptul că, spre deosebire de M. Bitiri (1987), Al. Păunescu (1987) apreciază că la Mitoc-Valea Izvorului ar exista două niveluri de locuire, dintre care primul (cel mai vechi) se aseamănă, tipologic, cu nivelul IV musterian de la Ripiceni-Izvor. O altă opinie formulează ideea că în această staţiune ar putea exista două entităţi tehnico-tipologice: una aparţinând perioadei de trecere de la paleoliticul mijlociu la cel superior, si alta, de tip paleolitic superior6. Am prezentat situaţia descoperirilor de la Valea Izvorului cu unele detalii, deoarece sondajele efectuate de noi în primăvara anului 2003 nu au putut evidenţia nici aceeaşi situaţie stratigrafică, nici aceleaşi componente tipologice ale inventarului litic. Au fost trasate şase secţiuni, dintre care, trei în perimetrul săpăturilor din 1956-1957 (S 2, S 3, S 4), pe ambele laturi ale drumului ce merge spre Izvor, şi trei în perimetrul zonei cercetate în anii 1977-1978 (S 1, S 5, S 6), pe platoul delimitat de două "căderi" ale întregului substrat geologic, care conferă şi astăzi o identitate geomorfologică specială zonei Mitoc. Acestea au avut lăţimea de 0,80–1 m şi lungimea între 5 şi 20 m, adâncite până la -1,50 -4,80 m. Punctul 0 a fost stabilit, pentru întregul perimetru supus săpăturilor, pe stâlpul de înaltă tensiune situat pe drumul spre Izvor, la 0,43 m deasupra soclului său. De aici, prin ridicări topo succesive, punctul 0 a fost calculat şi pentru secţiunile de pe platou. S 1, cu dimensiunile de 10 x 1 m, a fost trasat perpendicular pe curbele de nivel, orientat NE - SV (pe terenul proprietarului Dumitru Sandu). Sub cernoziomul gros de 0,50 m, s-a evidenţiat un lut brun-gălbui (10 YR 5/6), cu destul de multe crotovine, îndeosebi la partea superioară. Acest nivel este alcătuit din două straturi, unul mai argilos şi altul mai nisipos. Pe întreaga coloană stratigrafică au fost descoperite sporadic piese de silex, total atipice, cu excepţia unei mici concentrări, evidenţiate la adâncimea de 1,22-1,40 m, dar având acelaşi caracter atipic. Sondajul s-a oprit la adâncimea de 1,45 m. S 2 are dimensiunile de 0,80 x 10 m (ulterior lungimea sa fiind prelungită cu încă 5 m), orientat VNV - ESE, amplasat în faţa stâlpului de înaltă tensiune, pe partea dreaptă a drumului spre Izvor. S-a înregistrat următoarea succesiune stratigrafică: - cernoziom brun închis (10 YR 3/2), cu grosimea de 0,50 m; - loess brun-gălbui, cu numeroase crotovine la partea superioară, gros de 1 m; - nivel de pietrişuri şi silexuri rulate, cu grosime variabilă; - loess cu concreţiuni calcaroase, cu grosimea de 0,50 m. În nivelul de loess brun-gălbui s-au descoperit piese de silex, atipice, dar cu urme de cioplire intenţionată, cu patină cenuşiu-albăstruie. Aceste piese pot fi comparabile cu acelea descoperite prin săpăturile anterioare. Câteva aşchii cu urme de debitaj intenţionat au fost descoperite şi în loess-ul cu păpuşi de calcar. Săpăturile au atins adâncimea de 2,50 m. S 3 are dimensiunile de 0,80 x 10 m, orientat VNV - ESE, pe partea stângă a drumului spre Izvor, la 11 m în faţa stâlpului de înaltă tensiune. Stratigrafia sa este următoarea: - sol negru, vegetal (cernoziom), cu o grosime de aproximativ 1 m; - sol brun-închis, de tranziţie, cu crotovine, rare păpuşi de calcar la partea inferioară, gros de 1-1,20 m; - loess cu numeroase păpuşi de calcar, situat între 2,20 – 2,60 m; - loess cu mai puţine concreţiuni calcaroase, îndeosebi spre partea inferioară, situat între 2,60 şi 3,34 m, aceasta adâncime constituind baza sondajului. Nu s-au descoperit materiale arheologice. S 4 are dimensiunile de 0,80 x 5 m, situat pe aceeaşi parte a drumului spre Izvor, cu orientarea de VNV - ESE, adâncită până la -1,64 m. Are structura stratigrafică identică cu a S 3. Nu s-au descoperit materiale arheologice. S 5 a fost trasată la partea superioară a platoului, perpendicular pe S 1, cu dimensiunile de 1 x 12 m, orientată NE - SV. Are o succesiune stratigrafică ce poate fi comparabilă cu S 1; nu s-au descoperit materiale arheologice cu excepţia unor piese atipice, sporadice, şi a unei mandibule complete aparţinând unui micromamifer (rozător). S 6 poate fi considerată cea mai edificatoare, nu numai ca succesiune stratigrafică, dar şi ca inventar litic descoperit. Are dimensiunile de 1 x 20 m, orientată NV - SE, pe proprietatea locuitorului Gh. Constantinescu, oarecum în prelungirea S 5, dar la distanţă de 22 m de aceasta. Înregistrarea stratigrafică este următoarea: - cernoziom brun-închis (10 YR 3/2), cu grosimea de 1 m; - loess brun-gălbui (10 YR 5/6), cu lentile deschise la culoare (albicioase), cu numeroase crotovine la partea superioară, gros de 1,20 m; - loess nisipos, maroniu (10 YR 4/3 – 4/4), cu grosimea de 1,70 m; - loess argilos, observat printr-un foraj, pe o grosime de 0,30 m. Săpăturile au fost sistate - inclusiv pe motive de protecţie, dar şi din lipsa fondurilor - la adâncimea de 4,55 m, iar adâncirea cu foreza s-a oprit la -4,78 m. Au fost înregistrate mai multe posibile nivele cu industrie litică, chiar dacă inventarul se caracterizează prin aceeaşi inconsistenţă tipologică. Astfel, între -1 -1,50 m de la suprafaţa actuală a secţiunii (ceea ce ar corespunde cu puţin sub nivelul 0), au fost descoperite mai multe lame neretuşate, un gratoar scurt, pe capăt de lamă, o lamă retuşată, care ar putea aparţine unei locuiri de tip paleolitic superior. La adâncimea de 3,80 m, la partea inferioară a nivelului de loess nisipos, au fost identificate numeroase piese atipice, dar şi nuclee şi fragmente de nucleu, aşchii şi lame, ce pot evidenţia existenţa unui atelier de cioplire in situ, pe o suprafaţă de aproximativ 1 m2. Remontajul realizat pe loc presupune un debitaj tournant, pe baza unui nucleu lamelar şi a unei lame desprinse din nucleu. Prin adâncirea sondajului cu foreza, s-a identificat, la adâncimea de 4,42 m, o aşchie de factură Levallois. Materialul paleofaunistic recoltat la Valea Izvorului prin săpăturile anterioare, dar şi prin cercetările noastre, demonstrează - aşa cum a precizat şi M. Bitiri - o extraordinară sărăcie a resturilor de animale. În săpăturile vechi au fost descoperite: dinţi şi un metacarpian III, fragmentar, de cal, resturi slab identificabile, ce ar putea aparţine bourului, în cele două variante cunoscute (Bos primigenius şi Bison priscus), alte câteva resturi osoase fiind atribuibile ovicaprinelor. Prin săpăturile noastre au fost identificate câteva resturi ce pot aparţine cerbului (Cervus elephus), un calcaneu aparţinând unui carnivor de talie mică, un os lung cu urme de fracturare antropică, dar neidentificabil ca specie, un molar de bizon. Interpretarea industriei litice descoperite prin cercetările recente pare să precizeze, mai ales prin elementele specifice S 6, două entităţi litice: una de tip paleolitic superior situată în lutul brun-gălbui şi alta mai veche situată la partea inferioară a loess-ului nisipos. Această serie, cu elemente de factură Levallois, poate aparţine fie unui paleolitic mijlociu târziu, fie unui paleolitic superior vechi. Oricum, prin sondajele din campania 2003 nu s-au putut face nici un fel de identităţi cu descoperirile anterioare, această problemă a corelaţiilor rămânând deschisă cercetărilor şi descoperirilor din campaniile viitoare de săpături. Continuarea acestora se impune ca o necesitate în vederea integrării descoperirilor din anii 1956-1957, 1963 şi 1977-1978 pe baze stratigrafice şi tehnico-tipologice mai sigure. Abstract other lang. Abstract   The Paleolithic site of Mitoc – Valea Izvorului lies on the territory of the village of Mitoc, Botoşani county, on the left side of the Prut river, about 300 m north-west of the well known resort of Mitoc – Malu Galben. During this campaign we conducted six sections, three of which in the area of the 1956 – 1957 excavations, on both sides of the road leading to Izvor, and three in the area excavated in 1977 – 1978, on the plateau delimited by two “falls” of the entire geological layer conferring to this day a special geo-morphological identity to the area of Mitoc. The interpretation of the lithic industry discovered due to recent excavations seems to specify especially the lithic entities: an upper Paleolithic one situated in the brown yellowish clay and an earlier one situated in the lower part of the sandy loess. Bibliography Chirica, V., Borziac, I., Chetraru, N., 1996. Gisements du Paléolithique supérieur ancien entre le Dniestr et la Tissa, Helios, Iaşi. Chirica, V., 2001. Gisements paléolithiques de Mitoc. Le Paléolithique supérieur de Roumanie a la lumiere des découvertes de Mitoc, Helios, Iaşi. Nicolăescu-Plopşor, C. S., Zaharia, N., 1959a. Raport preliminar asupra cercetărilor paleolitice din anul 1956, Materiale 5. Nicolăescu-Plopşor, C. S., Zaharia, N., 1956b. Cercetările de la Mitoc, Materiale 6. Păunescu, Al., 1987. Începuturile paleoliticului superior în Moldova, SCIVA 38, 2. Bibliographic notes Source   Cronica cercetarilor arheologice din România Editor   CIMEC Language   RO