Excavation Year |
2004 |
Epoch |
Early Medieval;
Late Medieval
|
Periods |
Middle Medieval Period
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary
|
Site Types |
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Prahova |
Locality |
Gherghiţa |
Commune |
Gherghiţa |
Site |
Velcovici |
Site Sector |
|
Site name |
|
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Grigore |
Nina |
|
Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Hoinărescu |
Călin |
Site director |
Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova |
Olteanu |
Ştefan |
|
Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti |
|
National Arch. Record Site Code |
133438.01
|
Report |
Situl arheologic se află situat în zona de câmpie, în lunca râului Prahova, la cca. 12 km de DN 1 (Bucureşti-Ploieşti) şi la 36 km SE de Ploieşti. Săpăturile arheologice sistematice au început în anul 1999, în punctul La târg, aprox. în zona unde se afla aşezarea medievală urbană Gherghiţa, atestată documentar încă din anul 1431. În campania din 2004, cercetările arheologice au fost efectuate pe proprietatea "Velcovici", în zona agricolă, la marginea sudică a comunei Gherghiţa, unde în 2003 a fost descoperită fundaţia unei biserici. S-a urmărit continuarea cercetării edificiului ecleziastic. Potrivit observaţilor stratigrafice, biserica cercetată, în ansamblul ei, a avut două faze de construcţie: - o primă fază, datată la sfârşitul sec. al XV-lea - o a doua fază, datată în a doua jumătate a sec. al XVI-lea, când se constată o refacere a bisericii, pe amplasamentul fundaţiei vechi, ca urmare a unui incendiu puternic, marcat de nivelul de arsură constatat pe toată suprafaţa vechii fundaţii, cercetate în campaniile din 2003-2004. Aşadar, presupunem că în urma incendiului a fost înlăturată toată infrastuctura afectată, până la nivelul de călcare al fundaţiei. Refacerea bisericii, în aceiaşi formă, s-a făcut pe vechea fundaţie, începând de la nivelul de călcare al vremii. În această a doua fază de construcţie, zidurile bisericii noi s-au construit pe latura exterioară, în consolă, astfel că lăţimea zidurilor a fost mărită acum cu cca. 0,2-0,25 m. faţă de dimensiunea iniţială a fundaţiei. În campania arheologică 2004, în scopul cunoaşterii formei şi dimensiunilor exacte ale monumentului, s-a trasat o secţiune centrală pe interiorul bisericii, numită S8, şi patru casete (1-4), amplasate pe laturile nordică şi sudică, pentru a se stabilii modul de intersectare a absidei altarului cu absida nordică şi sudică, precum şi planul bisericii în partea vestică a ei, pentru a se observa limita dintre pronaos şi eventual pridvor. Situaţia stratigrafică din aproape toate secţiunile şi casetele deschise confirmă din plin existenţa celor două faze de construcţie: cea de la finele sec. al XV-lea şi cea de refacere datată în a doua jumătate a sec. al XVI-lea (vezi profilul peretelui sudic al absidei, C2, de asemenea, profilul peretelui de V al C1). Observaţiile făcute în casetele 1 şi 4 (pe laturile sudică şi nordică), deşi trebuie menţionat că datorită demolării din sec. al XVIII-lea, s-au produs perturbări stratigrafice care ne împiedică să clarificăm exact situaţia arheologică, arată totuşi că intersecţia dintre absida altarului şi absida nordică, pe de o parte, şi dintre absida altarului şi absida sudică, pe de altă parte, păstrează în mare parte dimensiunile şi forma din prima fază; probabil că pentru rezistenţă s-a consolidat cu o şapă de mortar punctul de intersecţie care constituia, în acelaşi timp, şi pilonul de susţinere al catapetezmei bisericii şi care după toate probabilităţile, era de lemn. În ambele puncte de intersecţie s-au descoperit fragmente de cărămidă, împrăştiate pe o mai mare suprafaţă, provenite de la resturile primei construcţii de la finele sec. al XV-lea (vezi profilul peretelui de E al C1). Rămânând în zona absidei altarului, unde se descoperise în anul precedent cam jumătate din masa altarului, observaţiile din S8 (capătul estic), arată că masa altarului, descoperită acum în întregime, atât cât ea se mai păstrează în înălţime (cca. 0,5 m.), s-a construit pe o placă de mortar care a fost amenajată pe întreaga suprafaţă a absidei altarului din prima fază de construcţie. Masa altarului, din faza a doua a bisericii, era construită din cărămidă rectangulară legată cu mortar, având o formă aproape pătrată cu laturile de aprox. 1 m. Reamintim că în anul precedent se descoperise absida nordică a bisericii, care continuă în partea de V cu zidul nordic al bisericii, având aceleaşi dimensiuni şi aceiaşi structură cu celelalte ziduri de fundaţie. Zidul ce se fundează pe latura sudică, a suferit o masivă demantelare, încât astăzi se păstrează doar pe unele porţiuni şi numai pe fundul şanţului. Aceste perturbaţii suferite de edificiul ecleziastic s-au datorat amenajării în sec. al XVIII-lea, pe această zonă sudică a bisericii, a unui cimitir, care a afectat atât mormintele corespunzătoare celor două faze de construcţie a bisericii, cât mai cu seamă fundaţia absidei sudice şi a zidului sudic al bisericii. Demantelarea aproape totală a absidei şi a zidului sudic de fundaţie a avut loc după dezafectarea construcţiei religioase, la mijlocul sec. al XVIII-lea, după cum demonstrează unele morminte săpate în fundaţia absidei sudice, datate cu monedă. În acest context, se poate spune că prin descoperirea mormântului cavou M1, din pridvorul bisericii, s-a confirmat, prin dovezi numismatice data dezactivării bisericii, intrarea ei în ruină şi demolarea zidurilor până la fundaţie, iar, pe alocuri, chiar şi fundaţia integrală, prin scoaterea pietrelor şi cărămizilor din fundaţie. Aceste consideraţii sunt făcute prin observaţiile stratigrafice din C3, profilul peretelui de V. Aici a fost descoperit, la cca. 0,9 m adâncime, un mormânt cavou construit din cărămidă (dimensiuni: 30x15x5 cm), parţial scoasă cu ocazia dezactivării bisericii, la mijlocul sec. al XVIII-lea. În mormânt (care a fost cercetat doar în mică parte), au fost descoperite fragmente osteologice din partea finală a tibiei şi peroneului însoţite de metatarsiene. De observat că defunctul avea la înhumare încălţăminte din piele, probabil cizme, deoarece s-au descoperit în zona metatarsienelor, două obiecte metalice, semicirculare, cu protuberanţe de prindere la cele două extremităţi, care nu pot fi interpretate altfel decât potcoave. Asemenea descoperire rezolvă problema mult discutată în literatura de specialitate a identificării rostului acestor piese întâlnite în morminte şi aşezări cu mult înaintea celor descoperite la Gherghiţa. Potrivit relaţiei stratigrafice (vezi profilul peretelui de V al C3), mormântul poate aparţine stadiului funcţionării bisericii şi nu ar fi exclus ca decedatul să aparţină chiar ctitorului bisericii sau unui membru al familiei acestuia. Rămâne ca cercetările următoare, care se impun, să descopere întregul complex tombal în speranţa că se vor descoperi şi alte date referitoare la acest decedat. După dezactivarea bisericii în acelaşi loc al vechiului mormânt, se produce o nouă înmormântare, care suprapune vechiul mormânt-cavou pe o adâncime de 0,65 m, lăsând intact primul înhumat. In acest ultim mormânt, în partea finală a pământului de umplutură folosit, mult răvăşit s-a descoperit o monedă turcească din argint, acea (para), cu multe impurităţi, datată în sec. al XVIII-lea, confirmând astfel, data dezactivării bisericii, presupusă în campania arheologică trecută pe baza ceramicii. Ultima problemă ridicată de cercetările din campania 2004, o reprezintă cea a pridvorului şi anume dacă pridvorul bisericii, aşa cum rezultă în etapa actuală a cercetărilor, aparţine fazei iniţiale a construcţiei bisericii, sau el a fost adăugat cu prilejul refacerii monumentului, în cea de a doua fază. Secţiunea 8, deschisă în interior pe axul bisericii (orientată E-V), precum şi observaţiile din C3, par să dea un răspuns acestei probleme. În S8 s-a interceptat la cca. 3,3 m V de distanţa de la intersecţia fundaţiei absidei nordice (interior), fundaţia unui zid lat de 1,35 m, care unea fundaţia de la S a bisericii cu cea de la N. Această fundaţie are aceleaşi caracteristici ca şi tot restul fundaţiei. Potrivit constatărilor stratigrafice, aici se observă doar nivelul de fundaţie a bisericii iniţiale, eventuala refacere a ei pe aceiaşi fundaţie nu este clară datorită demolării din sec. al XVIII-lea, care a ajuns până sub nivelul primei construcţii a fundaţiei. Grosimea acestui zid de 1,35 m. precum şi faptul că stratigrafia peretelui de V din C3 şi S8 arată aceiaşi stare de lucruri expusă mai sus, face posibilă ipoteza, în stadiul actual al cercetărilor, că, în faza iniţială, biserica să fi funcţionat fără pridvor, zidul din S8 constituind fundaţia zidului de V al bisericii. În acest caz, mormântul-cavou din pridvor să dateze din faza de refacere a bisericii din a doua jumătate a sec. al XVI-lea sau din sec. următor. Considerăm că cercetările viitoare, în acest sector vestic al bisericii, vor rezolva şi problema datării construirii pridvorului şi deci a datării mai exacte a mormântului – posibilului ctitor. Fragmentele ceramice din cele două etape de funcţionare a bisericii, descoperite în săpături, precum şi cele descoperite în împrejurimi, scoase de plug sau de construcţiile moderne, sunt unele smălţuite cu decor floral, unele simple cu buza uşor răsfrântă cu decor zimţat, cu striuri. De asemeni, s-a descoperit un vârf de arbaletă şi în mormântul 1 două potcoave de dimensiuni mici (probabil de catâr sau măgar). Din pardoseală s-a păstrat o dală – cărămidă (înălţimea de 0,06 m) de formă hexagonală. [N. Grigore].
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
CIMEC |
Language |
RO |
|
|