|
Excavation Year |
2004 |
|
Epoch |
Bronze Age
|
|
Periods |
Bronze Age
|
|
Site Category |
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Buzău |
|
Locality |
Cârlomăneşti |
|
Commune |
Verneşti |
|
Site |
Cetăţuia |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Babeş |
Mircea |
Site director |
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Cireaşă |
Andreea |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Constantin |
Cătălin-Petre |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Duțescu |
Maria Magdalena |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Duţescu |
Maria-Magdalena |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Măgureanu |
Despina |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Matei |
Sebastian |
|
Muzeul Judeţean Buzău |
| Motzoi-Chicideanu |
Ion |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Pleşa |
Laureţiu |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Sârbu |
Dorin |
|
Muzeul Judeţean Buzău |
| Tănase |
Bogdan |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ștefan |
Dan |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
|
|
National Arch. Record Site Code |
50148.01
|
|
Report |
Finanţarea a fost asigurată de Muzeul Judeţean Buzău şi Seminarul de Arheologie "Vasile Pârvan" al Universităţii din Bucureşti prin Grantul CNCSIS 1532, Contract 33 379.
Situl "Cetăţuia" de la Cârlomăneşti este reprezentativ pentru epoca bronzului (aşezare a culturii Monteoru) şi cea de-a doua epocă a fierului (locuire sporadică în sec. III a. Chr., aşezare de tip dava a culturii geto-dace clasice în sec. II–I a. Chr.)
Obiectivele cercetării - Continuarea cercetării în suprafaţă a staţiunii, în scopul reconstituirii planimetriei şi dinamicii habitatului de tip dava, respectiv cercetarea integrală a edificiului absidat plasat în partea centrală a platoului, identificat în 1979 şi cercetat în 2001-2003. Săpătura actuală este situată aprox. central pe suprafaţa staţiunii, în arealele W3b - N, W4b - S şi W4b - N şi măsoara 193,5 m2. Rezultatele cercetărilor au fost prezentate succint în rapoarte de săpătură3.
În arealul W4bS au fost cercetate 31 de complexe (cpl.), atribuite sigur locuirii Latene (câteva dintre ele erau cunoscute din campaniile 2002-2003 şi neepuizate). Un număr de 18 complexe sunt gropi (Gr). Dintre acestea trebuie menţionată situaţia Cpl21 (a şi b), format din două gropi îngemănate, plasate în interiorul edificiului absidat. Dimensiunile iniţiale, umplutura (lut galben, cu concreţiuni calcaroase, asemenea celui din şanţul fundaţiei) şi poziţia Cpl. 21, permiteau atribuirea unei destinaţii speciale, eventual aceea de bothros. Reducerea semnificativă a dimensiunilor, apoi separarea celor două gropi, precum şi lipsa totală a materialelor arheologice ne face să ne îndoim acum de ipoteza iniţială. La adâncimea de -0,64 m, groapa 21a măsoară 0,9x1 m, iar dimensiunile Cpl. 21b la -0,6 m sunt de 0,92x0,8 m; ambele continuă în profunzime şi vor fi săpate în campaniile viitoare
Fundaţia Cpl. 1 – edificiul cu plan absidal, conturat complet în 2003 - a fost secţionată repetat, astfel încât s-au obţinut mai multe microprofile. Secţiunea şanţului de fundaţie pe traseul pereţilor laterali este trapezoidală. Delimitat cu precizie datorită umpluturii de lut galben, şanţul avea o adâncime iniţială de minimum 0,4 m şi lăţimea de maximum 0,5 m la gură, respectiv de 0,2 m la fund. Cu toate că adâncimea de săpare atinge constant -0,66-0,69 m de la suprafaţa actuală, măsurătorile realizate cu staţia totală indică diferenţe de adâncime, după cum urmează: la peretele de V baza fundaţiei este cu 0,15 m mai sus decât pe traseul absidei, şi cu 0,3 m mai sus faţă de latura de E. Aceste diferenţe arată situaţia în plan a nivelului antic de călcare, care avea o uşoară înclinare dinspre SV spre NE.
Complexul 17 a fost înregistrat în jumătatea de vest a arealului, încă din 2002, ca o zonă difuză cu textura uşor cenuşoasă care a livrat foarte mult material, fără să se diferenţieze cromatic net faţă de interiorul Cpl. 1. În 2004, la -0,36 m, s-au putut înregistra destul de clar limitele Cpl. 17. Dimensiunile complexului sunt: 4,6(E-V)x5,2 m (N-S). Limitele spre E şi S constau din "şiruri" de pietre de râu, crustă de vatră şi bucăţi de lipitură (de pereţi arşi). Limita spre N este neclară, fiind totuşi pusă în evidenţă de răspândirea compactă a materialului arheologic ; ea este afectată de fundaţia peretelui interior şi de partea vestică a absidei Cpl. 1, de gropile Gr12 şi Gr20. Vatra decorată V. 27 se găseşte aprox. pe acelaşi nivel cu Cpl. 17, nivel pe care se aflau mai multe fragmente mari de amforă (gât şi torţi). Pe acelaşi nivel, la -0,46-0,54 m, erau mulţi bolovani de râu şi numeroase fragmente ceramice (borcane şi fructiere lucrate cu mâna, amfore Pseudo-Cos, pereţi de chiup). După cum erau dispuse multe dintre cioburi, în poziţie oblică sau verticală, se poate afirma că Cpl.17 este un complex adâncit, cu o diferenţă de nivel probabilă faţă de nivelul de călcare antic de până la -0,30 m.
Complexul 18 a fost observat în colţul de NE al arealului W4bS, fiind înregistrat la nivelul de -0,41-0,52 m ca o aglomerare de material cu diametrul de cca. 2 m, care intră în profilele de N şi E. La demontare s-au scos multe pietre de râu, fragmente de borcane şi de fructiere lucrate cu mâna, pereţi de chiup, precum şi oase de vită şi de ovicaprine. O parte dintre acestea se aflau prinse între bucăţi de lipitură arsă de la pereţi (una păstrează muruielile succesive, gălbui, altele impresiunile nuielelor din structură) şi bucăţi de crustă de vatră. Două bucăţi masive de crustă provin de la o vatră decorată. În Cpl. 18 este inclus un rest de podină de lut galben, nears. Limita dinspre S a Cpl. 18 se află la 3,6 m de colţul de NE al arealului. Aici, pornind de la profilul de E pe o lungime de 0,5 m în interiorul arealului, la -0,58 m, apar bucăţi puternic arse de pereţi. Bucăţi de crustă şi de lipitură se află şi sub V. 10, ceea ce indică o nivelare a dărâmăturilor din această zonă, peste care s-a amenajat apoi vatra. Ca relaţii stratigrafice, Cpl. 18 este anterior vetrei V. 10, de care este suprapus, şi edificiului cpl. 1, de care este secţionat.
Complexul 25, de formă rectangulară, uşor adâncit faţă de nivelul interior de călcare al Cpl. 1, a fost înregistrat în 2003, în interiorul edificiului absidat, în partea sa de SE, la adâncimea de -0,4 m. În 2004, el a fost secţionat longitudinal, pentru verificarea relaţiei sale stratigrafice, cu Gr21b, şi transversal. Pe latura de E, "şirul" alcătuit din pietre şi fragmente ceramice, se continuă şi la -0,5-0,7 m. Materialele se înşiruie clar, compact, pe o lungime de 1,8 m, traseul lor păstrează orientarea şi linia paralelă cu peretele de E al construcţiei absidate. Nu au mai apărut însă alte materiale care să menţină latura de V a complexului. În partea centrală au apărut răspândite, la -0,61 m, cioburi, bucăţi de lipitură de perete care păstrează impresiunile de nuiele şi un fragment de crustă dintr-o vatră decorată. Decorul incizat este asemănător cu cel al altor două fragmente descoperite în Cpl. 18. Deşi cercetarea Cpl. 25 nu s-a încheiat, semnificative pentru funcţionalitatea sa sunt mandibula umană şi fragmentul de vatră decorată, iar pentru cronologie, un fragment dintr-o fibulă din bronz ce nu poate data mai devreme de mijlocul sec. I a. Chr.
Descoperirile cele mai spectaculoase sunt legate şi în această campanie de suprafaţa acoperită de edificiul absidat Cpl. 1. Este vorba despre două vetre decorate4, păstrate relativ bine in situ sub nivelul acestuia de călcare, respectiv de fundare.
Prima vatră - V. 27- se găseşte în unghiul format de peretele de E şi cel interior ale Cpl.1. Săparea fundaţiei respective a afectat uşor vatra; partea sa de NV a fost secţionată parţial de groapa de stâlp (Gr14) de la întâlnirea celor doi pereţi, fapt care dealtfel a şi determinat înclinarea vetrei pe direcţia SE-NV. Rămâne de verificat, prin secţionare, dacă podina pe care a fost amenajată vatra V. 27 aparţine interiorului Cpl. 17, deci dacă legătura stratigrafică şi funcţională este directă.
Cea de a doua vatră - V. 28- a apărut în jumătatea de N a arealului, la adâncimea de -0,55-0,65 m (E-V). Este anterioară Cpl. 1, căci traseul absidei îi taie colţul de N. Spre NV şi S s-au mai păstrat resturi din podina pe care a fost amenajată, sub forma unor pete de pământ albicios.
Deşi la ambele vetre marginile (laturi şi colţuri) sunt deteriorate, se poate presupune că ele erau de formă rectangulară (pătrată), fiind "construite" în relief prin adăugare de lut pe nivelul de călcare. Suprafaţa V. 27 a fost decorată prin imprimarea cu şnurul a două linii adâncite, care se încrucişează în unghi drept. În două din cele patru cadrane rezultate se mai pot observa două bucle elipsoidale, imprimate de asemenea cu şnurul. Astfel de bucle s-au întâlnit ca ornamente secundare pe vatra din marele edificiu incendiat, Cpl.1, descoperit de asemenea la Cârlomăneşti, în 1972, în arealul E1cNord5. Analogii se pot face cu "vatra de cult" cu decor complicat din edificiul absidat din nivelul II de la Popeşti6, precum şi cu o vatră de la Zolotaia Balka (Ukraina), încadrată sec. I a. Chr.7 Decorul vetrei V. 28 a fost realizat pe suprafaţa crustei prin incizii adânci şi largi, aplicate în lipitura încă moale. Decorul are o dezvoltare simetrică, meandrică, corespunzând fiecărei laturi şi îşi găseşte analogii la Popeşti8 şi Seuthopolis9.
O a treia vatră suprapusă de marele edificiu absidat Cpl.1, este V. 30. Ea se păstra parţial la adâncimea de -0,44-0,61 m, fiind înclinată E-V. Forma iniţială este posibil să fi fost pătrată. În jurul său, la N şi la V, pe cca. 0,20 m, se păstrează lipitura de lut crud a podinii pe care a fost amenajată.
În arealul W4bN au fost cercetate 22 de complexe, dintre care 7 sunt gropi.
Aflat la cca. 1,5 m N de absida edificiului din W4bS, Cpl.1 din W4bN poate fi descris ca o suprapunere de strate succesive de lut galben şi pietriş compact, formând o bandă ce traversează arealul imediat la N de martorul dintre cele două areale, mergând până la adâncimea de cca. -0,40 m. La -0,55 m, Cpl.1 se împarte în două mari zone (gropi ?) care au primit indicativul cpl.1a (spre NV) şi cpl.1b (spre SE). Complexul 1a este posibil să aibă legătură cu cpl. 19 din W4bS. Partea de E a Cpl.1b suprapune Cpl. 10. Acesta a fost înregistrat în colţul de SE al arealului, ca o masă de chirpic ars la roşu, bucăţi de crustă de vatră şi pietre plate de râu unele suprapuse, câte 2-3. Între resturile de construcţie sunt prinse cioburi şi oase de animal. Situaţia descrisă este asemenătoare cu cea a cpl. 18 din W4bS, ceea a ce poate fi un indiciu pentru existenţa unui unic complex.
Complexul 17 este o dungă de lut galben compact, cu concreţiuni calcaroase. Aceasta pleacă oblic de la profilul de V şi se întinde pe o lungime de 3,60 m. Traseul vizibil la -0,45 m, avea lăţimea cuprinsă între 0,14-0,25 m. După prelucrarea planurilor, s-a constat că peste marginea de N a traseului de lut galben se suprapune marginea de S a traseului de pietre înregistrat în 2003. Acestea se găseau la -0,15-0,28 m, înşiruite, câte 2-3 în rând, pe o lăţime de 0,15-0,3 m. Şirul de 2,9 m lungime, este uşor oblic spre NE. Funcţionalitatea presupusă a fost aceea de delimitare a masei de pietriş din cpl. 1. Rămâne de verificat care este rolul acestei structuri şi ce relaţie are cu Cpl. 9, cu Cpl. 1 din W4bN şi nu în ultimul rând cu marele edificiu absidat. Trebuie observat că traseul Cpl. 17 este paralel cu latura scurtă, de S, şi cu peretele despărţitor al construcţiei cu absidă.
În colţul de NV al arealului, în C. A1, la -0,42 m, a fost înregistrat Cpl. 7, ca o aglomerare cu dimensiunile de 0,7x1,4 m. De sub o grămadă de pietre de râu, au apărut mai multe bucăţi de chirpic şi crustă de vatră, fragmente ceramice şi o cană mare, aşezată oblic, cu gura în jos, la nivelul -0,71 m. Cănii cenuşii, lucrate cu mâna, îi lipsesc o parte din gât şi din toartă. Toarta dezvoltă la partea inferioară un decor în relief, în formă de "mustăţi". Un alt complex, Gr12, se găsea în mijlocul arealului W4bN. La adâncimea de -0,44-0,53 m, au apărut mai multe oase de vită în conexiune anatomică10. Între oase se găseau pietre de râu, fragmente ceramice lucrate cu mâna. După recoltarea oaselor, sub ele nu au mai apărut alte materiale, ceea ce indică cel mai probabil depunerea lor pe fundul unei gropi puţin adânci, a cărei formă şi umplutură nu s-au diferenţiat de solul din jur şi care aparţine ultimului nivel de ocupare Latene.
În arealul W4bN, au fost înregistrate şi două vetre, păstrate parţial in situ. Din vatra V. 16 s-a păstrat doar o mică parte, de formă triunghiulară prelungă. La secţionare s-a observat că a fost amenajată pe o podină de lut crud, galben-nisipos compact, şi că are un nivel de refacere. Asfel suprafaţa înregistrată la -0,47 m, este crusta mai nouă, prima lutuială găsindu-se la -0,51 m. Vatra v. 19 a fost surprinsă la adâncimea -0,60-0,65 m. De formă probabil rectangulară, intră în profilul de N pe o lungime de 1,38 m şi o lăţime de 0,60 m lăţime.
Pe suprafaţa arealului W4bN au fost înregistrate câteva aglomerări compacte de lipitură de perete, arsă sau nearsă, respectiv resturi de podină lutuită care nu au dimensiuni suficient de mari pentru a fi considerate "complexe", dar care au aparţinut unor structuri de locuire. Am preferat să le numim resturi de construcţii şi să le înregistrăm ca atare.
Observaţiilor legate de stratigrafia verticală şi orizontală a depunerilor superioare din arealele cercetate în campaniile 2001-2003, li se adaugă în 2004 următoarele:
- nivelului superior de locuire atribuit sec. I a. Chr. şi reprezentat de nivelul de săpare al şanţului de fundaţie al clădirii absidate îi va fi aparţinut şi Cpl. 12-W4bN. Acest nivel a fost distrus de intervenţiile ulterioare locuirii dacice;
- nivelului de mijloc marcat de nivelul de amenajare al vetrelor V. 3 şi V. 10 din W4bS, îi aparţin probabil în W4bN Cpl. 1 şi Cpl. 17, precum şi vetrele V. 16 şi V. 19, fără a avea deocamdată o legătură stratigrafică verificată;
- de nivelul inferior corespunzător cpl. 25 din W4bS ţin şi cele două vetre decorate V. 27 şi V. 28, precum şi interiorul Cpl. 17. În arealul W4bN, Cpl. 9 este anterior complexului 17, de care este tăiat, şi complexului 1 , de care este suprapus.
Aceste observaţii stratigrafice arată că edificiul absidat aparţine ultimei faze de locuire din dava de la Cârlomăneşti, datată după mijlocul sec. I a. Chr, iar Cpl. 25 împreună cu vetrele decorate V. 27 şi V. 28, interpretate11 ca altare, pot fi considerate drept o dovadă a folosirii cultice a aceluiaşi spaţiu consacrat din interiorul aşezării de tip dava de la Cârlomăneşti de-a lungul unei perioade mai îndelungate de timp.
Campania de săpături arheologice din acest an a fost precedată de o cercetare de suprafaţă, efectuată între 23-25 aprilie 2004. Aria cercetată cuprinde suprafeţe plasate la N şi la S de situl din punctul Cârlomăneşti–Cetăţuia.
Obiective: -verificarea unor puncte pentru care există semnalări de materiale arheologice şi identificarea altor puncte de interes arheologic; -alcătuirea unei hărţi a zonei, pentru a se încerca reconstituirea evoluţiei habitatului din microzona în care se află aşezarea de tip dava din punctul Cârlomăneşti–Cetăţuia.
Punctele în care au apărut materiale arheologice se află pe teritoriul satelor Nişcov şi Săsenii Noi, com. Verneşti, şi pe cel al comunei învecinate, Cândeşti, jud. Buzău. Înregistrarea şi cartarea lor s-a făcut cu ajutorul unor aparate GPS Au fost realizate ridicări topografice, însoţite de prelucrarea lor tridimensională, precum şi o bază de date care cuprinde: coordonatele şi descrierea sumară a punctelor care au furnizat materiale arheologice; descrierea vestigiilor materiale descoperite; fotografii în format digital.
Înainte de începerea campaniei de săpături, în perioada 23-27 august 2004 pe "Cetăţuie" pe aproape întreaga suprafaţă a platoului (aprox. 0,67 ha), au fost intreprinse prospecţiuni arheogeofizice12. A fost utilizată metoda magnetometrică/radiometrică (gradientul vertical cu separaţie de 0,5 m).
Obiective: identificarea nedistructivă a structurilor şi complexelor arheologice şi planificarea pe acest temei a viitoarelor săpături.
S-a colectat un număr de 11.725 de puncte/date magnetice care au permis identificarea mai multe asocieri de anomalii "ce par a da o imagine fragmentară a locuirii din nivelul Latene în special". Se poate evidenţia o locuire intensă pe întreaga suprafaţă a platoului, existenţa unei organizări interne şi preponderenţa unei orientari a complexelor cu axa lungă aprox. pe direcţia N-S. Anomaliile magnetice puse în evidenţă descriu, de regulă, forme rectangulare, indicând un număr de cca. 10 probabile edificii de dimensiuni mari, cu substrucţii destul de bine conturate. Două alte succesiuni liniare de anomalii par să indice în partea de N a sitului precum şi pe marginea platoului existenţa unei fortificaţii simple (palisadă). Rezultatele cercetării gradiometrice urmează a fi completate în 2005 prin cercetări de rezistivitate electrică, permiţând concluzii mai precise, ce vor putea fi verificate prin săpăturile arheologice viitoare.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
1. Textul raportului a fost redactat de Despina Măgureanu
2. Materialul ceramic şi osteologic recoltat se află în custodia MJ Buzău, iar documentaţia la IAB.
3. în CCA 2002, p. 98-99; în CCA 2003, p. 81-82, pl. 34; în CCA 2004, p. 76-77, pl. 17 – care se pot găsi şi on line la adresa www.cimec.ro
4. Alte trei vetre decorate au fost descoperite 1972 şi 1972, în partea de SE a platoului (arealele E1cN, E2cN şi E2dN), între resturile a două construcţii de mari dimensiuni, D. Gugiu Măgureanu, Decorated Hearths Discovered in the Cârlomăneşti – Cetăţuia Settlement (the county of Buzău), în: Daco-Geţii – 80 de ani de cercetări arheologice sistematice la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, Deva, 2004, p. 249-258
5. Ibidem, p. 249-250 şi fig.2
6. R. Vulpe, Materiale 6, 1959, p. 308, fig. 1, 7; idem, Aşezări getice din Muntenia, Bucureşti, 1966, p. 32.
7. T. Makiewicz, Przeglad Archeologiczny 24, 1976, p. 109, 111, fig. I, 2
8. Fragment de crustă descoperit în 1955, în sectorul Z3, datat în sec. II-I a. Chr.; cf. R. Vulpe, Materiale 3, 1957, p. 234, fig. 18/2.
9. Vatra din locuinţa 1, datată în sec. IV–III a. Chr.; cf. D.P. Dimitrov, M. Eieikova, The Thracian City of Seuthopolis, Oxford, 1978, p. 48-52, fig. 77.
10. Identificarea primară a fost făcută de către Valentin Dumitraşcu, IAB.
11. Ipoteza aparţine domnului prof. dr. M. Babeş
12. Lucrarea a fost executată pe bază de contract de către Călin Şuteu, Laboratorul Mobil de Prospecţii Arheogeofizice din cadrul Institutului de Arheologie Sistemică al Univ. Alba Iulia. Investigaţiile sunt finanţate prin Grantul CNCSIS 1532
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
