|
Excavation Year |
2004 |
|
Epoch |
Neolithic
|
|
Periods |
Eneolithic
|
|
Site Category |
Civil;
Domestic
|
|
Site Types |
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Constanţa |
|
Locality |
Hârşova |
|
Commune |
or. Hârşova |
|
Site |
Tell |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Bălăşescu |
Adrian |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Haită |
Constantin |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Ilie |
Ana |
|
Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Nălbitoru |
Alexandru |
|
Muzeul Municipal Câmpulung |
| Parnic |
Valentin Aurel |
|
Muzeul Dunării de Jos, Călăraşi |
| Păun |
Andreea |
|
Complexul Naţional Muzeal "Curtea Domnească", Târgovişte |
| Popovici |
Dragomir Nicolae |
Site director |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu |
Valentin |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Randoin |
Bernard |
|
Ministère de la Culture et de la Communication, France |
| Vlad |
Florin |
|
Muzeul Judeţean Ialomiţa |
|
|
National Arch. Record Site Code |
60810.02
|
|
Report |
Tell-ul neo-eneolitic de la Hârşova este situat în partea de SE a oraşului, pe malul Dunării. Are în prezent o formă ovală, cu diametrele de cca. 200x60 m, şi o grosime a depozitului arheologic de peste 12 m.
Tell-ul a fost semnalat pentru prima dată de S. Morintz şi D. Şerbănescu consecinţă a cercetărilor întreprinse în această parte a Dobrogei.
Prima etapă a cercetărilor arheologice este marcată de săpăturile întreprinse de către D. Galbenu, (1961-1963, 1971, 1975). Rezultatele acestora publicate fiind1, au impus atenţiei cercetătorilor acest sit. Concepţia de săpătura a privilegiat stratigrafia, fiind efectuată prin intermediul şanţurilor si a paselor altimetrice, ceea ce a condus spre o diminuare a informaţiilor privind complexele.
A doua etapă a cercetărilor a fost marcată de reluarea acestora începând cu anul 1985. Colectivului compus la început din D. Galbenu, P. Haşotti, D.N. Popovici i s-a alăturat N. Constantin2, ulterior adăugându-se şi Al. Bolomey. Atunci s-a decis continuarea săpăturilor cu scopul obţinerii unor date suplimentare, mai precise. Astfel se explică de ce s-a optat pentru săpătura în suprafaţă care permitea studierea complexelor în integritatea lor. Aceasta a fost codificată – Suprafaţa B, care integra pe cea săpată în cursul primei etape a cercetării, (Suprafaţa A), cu scopul de a se putea racorda stratigrafia iniţială la cea care urma să fie evidenţiată.
Începând cu anul 1993 a început derularea programului de cooperare româno-francez, (cu sprijinul Ministerului Culturii şi Cultelor-România şi Ministerul Culturii şi Comunicării-Franţa), care şi-a propus pe de o parte aplicarea unei noi concepţii de cercetare şi implicit de săpătură3, afirmându-se necesitatea efectuării unei cercetări complexe, pluridisciplinare iar pe de alta formarea profesională a unor cercetători români în domenii în care nu existau specialişti în România, (sau erau prea puţini) şi a studenţilor ce doreau să practice această profesie.
Prin intermediul generosului program de burse oferite de către statul francez, s-au format apoi tinerii specialişti ce au format nucleul Centrului Naţional de Cercetări Pluridisciplinare din cadrul Muzeului naţional de Istorie a României, prima structură de acest gen din România.
Utilizarea pentru prima dată în ţara noastră a unei concepţii deosebite de săpătură şi de înregistrare a datelor a fost completată şi de caracterul interdisciplinar, şi el o premieră la acest nivel şi asemenea complexitate4, permiţând evidenţierea nu numai a bogăţiei vestigiilor dar şi a stării de conservare a acestora.
Dacă în momentul începerii cercetărilor de către D. Galbenu tell-ul era folosit drept teren pentru practicarea agriculturii, fiind în mică măsură utilizat pentru construcţii, ulterior, pe lângă afectarea parţială a monumentului de către fluviu şi indirect de lucrările pentru construirea platformei industriale din imediata apropiere, (în perioada 1987-1989), s-a accentuat dramatic distrugerea acestuia de către locuitorii oraşului care şi-au construit locuinţe şi anexe pe întreaga suprafaţă a tell-ului. Acest proces a fost amplificat de către cei de pe malul Dunării care au săpat în tell construindu-şi diferite anexe domestice. Acest proces continuă şi în prezent, toate eforturile noastre rămânând fără urmări. După 1990 aceştia au şi fost împroprietăriţi de noile autorităţi, ce de-a lungul timpului au refuzat să se implice, astfel încât în prezent nici o soluţie, dintre cele preconizate, nu poate fi aplicată, transformându-ne, (fără voie!), în bogaţi colecţionari de iluzii şi speranţe neâmplinite.
Stratigrafia acestui sit este extrem de complexă fiind determinate vestigii atribuite eneoliticului, (culturile Boian, Gumelniţa, Cernavoda I), primei epoci a fierului, epocii romane, evului mediu timpuriu şi celui târziu, situaţie ce a determinat o distrugere şi fragmentare a complexelor aflate la partea superioară a depozitului arheologic.
Importante au fost datele obţinute privind locuirea cernavodeană de la Hârşova5. Astfel, s-a observat existenţa unei succesiuni de momente ocupaţionale, marcate în principal prin intermediul locuinţelor de suprafaţă, păstrate parţial. Alături de mobilierul descoperit, importante precizări au oferit studiile sedimentologice care au afirmat utilizarea specifică a solului de către comunităţile cernavodene de-a lungul locurii de către ele a tell-ului.
Rezultatele cele mai importante, au fost obţinute în principal după 1993 când au fost evidenţiate o serie de aspecte privind organizarea, amenajarea şi utilizarea spaţiului de către comunităţile gumelniţene de aici dar şi a tipului de gestiune a resurselor şi implicit de relaţii cu mediul înconjurător.
Astfel, s-a remarcat existenţa unui veritabil model de organizare a spaţiului, în anumite zone ale suprafeţei cercetate locuinţele de-a lungul unor perioade lungi de timp având aprox. aceleaşi amplasamente, variaţiile laterale fiind mici, (de câteva zeci de centimetri), ele fiind practic suprapuse. O componentă importantă a acestui model de organizare pare, până în prezent, a fi şi tipul de complex, definit pentru prima dată la Hârşova, drept zonă de deşeuri menajere.
Spaţiul amenajat pare să fi avut mai multe utilizări specifice, a căror semnificaţii nu întotdeauna au putut fi definite cu precizie. Locuinţele, de regulă sunt compartimentate, în două spaţii inegale din punctul de vedere al suprafeţelor. Soluţiile constructive, la rândul lor, nu sunt uniforme. Datele existente sugerează că adeseori acestea aveau utilizări diferenţiate de la bun început sau atribuite pe parcursul funcţionării.
S-a observat şi existenţa cvasi-generalizată a şanţurilor de fundaţie, mai ample sau nu, a platformelor cu substrucţie de lemn, sau mai rar a vidului sanitar.
Studiul complex, pluridisciplinar, a zonelor menajere, în special a C521, a permis pentru prima dată pentru cultura Gumelniţa observarea unor detalii extrem de importante în ceea ce priveşte tipul de gestiune a resurselor şi mai ales variaţiile sezoniere.
În campania anului 2004, a continuat cercetarea arheologică cu caracter interdisciplinar, desfăşurată aici. Colectivul şantierului şi-a propus direcţionarea cercetărilor conform următoarelor scopuri:
- continuarea cercetării şi analizarea comparativă a complexelor de locuire din sectoarele 2-13;
- definirea eventualelor variaţii a soluţiilor constructive şi a caracteristicilor materiilor prime folosite;
- cercetarea nivelurilor ocupaţionale exterioare aferente structurilor construite aflate în curs de studiu şi definirea variaţiilor posibile a exista în funcţie de specificitatea ocupaţională existentă în suprafaţa cercetată;
- completarea bazei generale de date a şantierului cu informaţiile obţinute în cursul acestei campanii;
- completarea arhivei fotografice în format digital a şantierului.
Rezultate deosebit de interesante au fost obţinute în cazul locuinţei incendiate, nr. 19. Deşi păstrată doar parţial, fiind afectată de distrugerile antropice posterioare, această structură a permis observaţii foarte interesante. Astfel, s-a putut confirma împărţirea spaţiului interior în două camere pentru realizarea cărora, au fost utilizate soluţii constructive diferite. Datele obţinute până în prezent ne sugerează o utilizare diferenţiată a spaţiului celor două încăperi individualizate nu numai constructiv dar şi din punctul de vedere al suprafeţei şi al inventarului. Menţionăm că au fost descoperite şi câteva fragmente de pereţi pictaţi cu roşu.
În cursul cercetărilor au putut fi surprinse detalii privind amenajările interioare. Trecerea dintre cele două spaţii s-a făcut prin intermediul unor soluţii ce au mai fost observate şi în cazul locuinţei nr. 48. Se remarcă dispunerea unei părţi a mobilierului, deosebit de bogat, între care ceramica abundentă, utilajul de materii dure animale sau piatră şi silex dar şi câteva piese de lemn carbonizat şi ele unice până în prezent cu preponderenţă în camera dinspre est.
La rândul ei, locuinţa nr. 68, parţial incendiată, deşi nu a putut fi cercetată în întregime, a permis observarea soluţiilor constructive utilizate în cazul pereţilor şi a tavanului foarte probabil parţial, lutuit şi utilizat pentru depozitarea unei părţi a inventarului. Semnificativă este descoperirea unor fragmente de pereţi decoraţi prin pictură bicromă, alb şi roşu.
O atenţie deosebită a fost acordată în această campanie nivelurilor ocupaţionale exterioare. Situaţia cea mai interesantă a fost observată pe latura de vest a locuinţei nr. 68, unde o suprafaţă de cca. 12 m2 a început să fie studiată cu atenţie, dorindu-se evidenţierea specificităţilor posibil a exista şi corelarea datelor privind exteriorul acesteia cu activităţile din interior.
S-a început studierea integrală a ceramicii descoperite şi introducerea datelor în Baza de Date a şantierului. S-a reuşit astfel prelucrarea întregului lot ceramic provenit din două structuri de locuire, peste 3000 fragmente ceramice.
Au fost completate Diagramele Stratigrafice Cumulative de Sector.
S-a continuat formarea profesională a studenţilor universităţilor de la Târgovişte, Bucureşti şi Constanţa participanţi la săpături. Alături de aceştia au participat la săpături şi studenţi din SUA, Germania şi Austria interesaţi de arheologie.
În colaborare cu membrii colectivului şantierului arheologic Hârşova-Cetate, a fost organizată şi în această campanie "Ziua porţilor deschise".
Ceramica
Studiul acestei categorii de mobilier arheologic, în această campanie, a avut drept principal obiectiv continuarea clasării şi ordonării în integralitatea sa a ceramicii şi începerea studierii sale în funcţie de complexe. Având în vedere condiţiile concrete de lucru, în acest an obiectivul principal a fost complexul ceramic provenit din locuinţele nr. 68 şi 19, ambele fiind structuri incendiate.
Analiza celor două loturi ceramice a urmat aceleaşi principii utilizate şi în cazul lotului ceramic provenit de pe şantierul arheologic Borduşani - Popină, analizat în campania precedentă. În cele ce urmează vom prezenta câteva observaţii preliminare, studiul urmând a continua.
Lotul a fost compus din 3183 de fragmente dintre care 1740 au fost descoperite în SL19, iar restul de 1389 în SL68. Una din principalele caracteristici este definită de nivelul fragmentarităţii, relativ mare, ce adeseori a îngreunat sensibil încadrarea multora dintre aceste fragmente uneia sau alteia dintre categoriile de forme. Această situaţie este de altfel caracteristică nu numai pentru acest sit.
S-a remarcat de asemeni că în funcţie de categoria de pastă structura acestui lot a fost următoarea: pastei grosiere i-au fost atribuite 2059 fragmente, celei semifine 926, iar pastei fine numai 126 de fragmente. Având în vedere indicele de fragmentaritate şi posibilităţile de repartizare a fragmentelor ceramice în clasele tipologice sunt drastic limitate. În cazul categoriei de pastă grosieră, ponderea procentuală de determinare a formelor a fost de 6,2% pentru cele din locuinţa nr.19 şi de 4,94% pentru locuinţa nr. 68,. În cazul pastei semifine procentele sunt de 46,49%, pentru lotul din locuinţa nr.19, respectiv 15,87% pentru cel din locuinţa nr.68. Situaţia este mai echilibrată în cazul ceramicii fine, unde procentele sunt de 33,33% în cazul locuinţei nr. 19 şi de 22,61% pentru locuinţa nr. 68.
Structura numărului minim de vase din cele două locuinţe este şi ea interesantă. Se poate observa că acesta este sensibil egal în cazul SL19 pentru primele două categorii de pastă în timp ce numărul celor modelate din pastă fină este cel mai mic. În inventarul locuinţei nr. 68 domină în schimb cele modelate din pastă semifină, urmate de cele modelate din pastă grosieră. Vasele modelate din pastă fină şi aici sunt cele mai puţine, dar egale la număr în ambele locuinţe.
Utilajul litic
Utilajul litic descoperit în campania 2004 pe şantierul neo-eneolitic Hârşova Tell, judeţul Constanţa, este reprezentat de un lot de 20 de piese, din care 18 piese sunt lucrate din silex, iar două din alte roci.
Majoritatea acestor piese au fost descoperite în timpul cercetării unor structuri de locuire, neputându-se stabili un raport real între ponderea diferitelor categorii tipologice pe unităţi stratigrafice, o astfel de analiză nefiind necesară în această fază a cercetării. O serie de consideraţii cu privire la contextul în care au fost descoperite piesele sunt însă necesare. Aprox. jumătate din totalul pieselor au fost atribuite SL19, locuinţă incendiată care a furnizat o mare cantitate de materiale, ceramică îndeosebi. Analiza pieselor de silex descoperite într-un astfel de context presupune elaborarea unei metode de cercetare, diferită de a celorlalte piese de silex. Acest lucru implică prelevarea tuturor fragmentelor care pot rezulta dintr-o piesă, datorită faptului că silexul ars este foarte friabil. Este necesară curăţarea şi restaurarea în întregime a piesei. Abia după această fază se poate trece la studierea ei din punct de vedere tipologic şi funcţional. Precizarea sursei materiei prime este îngreunată de faptul că silexul capătă o nuanţă cenuşie sau chiar neagră, diferită de culoarea avută iniţial.
Pentru celelalte categorii de piese, remarcăm preponderenţa silexului de bună calitate, de culoare galben-maronie, provenind din Dobrogea de sud. Nu lipseşte nici silexul local, de culoare cenuşie, cu o structură neomogenă, similar celui care există la N de Hârşova, în zona La Releu.
Inventarul litic din SL19
SL19 a furnizat majoritatea pieselor din lotul avut la dispoziţie. Categoria tipologică cel mai bine reprezentată o constituie lamele retuşate, urmate de aşchiile simple. Remarcăm şi prezenţa a două herminete lucrate din roci de provenienţă locală, ambele piese fiind descoperite în cadrul aceluiaşi carou B1. Piesele provenind din această structură de locuire pot fi grupate în cadrul a trei complexe litice distincte, din care două descoperite în cadrul aceleiaşi unităţi stratigrafice - US2174. Acest lucru ar putea fi pus în legătură cu depozitarea lor sau asociate unor activităţi concomitente.
Studiul arheozoologic al resturilor faunistice
Adrian Bălăşescu, Valentin Radu, (MNIR-CNCP), Valentin Dumitraşcu (IAB), Marius Ignat (Univ. Bucureşti)
Materialul faunistic provine din diferite complexe arheologice atribuite culturii Gumelniţa A2. Lotul de oase analizat în urma campaniei din 2004 numără peste 1000 de resturi, din care au fost determinate până la nivel de specie doar 55%. S-au identificat resturi de nevertebrate (moluşte) sau de vertebrate (peşti, reptile şi mamifere).
Mollusca. O atenţie deosebită s-a acordat moluştelor şi în special recoltării de material actual pentru realizarea de comparaţii cu cel arheologic. În special s-au urmărit realizarea unei baze de date pentru stabilirea dimensiunilor acestor animale, întreprindere inedită în acest sens. Speciile în cauză au fost bivalvele: Unio tumidus, Unio pictorum, Unio crassus şi Anodonta cygnaea.
Pisces. În ceea ce priveşte studiul resturilor osoase de peşte pe lângă identificarea resturilor osoase din materialele prelevate s-a urmărit atent tafonomia (urmele de ardere, roadere şi tăiere) cu scopul stabilirii principalelor intervenţii suferite de peşti în procesul de preparare.
Chelonia. Şi în această campanie s-au determinat resturi de carapace şi plastron, ca şi resturi ale scheletului apendicular aparţinând broaştei ţestoase de apa Emys orbicularis au ceea ce denotă că acest animal făcea parte constantă din dieta locuitorilor preistorici.
Mammalia. S-au identificat cinci specii de mamifere domestice: Bos taurus (vită domestică), Ovis aries (oaie), Capra hircus (capră), Sus domesticus (porc), Canis familiaris (câine) şi patrusprezece de mamifere sălbatice: Lepus europaeus (iepurele de câmp), Castor fiber (castor), Canis lupus (lup), Vulpes vulpes (vulpe), Meles meles (bursuc), Martes sp. (jder), Lutra lutra (vidră), Lynx lynx (râs), Felis sylvestris (pisică sălbatică), Equus caballus (cal sălbatic), Sus scrofa (mistreţ), Cervus elaphus (cerb), Capreolus capreolus (căprior), Bos primigenius (bour).
Şi în cazul acestor resturi s-a pus accent pe caracterizarea principalelor intervenţii suferite de animale după sacrificare (tranşare, jupuire, preparare etc.). S-a continuat recoltarea de material pentru colecţia de referinţă a laboratorului. Cu această ocazie existând material excedentar s-a realizat şi o colecţie cu principalele specii care să rămână în permanenţă pe şantier şi la care să apeleze studenţii. Cu ajutorul acesteia s-au realizat scurte prezentări studenţilor pentru înţelegerea atât a metodologiilor aplicate în acest domeniu cât şi recunoaşterea speciilor sau chiar a principalelor componente scheletale.
Studiu sedimentologic. Raport preliminar
Constantin Haită (MNIR - CNCP), Ionuţ Fronescu (Facultatea de Geologie – Univ. Bucureşti)
În campania de cercetări arheologice din anul 2003, studiul sedimentologic a avut ca principal obiectiv continuarea cercetării micromorfologice a locuinţelor gumelniţene incendiate şi ne-incendiate, ca şi a zonelor de activitate din exteriorul locuinţelor.
În această campanie, au fost observate în teren şi eşantionate o serie de situaţii arheologice:
- un nivel de podea de chirpic fin, arsă la roşu, din cadrul unei locuinţe incendiate (SL19), care conservă la partea superioară o depunere organică zgurificată, rezultată, probabil, în urma arderii in situ a unor oase de peşte;
- în aceeaşi locuinţă, a fost prelevată o succesiune de lutuieli din sediment siltic fin, arse la roşu, separate prin niveluri ocupaţionale mm pulverulente, atribuite unei structuri de tipul unei laviţe, lângă peretele locuinţei;
- printr-o serie de 17 probe micromorfologice a fost realizată o eşantionare sistematică în cadrul unei zone situate în exteriorul locuinţei SL68. Nivelurile de locuire din această zonă sunt constituite din niveluri siltice brun cenuşiu, brun verzui şi gălbui cu structură granulară şi frecvenţi constituenţi antropici fini, lentile de cenuşă şi cărbune, oase de peşti, cochilii şi coprolite.
Studiul micromorfologic al succesiunilor sedimentare din cadrul locuinţelor gumelniţene de la Hârşova are drept scop înţelegerea modului de construcţie, amenajare şi utilizare a spaţiului din acest tip de structuri arheologice. Până în prezent au fost identificate o serie de tipuri de materiale utilizate pentru realizarea elementelor constructive şi de amenajare sau refacere, ca şi o serie de situaţii, atribuite unor diferite zone de activitate, în funcţie de caracteristicile nivelurilor de locuire ca şi a succesiunilor sedimentare din care fac parte.
Studiul micromorfologic al unei zone din exteriorul (şi vecinătatea) unei locuinţe are drept scop identificarea şi definirea zonelor de locuire din acest spaţiu: zone de pasaj, zone de activitate, ca şi a acelor tipuri de activităţi care se desfăşurau în astfel de spaţii. Acest studiu este deosebit de important pentru înţelegerea modului de organizare şi utilizare a spaţiului locuit dintr-o aşezare de tip tell.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
