Colectivul Muzeului din Deva a efectuat lucrări de cercetare arheologică în zona complexului de agrement Călan - Băi, antică aşezare Aquae. Localitatea rurală romană şi staţiunea cu ape calde, aflată în lunca Streiului (anticul Sargetia), pe malul stâng al acestuia, era cuprinsă în teritorium Ulpiei Traiana Sarmizegetusa; pe drumul imperial principal care lega odinioară Ulpia Traiana de Apulum şi nordul Daciei. Numele roman al localităţii Aquae, Pagus, Aquensis era dat după izvoarele cu apă termală şi se întindea pe o zonă vastă ce cuprinde astăzi oraşul Călan şi localităţile învecinate (Călanul Mic, Sântămăria de Piatră şi Călan Băi). Dezvoltarea deosebită a localităţii în perioada antică, se datorează în primul rând izvoarelor cu apă caldă, dar şi importanţei agricole - lunca fertilă a Streiului -. Aquae avea rol de statio pe drumul Ulpia Traiana - Apulum. Materialul arheologic descoperit cu ocazia lucrărilor agricole, foraje geologice sau amenajări gospodăreşti, constă din coloane ce au aparţinut unor edificii, piese sculpturale, epigrafe, tegulae cu paviment şi din ziduri, ţigle - unele cu ştampila Legiunii XIII Gemina, numeroase monede. Din vechile thermae s-au mai păstrat doar bazinul cioplit în stâncă şi care a fost utilizat de locuitorii din împrejurimi până în zilele noastre, bazin ce a făcut obiectul cercetării arheologice din anul 1995. Din cauza poluării cu funingine, provenită de la Combinatul siderurgic aflat în vecinătate, băile au fost abandonate ca loc de tratament şi s-a încercat amenajarea bazinului ca siloz pentru depozitarea cartofilor. Aceste lucrări au implicat umplerea până la un anumit nivel a bazinului cu nisip, pietriş de râu şi piatră. Lucrările de cercetare au avut două etape distincte: a) degajarea materialului de umplutură şi verificarea arheologică a părţii antice din fundul bazinului, şi b) cercetarea părţii exterioare de pe partea mamelonului. a) Bazinul cioplit în stâncă are o formă uşor ovală prevăzut în partea de nord cu un canal de scurgere pentru apele reziduale. Dimensiunile bazinului în punctele maxime sunt de 7 x 14 m şi adâncimea de aproximativ 3,60 - 4 m. Din cauza intervenţiilor deja amintite din perioada modernă, stânca de pe fundul bazinului a fost sfărâmată în proporţie de două treimi. Porţiunea neafectată ne-a ajutat să stabilim forma iniţială a bazinului, modul lui de amenajare şi adâncimea apei (1,20 m) în perioada antică. Canalul de scurgere are o formă uşor sinuoasă cu o lăţime de aproximativ 1 m şi este prevăzut cu lăcaşe ce ghidau stăvilare de reglare a nivelului apei în bazin. În partea de ieşire a apei din bazin a funcţionat un stăvilar, iar la extremitatea nordică a canalului, unde mamelonul stâncos se contopeşte cu platforma de pe care acesta se înalţă, am mai observat, încă două urme de stăvilar. Primul lăcaş uzat a fost înlocuit de un al doilea. Ansamblul bazin - canal, datorită formei lor păstrate în timp, au determinat localizarea lui sub denumirea de "Lingura romană". b) În partea exterioară a bazinului, pe panta acestuia, în partea de sud-vest, a fost trasată o secţiune (S1) în lungime de 28 m şi lată de 2 m. Materialul arheologic rezultat, constă din fragmente mărunte de ceramică feudală utilitară, aflate în poziţii secundare, ceea ce ne face să credem că în zonă a avut loc o intervenţie de umplere a nivelelor, în perioada post romană.
Inventarul mobil de epocă romană este nereprezentativ. El constă din câteva fragmente de fructieră şi vase de uz curent, toate descoperite pe pante sau la baza mamelonului.
Cu toate că zona a fost puternic afectată de amenajările moderne (bazine, complex de tratament şi de servire pentru turişti, precum şi lucrări de defrişări şi drenaj) ne-am propus continuarea investigaţiilor în campaniile următoare.
