Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Aliman | County: Constanţa | Site: Adâncata I, Adâncata II, Tumul | Excavation Year: 2004

Excavation Year   2004 Epoch Latene; Free Dacians; Greek and Hellenistic Periods Site Category Domestic; Religious, Ritual and Funerary Site Types Map it   Find it on the Romanian map County / District  Constanţa Locality   Aliman Commune   Aliman Site  Adâncata I, Adâncata II, Tumul Site Sector Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Cliante Traian Site director Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa Custurea Gabriel Gheorghe Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa Irimia Mihai Universitatea "Ovidius", Constanţa National Arch. Record Site Code 61014.02 61014.03 61014.04 Report În urma unor descoperiri întâmplătoare, urmate de periegheze întreprinse în anii 1993 şi 19971, în zona satului Adâncata (fost Polucci)2, au fost identificate mai multe obiective arheologice, inclusiv două aşezări getice – Adâncata I şi Adâncata II, precum şi un tumul aproape complet distrus3. Adâncata I Aşezarea, de mari dimensiuni, se află la cca. 1,25–1,5 km SV de ruinele fostului sat şi la aprox. 3–3,5 km E de satul Floriile, pe platoul nordic al dealului Dedibal, în punctul "Dealul Cişmelei". Fortificaţia se afla în sectorul de VSV a platoului pe care este situată aşezarea. Ea era apărată, se pare, pe toate laturile, de un zid de piatră cu două rânduri de blocuri de parament şi emplecton. În zona accesibilă, fortificaţia era apărată de unul sau două valuri de pământ, păstrate pe o mică înălţime, cu şanţurile adiacente. Aşezarea era mărginită spre NV de trei tumuli, iar spre SE de alţii doi. Materialul arheologic: Ceramica getică lucrată cu mâna. Este reprezentată de fragmente de vase-clopot (cu apucători plate, orizontale), vase sac (cu brâu alveolat şi apucători), străchini, castroane, căni, ceşti. Ceramica lucrată la roată. S-au descoperit fragmente de fructiere, străchini, castroane, cratere, lékanai, boluri, pythoi etc., cu pasta cel mai adesea cenuşie. Unele au suprafaţa fără angobă, mată, alteori lustruită. A doua categorie prezintă la exterior (pe una sau pe ambele suprafeţe) o angobă cenuşie închisă sau aproape neagră, diferită clar de culoarea pastei, aşa cum apare în spărtură. S-au descoperit şi câteva fragmente de castroane, boluri, străchini şi pythoi de mari dimensiuni cu pasta cărămizie, roşie-cărămizie sau gălbuie-cărămizie. Ceramica grecească de lux este reprezentată de puţine fragmente de căni, boluri, kantharoi şi amforete. Amforele greco elenistice reprezintă categoria cea mai frecventă. S-au descoperit fragmente de amfore de Chios, Thasos, Heracleea Pontică, Sinope, Rhodos, Samos, Cos, Pseudo-Cos şi din centre nedeterminate. Cele mai timpurii sunt un fragment de gât şi un picior de amfore de Chios de tipul "cu gâtul umflat", din sec. V a. Chr. Menţionăm descoperirea a 28 de torţi de amfore ştampilate: 14 de Thasos (2 tipul vechi, 11 tipul recent şi 1 dintr-un centru înrudit cu Thasos); 8 de Sinope; 4 de Rhodos; 1 de Cos; 1 – centru neidentificat. Cele mai târzii fragmente de amfore datează din sec. II a. Chr. Unelte. S-au descoperit trei unelte de fier: un brăzdar, un topor plat cu aripioare şi un cosor4. Podoabe: o fibulă de bronz de schemă tracică. Arme: două vârfuri de săgeţi de bronz cu trei muchii, de tip "scitic" şi un vârf de suliţă. Alte materiale arheologice: două vârfuri de săgeţi premonetare, care se adaugă altor 59 de exemplare publicate anterior5, mai multe monede greceşti de diferite tipuri, deja publicate6, alte cca. 60 de monede de argint şi de bronz histriene şi macedonene, aflate în studiu7, un clopoţel de bronz şi numeroşi chirpici de locuinţe. Adâncata II Se află la cca. 1,5 km în linie dreaptă, spre SE, de ruinele fostului sat, la cca. 3–3,5 km spre NNV de marginea nordică a satului Urluia (com. Ion Corvin) şi la cca. 2–2,5 km în linie dreaptă spre SE de Adâncata I. Este situată pe un platou puţin în pantă, orientat NE-SV; e oarecum delimitată în teren de doi tumuli aflaţi la cca. 700-800 m distanţă unul de celălalt (unul, de 4 m spre SE, celălalt de 3 m spre NE). Aşezarea era formată, se pare, din locuinţe izolate, dispuse în insule, vizibile în teren sub forma unor aglomerări de materiale arheologică. Nu s-a observat nici un element de fortificare artificială, ceea ce sugerează existenţa aici a unei aşezări deschise. Materialul arheologic: Ceramica getică lucrată cu mâna, ceramica lucrată la roată (în cea mai mare parte cenuşie şi foarte puţină cărămizie sau roşie-cărămizie), ca şi ceramica de lux grecească (foarte rară) sunt reprezentate de aceleaşi tipuri şi categorii întâlnite la Adâncata I. Amforele greco-elenistice sunt reprezentate, de asemenea, de fragmente similare celor din prima aşezare, datate între sec. V-II a. Chr. S-au mai descoperit cinci torţi de amfore ştampilate de Thasos, o fusaiolă şi chirpici de locuinţe. Tumul La marginea de N a aşezării Adâncata I se află un tumul distrus în cea mai mare parte de lucrările de amenajare a drumului forestier. Mantaua lui era formată din straturi succesive de pământ, în care se aflau pietre mici, fragmente de vase sparte din vechime, multe dintre ele cu urmele arderii secundare, cărbuni, cenuşă etc. Materialul arheologic: Din zona tumulului s-au recuperat: ceramică getică lucrată cu mâna, ceramică cenuşie lucrată la roată, ceramică grecească, îndeosebi fragmente de amfore de Thasos, Sinope şi Rhodos (între care o toartă rhodiană de tipul vechi, datat înainte de 240 a. Chr. Aşezările getice de la Adâncata se află la o distanţă de numai 9-10 km de Dunăre, în apropierea unor locuri favorabile de acostare a navelor şi a drumurilor de acces către fluviu. Se remarcă descoperirea unor materiale arheologice timpurii, între care fragmente de amfore din sec. V a. Chr., a unui mare număr de săgeţi premonetare, precum şi a numeroase monede greceşti – mai ales histriene. Deşi aflate la o mare distanţă de litoralul vest-pontic, ele sugerează existenţa unor puternice legături cu coloniile greceşti, îndeosebi cu Histria. Loturile mari de vârfuri de săgeţi premonetare şi de monede (din păcate, adunate neştiinţific de căutători amatori, cu detectoarele de metale) ridică o serie de probleme privind provenienţa lor (din depozite, împrăştiate ulterior, în condiţii necunoscute astăzi, sau din locuri izolate, individuale), ca şi diseminarea relativă a unor asemenea produse pe un spaţiu mult mai întins decât se credea până de curând. Fragmentele de amfore de Chios, de tipul cu gâtul bombat, sugerează existenţa ambelor aşezări în sec. V a. Chr. Ceramica lucrată cu mâna aparţine unor tipuri întâlnite frecvent în lumea getică, începând din sec. VI-V a. Chr până la sfârşitul erei vechi. Ceramica cenuşie şi roşcată-cărămizie lucrată la roată cuprinde atât o categorie produsă local, cât şi o alta, lucrată probabil într-un centru grecesc vest-pontic, încă neprecizat. Tot sub influenţă greco-elenistică pare să se fi construit şi zidul sectorului fortificat al aşezării Adâncata I. În lipsa săpăturilor sistematice nu se poate stabili raportul dintre cele două aşezări. În cazul în care ele erau cel puţin parţial contemporane, e posibil ca Adâncata II să fi depins, într-o măsură mai mare sau mai mică, de cea fortificată – Adâncata I. Nu există încă materiale arheologice sigure pentru datarea sfârşitului celor două aşezări; cele descoperite prin cercetări de suprafaţă sugerează, deocamdată provizoriu, încheierea existenţei lor în sec. II a. Chr. Datele prezentate constituie doar câteva dintre aspectele relevate de descoperirile de la Adâncata. Importanţa lor pentru cunoaşterea realităţilor complexe ale Dobrogei în cea de a doua jumătate a mileniului I a. Chr. impune efectuarea unor cercetări sistematice, în primul rând prin săpături arheologice. Abstract other lang. Abstract    Bibliography Bibliographic notes 1. În septembrie 1993 împreună cu colegul G. Custurea, iar în aprilie 1997 cu colegul Tr. Cliante 2. Satul a fost desfiinţat la 25 noiembrie 1968. 3. Obiectivele amintite sunt prezentate pe larg la M. Irimia, Descoperiri getice în zona Adâncata (com. Aliman, jud. Constanţa), Pontica 37-38, 2004-2005, sub tipar. 4. M. Irimia, Civilisation grecque et cultures antiques péripheriques, în Hommage a Petre Alexandrescu a son 70 anniversaire, edite par Al. Avram et M. Babeş, Bucarest, 2000, p. 102-112; idem, Pontica 32, 1999, p. 73-82 5. G. Talmaţchi, Pontica 28-29, 1995-1996, p. 261-265; idem, Pontica 35-36, 2002-2003, p. 357-394, nr. 48-106; (descoperirea este atribuită localităţii Floriile, deşi este vorba de acelaşi sit arheologic) 6. Ibidem; vezi şi G. Talmaţchi, Pontica 27, 1994, p. 231-233; idem, Analele Universităţii Creştine "Dimitrie Cantemir", Seria Istorie 4, 2001, p. 122, nr. 21-22; p. 125, nr. 40; p. 132, nr. 92-93 (descoperirea este atribuită tot localităţii Floriile). 7. La G. Talmaţchi Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   CIMEC Language   RO