|
Excavation Year |
2004 |
|
Epoch |
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Medieval
|
|
Periods |
Byzantine Period
|
|
Site Category |
Defence;
Civil;
Domestic
|
|
Site Types |
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Olt |
|
Locality |
Corabia |
|
Commune |
or. Corabia |
|
Site |
Sucidava - Celei |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
Sucidava |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Amon |
Lucian |
|
Universitatea Craiova |
| Bâciu |
Florea |
|
Muzeul de Arheologie şi Etnografie, Corabia |
| Gherghe |
Petre |
Site director |
Universitatea Craiova |
| Mitar |
Cristina |
|
Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
| Petculescu |
Liviu |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
|
|
National Arch. Record Site Code |
125551.01
|
|
Report |
Săpăturile arheologice de la Sucidava-Celei (cod sit Sucid.B29A0016) s-au desfăşurat în perioada 28 iunie-10 iulie 2004.
Cercetările, care le-au continuat pe cele din anii precedenţi, s-au derulat în zona cetăţii romano-bizantine, în două puncte distincte:
- în arealul situat la E de clădirea cu hipocaust din interiorul fortificaţiei;
- extra muros, la V de turnul de curtină A, pe escarpa estică a fosei cetăţii.
Săpătura a fost continuată în zona amplasată la E de clădirea cu hipocaust, (denumită de noi Suprafaţa 2002), unde fuseseră deschise, încă din vara anului 2002, opt casete (C1-C8), fiecare măsurând 6x6 m, dispuse pe două şiruri orientate N-S. În anul 2003, a fost trasat, spre V, încă un aliniament de patru casete (C9-C12), iar în acest an au fost delimitate şi degajat stratul vegetal din alte trei casete (C13-C15), toate cu aceleaşi dimensiuni, separate între ele prin martori cu lăţimea de 1 m. Rolul lor este de a surprinde urmele unor eventuale construcţii şi de a permite stabilirea unor raporturi stratigrafice între acestea şi clădirea cu hipocaust, situată în centrul fortificaţiei.
Deoarece săpătura din actuala campanie nu a fost epuizată, iar monedele descoperite nu au fost încă identificate (aflându-se în procesul de prelucrare în laborator), ne mărginim să prezentăm doar câteva concluzii preliminare, aşa cum ele se conturează în acest stadiu al cercetării.
În casetele C1 şi C8, la adâncimea de -0,65 m au fost surprinse trei porţiuni izolate din resturile unor ziduri care, prin poziţia lor stratigrafică, par a aparţine ultimei faze a cetăţii antice, cea din sec. al VI-lea.
Sub acest nivel, există urmele unor construcţii mult mai bine conservate.
Astfel, în casetele C1-C2, urmele fundaţiilor de ziduri, descoperite în campania precedentă la o adâncime de cca. -0,8-0,9 m, au fost mai bine conturate, sugerând faptul că ele aparţin aceleiaşi clădiri. Fundaţiile, cu lăţimea de 0,4 m, sunt realizate din două aliniamente paralele de piatră de stâncă. Într-un singur loc, a fost descoperită o porţiune din suprastructura zidului, alcătuit din două şiruri de cărămizi romane fragmentare, fără legătură de mortar, refolosite de la construcţii mai vechi. De la această clădire a fost evidenţiat în întregime doar traseul laturii vestice, cu o lungime de 6,7 m. Latura nordică (al cărui capăt estic pare total demantelat), s-a păstrat pe o distanţă de 3 m, iar cea sudică este surprinsă pe o lungime de 5,25 m (dar extremitatea sa estică continuă dincolo de profilul estic al casetei). Pe traseul laturii sudice, la o distanţă de 3 m faţă de colţul exterior sud-vestic al clădirii, a fost evidenţiată intrarea, cu o lărgime de 0,75 m. În interiorul construcţiei, la -0,95 m, au fost descoperite urmele unei vetre (din care s-a păstrat doar o porţiune de platformă lungă de 0,8 m, realizată din fragmente de cărămizi romane alăturate), un alt fragment de cărămidă, cu ştampila L(EGIO) V M(ACEDONICA) OES(CO), iar sub nivelul de călcare al camerei, la -1,10 m, o monedă de bronz, probabil constantiniană.
Spre S, la o depărtare de 2 m faţă de latura meridională a clădirii descrise, în campania precedentă fusese dezvelită, la adâncimea de -0,8 m, podeaua lutuită a unei alte construcţii cu planul dreptunghiular (4x3,25 m), ai cărei pereţi au fost total demantelaţi. Întreaga amenajare ocupă un areal vizibil atât în caseta C2, cât şi C3. În acest an, procedând la demontarea podelei, în structura sa a fost dezvelită platforma unei alte vetre, aproape pătrată (0,58x0,6 m), cu o manieră constructivă identică celei din prima clădire. Sub porţiunea de podea apărută în spaţiul casetei C3, la -0,9 m, s-a conturat o groapă menajeră, care conţine fragmente ceramice, oase şi pietre.
În colţul nord-estic al casetei C5, la -0,7 m, apar numeroase resturi al unui zid prăbuşit, dedesubtul cărora se conturează o porţiune din traseul fundaţiei acestuia, cu lungimea de 2,6 m şi lăţimea de 0,4 m, realizată din piatră şi orientată NV-SE.
În zona sud-estică a casetei C6, la -0,8 m, a fost delimitată o parte dintr-o altă podea lutuită (3x2,1 m), asemănătoare celei din casetele C2-C3.
În arealul casetei C7, au mai fost identificate alte două platforme de vatră, similare cu cele din C1 şi C2. Prima, are formă dreptunghiulară (0,88x0,5 m) şi este realizată tot prin alăturarea a două şiruri de cărămizi romane fragmentare. Lângă ea a fost descoperită o porţiune de ţiglă, cu ştampilă având textul [L]E(GIO ). XIII G(EMINA) P(ONTIBU)S, scris retroversat. A doua platformă de vatră este alcătuită dintr-o singură cărămidă, întreagă, mărginită pe trei laturi de mai multe fragmente de ţigle şi cărămizi suprapuse pe înălţimea de 0,35 m. Întreaga amenajare măsoară 0,8x0,55 m. În jurul celor două vetre apar extrem de multe materiale, care probabil, provin din resturile unor ziduri, care nu au fost încă surprinse. Tot aici, au mai fost descoperite trei monede de bronz, fragmente de vase, un "tipar" ceramic fragmentar, cu semnul crucii etc.
În caseta C8, la o adâncime cuprinsă între -0,7 şi -0,8 m, au fost sesizate alte urme de ziduri, aparţinând unei clădiri, al cărei traseu nu a putut fi încă stabilit cu precizie pe toate laturile. Oricum, este de notat constatarea că toate zidurile identificate par aliniate şi au aceeaşi orientare cu cele ale clădirii cu hipocaust.
Materialul arheologic descoperit în celelalte casete (numeroase fragmente ceramice, fragmente de ţigle şi cărămizi provenite de la ziduri demantelate, cuie din fier etc.) nu prezintă, deocamdată, elemente notabile.
Toate ştampilele, menţionate mai sus, apar pe fragmente de cărămizi sau ţigle romane, care sunt reutilizate într-o etapă ulterioară celei, în care ele au fost confecţionate. În acest context, nu excludem ca toate construcţiile prezentate să aparţină unui nivel databil între mijlocul sec. al IV-lea şi prima jumătate a veacului următor, până la distrugerea hunică.
În sectorul exterior zidurilor cetăţii, lângă turnul sud-vestic (A) şi singura poartă cunoscută, au fost descoperite şi dezvelite parţial, în campania precedentă, urmele unei alte construcţii, care anticipam la momentul respectiv, că ar putea constitui un punct de sprijin pentru o posibilă pasarelă, ce făcea legătura între intrarea în fortificaţie şi capătul nordic al podului constantinian.
Cercetările din acest an au adus un plus de informaţii, ele urmând a fi continuate şi în campania următoare.
Construcţia, situată spre baza pantei estice a şanţului de apărare, are, probabil, un plan patrulater. Incinta sa, cu grosimea de 0,6 m, este constituită, pe exterior şi interior, din două paramente de piatră faţetată, între care există un emplecton din mortar şi pietre mici, cu forme neregulate. Singura latură degajată în întregime, este cea estică, orientată aprox. NV-SE, cu o lungime (măsurată pe exterior) de 4,6 m şi conservată pe o înălţime maximă de 1,95 m. De la capetele sale, spre V, pornesc alte două ziduri "ţesute" de primul şi poziţionate perpendicular pe acesta. Extremităţile lor vestice sunt aproape total demantelate, dar baza lor pare a se continua dincolo de profilul casetei. De aceea, deocamdată, ele au fost surprinse doar pe lungimile (măsurate pe interior) de 1,7 m şi 1,05 m. Pe paramentul interior al zidurilor a fost identificată o tencuială cu grosimea maximă de 3 cm, din var amestecat cu foarte mult pigment roşu. Aceeaşi compoziţie o are şi pardoseala camerei din interiorul spaţiului delimitat de cele trei ziduri, grosimea sa fiind de cca. 0,1 m. Ea este aşezată peste un "pat" realizat din pietre de râu. La o dată ulterioară, interiorul camerei a fost compartimentat prin adosarea la zidul estic a unui alt zid, perpendicular pe acesta şi realizat într-o manieră constructivă puţin diferită. Tot în spaţiul interior au fost descoperite numeroase tuburi scurte de lut, cu capetele obturate, care ar putea proveni de la bolta tavanului prăbuşit.
La E de această construcţie, pe panta fosei, au fost identificate alte amenajări, dispuse în trepte ascendente.
Pe cea mai de jos, la cca. 1,1 m E faţă de clădirea descrisă anterior, a fost delimitată o platformă, lată de aprox. 1,6 m şi cu o grosime variind între 0,1-0,2 m, alcătuită din bulgări de mortar, pietre şi pietriş. Pe suprafaţa ei au fost descoperite fragmente ceramice, cărămizi, olane şi ţigle.
Deasupra extremităţii estice a nivelului de construcţie marcat de platformă, apare un zid perpendicular pe aceasta, realizat din blocuri mari de piatră faţetată, dispuse în pantă. Zidul are o lăţime cuprinsă între 0,3-0,46 m şi o lungime de cca. 1,95 m. Capătul său vestic, realizat din două blocuri masive, coteşte în unghi de 45 grade spre SE, continuându-se pe încă 0,9 m. Întreaga amenajare pare a fi avut rolul de a consolida panta fosei în acest sector.
La E de acest zid, se conturează treapta cea mai înaltă, acoperită cu urme de mortar, blocuri de piatră, fragmente de cărămizi, care sugerează existenţa unui alt posibil zid. Din acest motiv, suprafaţa casetei a fost extinsă spre E, cercetările urmând a fi continuate şi în anul următor, 2005. [Petre Gherghe, Lucian Amon]
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
