|
Report |
Cetatea Gurghiului se află pe un deal (500 m) amplasat în mijlocul satului Gurghiu. Dealul cetăţii este acoperit de pădure foioasă mixtă, compusă din mai multe specii. Dealul este format dintr-o rocă compusă din pietre legate cu un material nisipos, aceasta fiind foarte solid şi greu de săpat. La E de cetate se află râul Gurghiu. Durata şantierului: 17 august–7 septembrie.
Săpăturile din 2004 sunt o continuare a săpăturilor din 2003, urmând rezultatele de anul trecut am deschis următoarele secţiuni:
- S5, (10x2,5 m) prelungire a S1/2003 spre E, am lăsat un martor de 1,5 m
- S6, (4x9 m) în apropierea cisternei, lângă S2, C2
- C3, (5x5) la 8 m de S de S5, în continuarea profilului vestic.
În vederea continuării cercetării clădirii de lângă fântână am defrişat zona, tăiând 28 arbori. S-a eliberat nu numai zona cisternei, ci şi traseul drumului medieval, unde am presupus că ar exista poarta de mijloc a cetăţii.
În secţiunea S5 am identificat următoarea situaţie stratigrafică:
În careurile 1-4 solul viu era la o adâncime de aprox. -0,6 m, terenul având o declinaţie uşoară dinspre E spre V. Între carourile 5-6 terenul avea o declinaţie mai mare. Adâncimea maximă a secţiunii era de -1,05 m, în careurile 7-9.
Am identificat patru straturi:
- solul viu avea o lăţime cuprinsă între 0,2 şi respectiv 0,4 m, nu conţinea material arheologic important numai obiecte răsfirate. Adâncimea stratului de la cota 0, din cauza pantei varia între –0,2 şi –1,26 m.
- al doilea strat l-am identificat în carourile 1-6, având o adâncime cuprinsă între -0,52 şi –1,58 m. Lăţimea stratului varia între 0,2 şi 0,42 m. Stratul avea o culoare maroniu-negricioasă, pigmentat cu fragmente mici de cărămidă, pietricele şi mortar şi conţinea lentile de cenuşă. Lentilele de cenuşă erau într-o poziţie secundară. Stratul conţinea o cantitate însemnată de fragmente de ghiulea (carourile 1/A, 3/C, 3/A) rezultate din asediul din 1708, glonte din plumb, ţeavă de puşcă de sec. 17, ceramică de sec. 13-14 etc.
- al treilea strat l-am identificat în careurile 7-10, având o lăţime între cotele de adâncime de 0,7-0,82 m, fiind la o adâncime de -1,2 respectiv -2,02 m. Avea o culoare maroniu deschis cuprinzând pietre, pietricele, o mare cantitate de cărămizi şi două pietre profilate simple, fasonate. Conţinea o cantitate însemnată de fragmente de ghiulea. Sub acest nivel am identificat un nivel de călcare compus din piatră de râu, sub care se afla solul viu.
- al patrulea strat l-am identificat în careurile 5-6, la adâncimea de -1 respectiv -1,74 m. Era un strat lutos, brun-gălbui, pigmentat uşor cu fragmente de cărămidă şi cărbune.
Situaţia stratigrafică în S5 ne arată că în carourile 7-10 avem un nivel de călcare confecţionat din piatră, care putea fi un drum de acces adâncit la -0,6 m, oferind o protecţie mai mare apărătorilor cetăţii. Stratul mare de dărâmătură (0,8 m) provine din asediul cetăţii.
Caseta C3 era situată la 8 m S de S5 în linia profilului vestic al acestuia.
Situaţia stratigrafică se prezenta astfel:
- solul vegetal avea o lăţime de aprox. 0,2-0,3 m, la adâncimea de +0,78-0,36 m.
- sub solul vegetal se afla un strat de umplutură de culoare gri-maroniu, care era compus din pietricele şi pământ lutos, conţinând o cantitate redusă de material arheologic. Stratul avea lăţimea de 0,32-0,4 m, fiind la o adâncime de +0,42, -0,72 m.
- al treilea strat era un nivel de călcare, având grosimea de cca. 0,16-0,36 m, la o adâncime de -0,16-0,72 m. Stratul era compus din mai multe nivele de pietricele mărunte amestecat cu mortar, obţinând astfel o rezistenţă mare. În acest strat erau tăiate două canale, orientate N-S.
- al patrulea strat aflat sub nivelul de călcare, avea grosimea de 0,1-0,5 m la adâncimea de -0,5-1 m şi conţinea o cantitate imensă de ceramică medievală (sec 13-14), material osteologic şi fragmente de sticlă. Stratul avea o culoare brun deschis, lutos. În careul 4/e am identificat urmele unui zid fragmentar, dar analiza mai riguroasă a acestuia se va face numai prin extinderea cercetărilor.
- al cincilea strat era sub nivelul brun lutos, la o adâncime de -0,8-1,06 m, pe suprafaţa căreia am identificat două pete de cenuşă. Stratul avea o culoare maroniu roşcat.
Sub acest strat a apărut solul viu la adâncimea de -1,3 m.
Secţiunea S6 era situat lângă cisternă în apropierea secţiunii S2 şi a casetei C2 (2003). Era orientat NE, SV, la 0,5 m E de C2.
Stratigrafia se prezenta în felul următor:
- solul viu avea o lăţime de cca. 0,2 m întreţesut de rădăcinile arborilor. Cotele de adâncime variau mult din cauză că secţiunea viza un teren unde am dorit să identificăm colţul exterior al casei descoperite anul trecut şi care cuprindea şi zona exterioară a zidului, deoarece structura identificată în 2003 era chiar lângă zidul de incintă. Solul viu de la nivelul maxim -0,1 m cobora până la -3 m. În S6 am identificat două structuri separate. În careurile 1-2 am descoperit partea de NE a structurii mai sus menţionate, care s-a adeverit să fie un bastion de tip italian vechi, care se închide în unghi, sub care am identificat urmele unui turn din sec. 15, demolat cu ocazia modernizării cetăţii din sec. 17.
În careurile 1-2 sub solul vegetal se afla o umplutură având lăţimea de 0,72-0,6 m, fiind la o adâncime de -0,2-1,04 m. Stratul avea culoarea gri cauzată de cantitatea mare de mortar, provenit din distrugerea, respectiv demolarea bastionului după asediul din 1708. La adâncimea de -0,96 m am identificat urmele podelei de cărămidă din bastion, sub care se afla fundaţia turnului de sec. XV, -1 m.
Sub podeaua de cărămidă la adâncimea de -1, -1,16 m era un start de nisip, în care era aşezat podeaua de cărămidă. În unele porţiuni podeaua era direct aşezată pe fundaţia turnului mai vechi. Sub umplutura de nisip am identificat un strat brun cu pietricele la o adâncime de -1,16-1,32 m, care conţinea ceramică şi material din sec. 15. Sub aceasta am descoperit un start gălbui cu pietre la adâncimea de -1,32-1,52 m, care conţinea ceramică din a doua jumătate a sec. 14, cuie şi material osteologic. Din cauza spaţiului îngust era imposibil să ne adâncim mai mult.
În careurile 3-9 situaţia stratigrafică era mult diferită fiind deja în afara incintei interioare a cetăţii. Grosimea zidului cetăţii, construit în sec. 14, era 1,8 m. Lângă bastion am identificat structura unui turn de poartă din prim jumătate a sec. 15. La întâlnirea dintre turnul de poartă şi bastion zidul avea o lăţime de 3,5 m.
Stratigrafia în această porţiune era reprezentat de o dărâmătură masivă, care atingea grăsimea de 5 m, dar care a păstrat structura porţii până la o înălţime de 4,5 m. Dărâmătura era compusă din bolovani mari căzuţi din structura de sus, o mare cantitate de mortar şi nisip, precum şi dărâmătura bolţii de la turnul de poartă. Nivelul de călcare era la o adâncime de -5 m, compus dintr-un strat galben nisipos, deasupra căruia am descoperit fragmente de ghiulea din asediul din 1708. Spaţiul îngust şi adâncimea neprevăzută, precum şi pericolul de prăbuşire a profilelor ne-au împiedicat să adâncim mai mult, asta rămâne pentru campaniile următoare.
În secţiunea S5 în careurile 7-10 am identificat un nivel de călcare compus din pietre de râu fiind la o adâncime de -1,2 respectiv -2,02 m de cota de măsurare 0. Pietrele provin din albia râului Gurghiu. Drumul este semiadâncit în platoul cetăţii şi era acoperit de un strat de dărâmătură de aprox. 0,8 m. Direcţia drumului vine dinspre C3, este orientat N-S. Deasupra drumului la V de acesta se află platoul mare a cetăţii, identificate anul trecut (S1), dar aceasta probabil şi-a primit forma definitivă în sec. 17, cum este descris în inventarul cetăţii din 1642. Nivelul de călcare identificat în S5, suntem convinşi că exista şi în evul mediu, dovedit de materialul găsit aici (patru bolţari de arbaletă, pinten de sec. 15). Nivelele de călcare construite în sec. 17, de obicei distrug total nivelele medievale, deoarece denivelările de pe platoul cetăţii au fost retezate.
În caseta C3 la o adâncime de cca. -0,5 m am identificat un nivel de călcare compus din pietricele amestecate cu mortar formând o platformă foarte rezistentă, având grosimea de cca. 0,3 m. În partea sud-estică a casetei am descoperit două două canale conectate, respectiv un canal mai mare, având lăţimea de 0,6–0,8 m din care s-a ramificat un canal mai mic, având lăţimea de 0,3-0,5 m. Canalele erau orienatate N-S. Adâncimea canalului mare era de 0,6 m, iar a canalului mic de 0,2 m.
Sub nivelul de călcare era un strat cu un conţinut bogat de ceramică şi material osteologic, care era din aceeaşi perioadă cu vetrele descoperite în careurile 4/D,E-5E. În careul 4E am identificat urmele unui zid, din care s-a păstrat numai 0,8 m lungime, orientat E-V, având lăţimea maximă de 1 m. Zidul, aparţinea stratului cu material ceramic.
În C3 am descoperit două situaţii, nivelul de călcare compus din pietricele şi mortar cu cele două canale şi ciotul de zid cu vetrele şi materialul ceramic. Materialul ceramic împreună cu oasele ar putea fi urma bucătăriei cetăţii din sec.14-15, care ulterior s-a demolat şi peste care s-a făcut nivelarea cândva în sec. 16, când toată curtea cetăţii era reamenajată.
Secţiunea S6 reprezintă cele mai importante descoperiri legate de arhitectura cetăţii. În carourile 1 - 2 ale secţiunii am identificat închiderea clădirii identificate anul trecut lângă cisternă, S2, C2 unde am descoperit ruinele unui bastion de tip italian vechi, construit în mijlocul sec. 17, de către principele Gheorghe Rákóczi al II-lea. Anul trecut am identificat intrarea în bastion, care era o deschidere de cca. 1 m, pragul era confecţionat din cărămidă. Zidul nordic a bastionului a fost cercetat pe toată lungimea, având 7,3 m. Bastionul era construit deasupra unui turn mai vechi datând din sec. 15. Fundaţia zidului nordic al acestuia a fost identificat pe toată lungimea având, 3,6 m. Ambele construcţii erau adosate zidului de incintă, construit probabil cel mai devreme în mijlocul sec. 14. Datarea fundaţiei turnului a fost posibil prin analiza ceramicii, şi altor obiecte, ex. piese din arbaletă.
Planimetria bastionului de sec. 17 este tipic stilului de construcţie folosit în acest sec., adică pe latura exterioară zidurile se termină în unghi, iar zidurile interioare ale bastionului au o formă patrulateră. Turnul de sec. 15 are o formă patrulateră, deşi identificarea planului necesită alte cercetări.
În carourile 3-9 a secţiunii S6 am descoperit structura unei porţi medievale. Zidul porţii turnului era adosat zidului de incintă construit probabil în prima fază, care se datează în mijlocul sec. 14. Astfel a ajuns lăţimea zidului la 3,5 m. Construcţia era făcută din blocuri mari de piatră de râu.
După dezvelirea structurii porţii din S6, am reuşit să identificăm aceasta cu poarta de mijloc a cetăţii amintit în inventarul din 1642. În afară de această poartă au existat încă două porţi, respectiv poarta veche (sec. 14) şi poarta de jos, din care am descoperit un element anul trecut în S4. Existenţa celor trei porţi şi situarea acestora pe planimetria cetăţii arată similarităţi cu structura de spirală a cetăţii Deva, desigur Gurghiu fiind mai nesemnificativ. Este adevărat că Gurghiu nu avea un rol strategic ca Deva, totuşi arhitectura de calitate acoperită de dărâmături a cetăţii, ridică aceasta între cele mai importante şi mari cetăţi transilvănene.
După curăţirea structurii porţii de mijloc au ieşit la iveală alte detalii importante. Zidului de incintă nu au adosat numai o simplă poartă, dar am identificate şi locul boltirilor, care erau înaintea ancadramentului descoperit. Aceasta a însemnat că avem de a face cu un turn de poartă, din care am identificat ancadramentul din interior, dar din cauza condiţiilor extrem de grele, nu mai aveam timp şi resurse să dezvelim şi ancadramentul exterior a porţii.
Din ancadramentul interior am identificat şapte elemente, din care am putut calcula deschiderea aprox. a porţii, aceasta fiind în jur de 4 m. Primul element era un prag masiv de piatră care lega cele două părţi inferioare ale ancadramentelor. Peste acest prag era prăbuşit un element din structura superioară a ancadramentului. Pragul se termina la ancadramentul intrării, aceasta fiind confecţionat din blocuri mari de piatră. Al treilea element avea dimensiunile de 0,46x0,52 m. Al patrulea element avea lungimea de 1,04 m şi lăţimea de 0,5 m. La al cincilea element începe arcul, piatra având o lungime de 1,2 m şi lăţimea de 0,5 m. Arcul este teşit pe partea interioară. S-a mai păstrat elementul de prindere a structurii de lemn, o piatră profilată în formă circulară, găurit înăuntru unde intra bârna. Piatra era la 3,12 m înălţime faţă de nivelul de călcare medieval. Considerăm această descoperire ca unicat până la ora actuală, deoarece este primul turn de poartă din România, identificat în săpătură arheologică.
După elementele arhitectonice şi structurale poarta se încadrează stilistic în prima jumătate a sec. 15, având cele mai multe analogii la cetăţile construite sau modernizate de către regele Sigismund de Luxemburg (1396-1435).
Materialul ceramic descoperit la cetatea Gurghiului este aproape exclusiv din evul mediu. Deşi am identificat câteva fragmente preistorice, sau medieval timpurie, straturile mai timpurii sunt total compromise în zona platoului cetăţii.
- S5-ceramica din S5 era caracteristic sec. 16-17, amestecat cu un tip de ceramică mai puţin cunsocut în mediu medieval. Acest tip de ceramică este fabricat cu tehnici arhaice, nefolosind roata de olar, dintr-o pastă inferioră, mult degresată, având culoarea roşu -maroniu.
- C3 era cel mai inetersant din punctul de vedere a ceramicii, aici am descoperit mari cantităţi de ceramică lucrată cu mâna, fără roată. În număr mai redus era şi ceramică de bună calitate. Datarea ceramicii de factură rudimentară a fost posibilă din cauza ceramicii de calitate, care după forma buzei se datează în sec. 14 - prima jumătate a sec. 15. Cantitatea mare de ceramică de uz comun, presupune exitenţa unei bucătării medievale în apropiere.
- S6, ceramica din S6 era de o calitate bună, pastă fină, bine arsă, zidul vasului fiind subţire, iar după tipologia buzei se datează în sec. 15.
Cahle
După tipologia cahlelor găsite acestea se încadrează în două perioade cronologice.
Prima fază se datează în sec. 15-16, cahlă smălţuită, având un smalţ verde închis. Deocamdată am descoperit numai fragmente mici din cahle medievale, nu putem face o descriere mai detaliată.
A doua fază se datează în sec. 17, şi am găsit în cantităşi mari în dărâmătura bastionului de sec. 17. Probabil soba era amplasată în bastion fiind distrus de asediu. Cahlele de sec. 17 au un decor vegetal, fiind acoperite de un smalţ, multicolor. Avem trei culori, verde, galben şi brun. Încă nu am descoperit structuri de încâlzire complexe in situ la cetatea Gurghiului.
Cea mai mare parte a obiectelor de fier era reprezentată de fargmentele de ghiulea provenite din asediul din 1708. În S5 am descoperit 11 fragmente de ghiulea din umplutura, care era deasupra nivelului de călcare. Respectiv am descoperit:
- glonte din plumb în caroul 3/A, ad. -0,8 m.
- ţeavă de puşcă deteriorată din sec. 17.
- pinten sec 15, caroul 5/B, ad. -0,4 m.
- patru bolţari de arbaletă, 3/B, ad. -0,4 m.
- glonte de archebuză, 1/A, ad. -1,4 m.
- grenadă sec., 17. 2/A, ad. -1,02 m.
- bucată de lanţ, 2/B, ad. -1,9 m.
C3, obiecte de fier:
- linguriţă cu decor incizat, sec. 17, 1/C, ad. -1 m.
- foarfecă, caroul2-3/B, ad. -0,6 m.
- daltă, sec.16, 5/A, ad. -1,04 m.
S6, obiecte de fier:
- cuie de dulgher şi de şindrilă.
- fragment ghiulea sec. 18, 6/A, ad, -5,2 m.
Sticlărie
C3, obiecte din sticlă:
- fragmente pahar, 4-5/B-C, ad. -0,7 m.
- fragmente flacon, 5/B-C, ad. -0,6 m.
S6, obiecte din sticlă:
- fragment de vitraliu, 2/B, ad. -1,1 m. [Soós Zoltán]
|
