Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Alba Iulia | Site: Societatea "Monolit" | Excavation Year: 2004

Excavation Year   2004
Epoch
Bronze Age;
Hallstatt;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Migrations Period (3rd - 6th cent.)
Periods
Bronze Age;
Hallstatt;
Roman Period;
Post-Roman Period
Site Category
Domestic
Site Types
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Alba
Locality   Alba Iulia
Commune   mun. Alba Iulia
Site  Societatea "Monolit"
Site Sector
Site name   Apulum
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Ciobanu Radu Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Ciugudean Horia Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Dragotă Aurel Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Drîmbărean Matei Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Inel Constantin Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Lascu Ilie Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Moga Vasile Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Oţa Radu Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Plantos Cristinel Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
National Arch. Record Site Code 1026.22
Report În perioada 15 martie-30 septembrie 2004 au fost continuate cercetările arheologice preventive, începute în anul 2003, pe terenul proprietate S.C. Roşia Montană Gold Corporation S.A., situat în vecinătatea sudică a Întreprinderii de materiale de construcţii Monolit S.R.L. Scopul cercetărilor l-a constituit investigarea unei zone de la hotarul mun. Alba Iulia, în care urmează să se amenajeze un nou cartier de locuinţe, ce completează zestrea edilitară a oraşului actual. Conform planurilor de sistematizare, pe întreg platoul cunoscut sub numele de "Dealul Furcilor" şi apoi a zonei de S a acestuia urmează a fi construite locuinţe proprietate personală precum şi o serie de spaţii verzi sau de agrement. Există apoi, în cadrul aceluiaşi proiect, o reţea stradală ce cuprinde câteva căi principale de legătură ale acestui cartier cu restul oraşului.
Anterior, în cursul anului 2003 au fost executate cercetări arheologice de acelaşi caracter pe o parcelă de teren de aprox. 250x60 m, situată în vecinătatea sud-estică a Întreprinderii de materiale de construcţii "Monolit" S.R.L1. La E de locul cercetărilor noastre, la aprox. 400 de m distanţă în linie dreaptă s-a descoperit traseul incintei oraşului roman Apulum I, precum şi o serie de edificii, unele sacre, din perimetrul acestuia.
Terenul supus cercetării (8,6172 ha) a fost marcat de o echipă a BCUM (actualmente Institutul de Arheologie Sistemică - Alba Iulia) fiind trasate un număr de 136 de secţiuni fiecare cu dimensiunile de 20x1,5 m, orientate NE-SV. Întregul perimetru afectat cercetărilor a fost împărţit de către instituţia amintită în carouri cu latura de 40 de m, secţiunile fiind apoi dispuse în raport de acest caroiaj. Numerotarea secţiunilor din această campanie s-a făcut în continuarea celei consemnată în anul precedent, când au fost deschise 4 secţiuni dispuse în cruce, S.001, S.002, S.003 şi S.004.
După epuizarea tuturor secţiunilor prestabilite în cadrul caroiajului general, s-a trecut la cercetarea exhaustivă a zonelor de interes arheologic prin trasarea de noi secţiuni şi casete, în funcţie de descoperirile semnalate. Numerotarea acestor secţiuni şi casete s-a făcut în raport cu numărul secţiunii prestabilite prin caroiaj, la care s-au adăugat apoi litere, pentru identificarea fiecăreia în parte. Din păcate, prospectarea prin metoda arheogeofizică nu a dat rezultatele sperate, fiind identificate doar traseele conductelor moderne şi taseul şanţului mare.
Cercetările arheologice din campania 2004 au confirmat rezultatele din anul 2003 aducând însă elemente noi, suplimentare la evoluţia în timp a locuirii din acest spaţiu. Au fost puse în evidenţă orizonturi de locuire din epocile bronzului (timpuriu şi mijlociu), fierului (Hallstatt timpuriu şi mijlociu), epocii romane (sec. II-III), şi postromană (sec. IV-VII).
Au fost recuperate multe materiale de inventar arheologic, unele întregi sau întregibile aparţinând unor complexe datând din diferite perioade istorice. În cele ce urmează se prezintă analiza acestor descoperiri, în dezvoltare cronologică.
Locuirea aparţinând epocii bronzului cuprinde două orizonturi distincte din punct de vedere cronologic şi cultural, unul aparţinând perioadei timpurii şi altul celei mijlocii, respectiv culturii Wietenberg.
Orizontul aparţinând perioadei timpurii a epocii bronzului a fost surprins în secţiunile 006, 006A, 008, 008A, 011, ocupând astfel o suprafaţă de cca. 0.5 ha. Din punct de vedere stratigrafic, nivelul de bronz timpuriu, având o grosime de cca. 0,15-0,2 m., suprapune nivelul de steril şi este suprapus la rândul său de stratul Wietenberg. El este situat în zona secţiunilor 006-006A între -1,5-1,7 m adâncime, fiind însă deranjat pe porţiuni destul de mari de locuirea Wietenberg. Singurul complex care poate fi deocamdată atribuit bronzului timpuriu este o groapă (C2) cercetată în secţiunea 006, care are deschiderea de 1,15x1,45 m şi se adânceşte în solul galben până la cca. -1,8 m adâncime. Ceramica descoperită în complex, este asemănătoare celei provenind din stratul de cultură, fiind decorată cu ornamente striate şi cu motive textile imprimate ("Besenstrich- und Textilmusterkeramik"). Starea fragmentară a materialului ceramic nu a permis decât identificarea a puţine forme ceramice, cele mai răspândite fiind străchinile calotiforme şi vasele de tip sac. Singurele unelte descoperite sunt două răzuitoare şi un percutor din piatră. Decorul ceramic este principalul element de încadrare cultural-cronologică pentru orizontul de bronz timpuriu, acesta putând fi atribuit descoperirilor de tip Iernut2, respectiv celei de-a treia etape a bronzului timpuriu transilvănean. Cele mai bune analogii pentru materialele de la Alba Iulia le reprezintă descoperirile de la Foieni pentru Banat3 şi cele de la Pianu de Jos pentru Transilvania4.
Locuirea Wietenberg. În partea de V a suprafeţei cercetate a fost descoperită o aşezare aparţinând purtătorilor culturii Wietenberg, fiind descoperite materiale şi complexe arheologice în secţiunile: S005, S005A; S006; S006A, S008; S008A; S011. Stratigrafia aşezării se prezintă astfel: nivelul Wietenberg suprapune un nivel de depuneri aparţinând bronzului timpuriu şi este suprapus de un nivel de depunere în care au fost sesizate materiale romane şi din prima vârstă a fierului. Grosimea stratului de cultură variază de la 0,65-0,9 m în S008A la 0,2-0,3 m în S011, zonă periferică aşezării. Au fost descoperite 13 complexe arheologice, 7 locuinţe şi 6 gropi de provizii, care pot fi atribuite purtătorilor culturii Wietenberg. Locuinţele sunt semiîngropate, în 6 din cazuri, de formă rectangulară, cu dimensiuni ce variază între 4,4x2,4 m, în cazul C1/S006, şi 3,2x2,3 m, în cazul C4/S006. A fost descoperită o singură locuinţă de suprafaţă care nu a fost dezvelită integral. Din inventarul complexelor făceau parte numeroase fragmente ceramice, materiale osteologice, unelte de os, rotiţe de car miniatural. Singurele materiale arheologice cu valoare cronologică descoperite în cadrul aşezării Wietenberg sunt materialele ceramice, care sunt decorate cu motive specifice fazei III de evoluţie a culturii, fiind reprezentat de: decorul meandric, împunsături simultane (Zahnstempelung), triunghiuri imprimate, cercuri imprimate, impresiuni unghiulare, impresiuni oval-alungite de forma unor "boabe de grâu". Locuirea Wietenberg este de datat în faza a III-a de evoluţie a culturii găsindu-şi analogii în nivelul IV al aşezării de la Derşida5, lipsind până în acest moment elemente care să reliefeze depuneri din celelalte faze ale culturii.
Locuirea din Hallstattul timpuriu. Complexe arheologice din prima vârstă a fierului au fost descoperite în zona de terasă a perimetrului cercetat în următoarele unităţi de săpătură: S006; S012; S019; S026A; S029C; S038A; S038B; S041A; S041H; S041I; S041J; S043; S043A; S044; S044D. Este de menţionat faptul că deşi există o concentrare de descoperiri în zona secţiunilor S038B-S044 nu a fost sesizat un strat cu depuneri care să aparţină primei vârste a fierului Din totalul de 24 de complexe descoperite au fost identificate 4 locuinţe adâncite, 2 gropi cu depuneri rituale şi 17 gropi menajere, fiind sesizat într-un singur caz resturi ale unei locuinţe de suprafaţă (C1/S041I). Locuinţele aveau forma circulară, în cazul complexelor C1/S019 şi C1/S043, sau oval alungite, în cazul C1/S038B şi a C3/S041J. din inventarul complexelor făceau parte numeroase fragmente ceramice, un idol fragmentar, material osteologic, pietre de râu, chirpici şi un celt de bronz fragmentar în secţiunea S026A. Majoritatea formelor şi decorul ceramicii îşi găsesc analogii în nivelul II al aşezării de la Teleac, ceea ce asigură, pentru descoperirile în discuţie, o datare în HaB26.
Descoperirile aparţinând perioadei mijlocii a primei vârste a fierului sunt reprezentate de materiale aparţinând culturii Basarabi. Au fost descoperite materiale şi complexe în următoarele secţiuni S006, S008, S008A, S011, S017. Este de menţionat faptul că nu a fost sesizat un nivel de depuneri aparţinând culturii, în secţiunile S008 şi S008A materialele sunt probabil rulate, fiind descoperite în acelaşi strat în care a fost sesizat şi material roman. Au fost descoperite patru complexe, o locuinţă (C1/S017) şi trei gropi (C5/S006 şi C2, 6/S011). Locuinţa este semiîngropată, în interiorul ei fiind descoperite materiale ceramice specifice fazei mijlocii a culturii. Singurele materiale atribuite culturii Basarabi cu valoare cronologică sunt cele ceramice. Decorul ceramicii constă din: motive imprimate, benzi în formă de "S"-uri , benzi paralele crestate oblic (aşa numitul "şnur fals") şi caneluri şi faţete. Materialul prezentat îşi găseşte cele mai bune analogii în descoperirile de la Aiud "Cetăţuie", fiind datate în faza mijlocie de dezvoltare a culturii7.
Locuirea romană (sec. II-III). În cursul campaniei de cercetări din 2003 a fost descoperit un altar votiv, consacrat zeiţei Terra Mater, de către Septimius Asclepius Hermes, un medic din Colonia Aurelia Apulensis, cunoscut şi printr-o altă inscripţie, cunoscută deja, cu un text aproape identic8. Descoperirile din cursul campaniei din anul 2004 au confirmat şi au adus elemente inedite faţă de ceea ce presupuneam în cursul cercetărilor precedente. Astfel, pornind de la E spre V, am constatat următoarea situaţie. În colţul sud-estic al perimetrului cercetat s-a pus în evidenţă o construcţie cu pereţi din lemn din care se păstrau doar urmele unui perete, alături de dărâmătura acoperişului, ce se întindea pe o largă suprafaţă cuprinsă între S047 şi S047K. Pe baza materialului arheologic recuperat, putem presupune existenţa o două faze de locuire ce se eşalonează cronologic din sec. II până eventual în timpul domniei lui Traianus Decius. Spre această opinie ne conduce descoperirea a patru monede, emise în timpul lui Severus Alexander (222-235), Gordian III (241-243) şi Traianus Decius (249-251)9. Să reţinem de la acest ultim împărat un sesterţ de tip "Provincia Dacia, an V". Tot în cadrul complexului surprins în S047-S047K trebuiesc amintite cele cinci fibule descoperite aici (patru exemplare sunt din fier iar unul din bronz). Fibula din bronz face parte din categoria celor cu genunchi, având corpul curbat în forma literei S, piciorul scurt şi portagrafa dreptunghiulară. Cronologic acestea se eşalonează de la începutul sec. II şi până în al treilea sfert al aceluiaşi veac. În ceea ce priveşte fibulele din fier, acestea sunt cu resort bilateral. Mai departe, către V, remarcăm descoperirile din S041-041G, configurând un alt edificiu distrus, din dărâmătura căruia, alături de ceramică provincială cenuşie, a ieşit la iveală un inedit portret executat în calcar. Trăsăturile stilistice ale acestuia vădesc influenţa sec. III. Un complex similar este de consemnat şi în S037B-037G.
În continuare, în cadrul S031-031I, a fost investigat un alt complex de locuire, bine păstrat, cuprinzând două faze de construcţie, ambele din cărămidă. Primei faze îi corespunde o clădire cu cel puţin două încăperi, având baza pereţilor alcătuită din trei asize de cărămidă. Cărămizile aparţin, după cum relevă cartuşul acestora, officinei lui Publius Aelius Ter(tius ?, erentianus ?). Produse ale acestei officine, bine reprezentate la Apulum, s-au semnalat începând cu epoca lui Hadrian, până la sfârşitul epocii romane în Dacia. Mai amintim faptul că o piesă similară, aparţinând aceluiaşi atelier, a fost descoperită în cursul campaniei din 2003 în punctul Recea, aflat în cadrul aceluiaşi perimetru. În cea de a două fază a edificiului s-a constatat o restrângere a suprafeţei locuite, la o singură încăpere, ai cărei pereţi erau alcătuiţi din bucăţi de cărămidă şi ţiglă, provenind de la prima etapă. Din punct de vedere cronologic bănuim şi aici o evoluţie eşalonată pe parcursul sec. II până în prima jumătate a sec. III, inventarul descoperit aici, oferind puţine indicii care să ofere o datare mai precisă.
După toate probabilităţile, locuirea romană de aici a fost delimitată de un zid de incintă, surprins pe latura nordică a perimetrului, în secţiunile S005, S005A, S010, S010 A, S018, S024, S030, S036, S052. Zidul în discuţie avea în alcătuirea sa bucăţi de cărămidă şi piatră prinse cu mortar.
O ultimă descoperire ce aparţine acestei epoci a apărut în S027. Este vorba de un cuptor de olărie, păstrat relativ bine, ce cuprindea grătarul şi gura de alimentare. Instalaţia de ars vase va fi degajată integral în cursul campaniei viitoare. Menţionăm că acesta se află în afara incintei menţionată anterior.
Locuirea post-romană se întinde în zona de terasă a suprafeţei cercetate în 2004, nefiind identificat nici un complex pe panta care coboară dinspre Dealul Furcilor. Suprafaţa, pe care au fost identificate şi cercetate locuinţele post-romane este de cca. 1,6 ha., limitele aşezării fiind destul de bine precizate spre N şi NV. În campania din 2004 au fost cercetate 10 complexe aparţinând acestei perioade, majoritatea lor constând din locuinţe semi-adâncite, la care se adaugă groapa menajeră din secţiunea S035D. Locuinţele au un plan rectangular, lungimea laturilor variind între 2,6 şi 4,3 m. Sunt prevăzute de obicei cu gropi de stâlpi în cele patru colţuri, care susţineau acoperişul. În interiorul locuinţelor au fost descoperite numeroase materiale romane refolosite, constând din fragmente de cărămizi sau de monumente din piatră. Majoritatea lor provin de la edificiile romane identificate în imediata apropiere, dar există şi materiale aduse probabil din zona intra muros a coloniei sau din necropola de pe Dealul Furcilor.
Inventarul ceramic al locuinţelor este extrem de bogat, marea majoritate fiind însă în stare fragmentară. Ca forme predomină vasele-borcan, lucrate la roata rapidă din pastă de culoare cenuşiu-negricioasă. Sunt prezente şi castroanele cu umărul bine marcat, din care a putut fi restaurat un exemplar cu profilul complet. Redusă cantitativ, dar importantă din punct de vedere cronologic este categoria ceramicii fine, de culoare cenuşie, decorată frecvent cu motive lustruite în reţea. O menţiune specială merită un fragment de vas decorat prin stampilare cu mici motive pătrate haşurate.
În afara ceramicii, din locuinţe provin şi cinci piepteni de os bilaterali, dintre care doi întregi şi ceilalţi fragmentari. Un singur exemplar este decorat cu motive circulare pe plăcuţele mediane. Au mai fost descoperite fusaiole din lut de formă bitronconică, un tipar din gresie pentru turnat piese de fier, pietre de ascuţit, verigi din fier şi bronz, un tub lucrat din tablă de bronz, lame de cuţit din fier fragmentare şi numeroase cuie tot din fier. O descoperire interesantă o reprezintă o monedă din bronz aparţinând probabil împăratului Valerian (253-259), găsită în locuinţa din secţiunea 026. Starea proastă de conservare a piesei nu permite o încadrare mai precisă.
Pe baza inventarului ceramic, locuirea post-romană poate fi încadrată în limitele mai largi ale sec. IV-VI, datare, care este susţinută de existenţa ceramicii cenuşii cu decor lustruit şi cu motive stampilate, la care trebuie adăugată însă şi prezenţa pieptenilor de os bilaterali. Apariţia unei locuinţe cu pietrar în secţiunea 035A, în care au fost descoperite şi două vase-borcan lucrate cu mâna poate avea importante implicaţii cronologice, ea semnalând fie o prelungire a aşezării până la începutul sec. VII, fie mai probabil, existenţa unui nou orizont de locuire, databil în sec. VII-VIII. La nivelul documentaţiei actuale, cele mai bune analogii pentru descoperirile post-romane de la Alba Iulia le oferă aşezările de la Moreşti10 şi parţial, Ţaga11.
În contextul descoperirilor de mai sus ar mai fi de amintit un şanţ de mari dimensiuni în formă de V, cu adâncimea maximă de 4,8 m, notat drept şanţ A. El a fost cercetat în cadrul următoarelor unităţi de săpătură S005A, S010, S016, S022, S031, S037B-G, S041-S041G, S047-S047D, S047H-S047K.
Un alt şanţ, de mai mică adâncime, tot de forma literei V, notat şanţ B, a fost pus în evidenţă în cadrul următoarelor unităţi de săpătură: S047, S041A, S037 Cas.1, S038F-S038G, S035, S032F, S.035E, S032G, S035F. Pe traseul nord-vestic al acestuia a fost descoperită o deschidere de aprox. 6 m. în S032G-S035E, ce ar putea delimita o eventuală poartă.
În sfârşit, mai amintim un la treilea şanţ, notat şanţ C, de formă asemănătoare cu cel consemnat anterior, dar de mai mici dimensiuni. El a fost pus în evidenţă în cadrul unităţilor de săpătură următoare: S023-S023B, S029, S029C, S035D, S035A, S032G, S035F.
În cursul campaniilor viitoare de cercetări vom extinde perimetrul săpăturilor, pe de o parte, în apropierea unor complexe puse în evidenţă deja, pentru elucidarea tuturor aspectelor legate de acestea, pe de altă parte, se va demara investigaţia asupra zonei de S a parcelei cercetate în 2004, ce face obiectul acestui raport.
Abstract other lang.
Abstract   During the 2003 and 2004 rescue excavations, new archaeological data became available. On a large area of almost 8000 sq.m., several archaeological cultures were found, beginning with the Early and Middle Bronze Age, the First Iron Age (Hallstatt Period), the Roman and Migrations periods and the Middle Ages. All the data that we have the opportunity to study were completely unknown until now. More and complete excavations will bring us entire new results on this area of the modern city of Alba Iulia boundaries.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu