|
Excavation Year |
2004 |
|
Epoch |
Early Migrations Period (3rd - 6th cent.)
|
|
Periods |
|
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Bihor |
|
Locality |
Margine |
|
Commune |
Abram |
|
Site |
Natu |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Bălăşescu |
Adrian |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Bem |
Cătălin |
Site director |
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Dumitru |
Irina |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Geologie |
| Florea |
Mihai |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Fronescu |
Ionuţ |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Haită |
Constantin |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
| Moldoveanu |
Katia |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Oanţă-Marghitu |
Sorin |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Radu |
Valentin |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Naţional de Cercetări Pluridisciplinare |
|
|
National Arch. Record Site Code |
27132.01
|
|
Report |
Programul Naţional de Cercetare Arheologică "Autostrada"
Obiectivul principal al cercetărilor arheologice de pe tronsonul 3C (Dolea–Margine) al viitoarei autostrăzi Borş–Braşov, a fost identificarea unor potenţiale staţiuni arheologice care urmau, firesc, apoi să fie cercetate de o manieră importantă, care să permită realizarea propunerii de descărcare de sarcină arheologică. Exagerările în ceea ce priveşte densitatea secţiunilor şi-au găsit şi o finalitate arheologică. Obiectivul principal a devenit astfel cercetarea exhaustivă a întregului spaţiu susceptibil de a fi reţinut dovezi ale .prezenţei umane.
Staţiunea, o necropolă (?) de incineraţie din Barbaricum (sf. sec. II-III p. Chr.), este situată integral pe traseul autostrăzii, aprox. între Km 017+300 şi 017+350. Pentru a verifica eventuale extinderi ale necropolei a fost verificată o zonă mai largă, atât uşor în afara traseului (deci, spre N şi S) cât şi, mai ales, spre V, până în jurul Km 017+500. Ca urmare toate secţiunile trasate şi cercetate în punctul Natu au fost integrate acestui sit, deşi marea lor majoritate (în fapt, cu două excepţii) nu conţin urme antropice. Trebuie, totuşi, consemnat că, cu excepţia umpluturilor gropilor, nu există alte resturi antropice dintr-o perioadă similară în cuprinsul zonei.
Practic, întreaga zonă de interes a fost cercetată, fiind descoperite 12 gropi arse şi 13 nearse, având dimensiuni asemănătoare şi orientări similare (NNV-SSE, NV-SE). Grupul de gropi este situat pe panta vestică a unei mici văi închisă din trei părţi care debuşează în Valea Ungurului (Ungatului), spre NE.
Numărul mare şi densitatea secţiunilor trasate şi cercetate de echipa MNIR ne îndreptăţeşte să considerăm că întinderea necropolei este cea surprinsă pe teren.
Gropile rectangulare (având colţurile rotunjite) sau uşor ovale, cu laturi uneori concave, au dimensiuni cuprinse între 0,82 x 0,99 m şi 1,9 x 3,1 m (marginile intervalului constituind, însă, excepţii, media dimensională fiind în fapt 1 x 1,3 m). Adâncimea lor nu depăşeşte niciodată 0,5 m, fiind cel mai adesea plasată în jurul valorii de 0,25 m.
Sunt săpate în argila de vârstă geologică, gălbui-roşcată (nivel 3), umplutura lor fiind acoperită de o argilă siltică (nivelul 2). În unele cazuri, deasupra umpluturii, sub argila siltică, se păstrează o serie de lentile de grosime milimetrică sau sub-milimetrică rezultat al activităţii pluviale. Cu excepţia gropilor, alte resturi de activitate umană, cum aminteam mai sus, nu există, stratigrafia marii majorităţi a secţiunilor relevând succesiunea întregii zone.
În gropile arse se păstrează în unele cazuri, pe fund, fragmente de dimensiuni relative mari de cărbune, mai ales spre colţuri şi pe de-a lungul pereţilor. Arderea pare să fii avut în unele cazuri o intensitate apreciabilă – pereţii sunt impresionaţi termic uneori până la 0,15 m, gradual, de la roşu-cărămiziu (spre exterior) la brun-roşcat (spre interiorul stratului de argilă). În câteva situaţii (Cx5, Cx23, M2) arderea a fost mai puţin intensă. Pe fundul acestor gropi, argila în care au fost săpate abia a fost atinsă de foc. Mai mult, marginile superioare ale gropilor, în momentul descoperirii apăreau absolut nearse, benzile care apăreau în cazul unei arderi importante lipsind sau, cel mult, individualizându-se spre partea inferioară a pereţilor. Gropile nu sunt lutuite; individualizarea cromatică a celor două amintite benzi verticale nu presupune existenţa vreunei intervenţii antropice directe asupra pereţilor gropii, ci se datorează exclusiv focului. Fragmentele de cărbune sunt integrate unei unităţi stratigrafice independente rezultat al arderii. Mulează pe pereţii gropii, are la partea superioară, atunci când este cazul, fragmente osteologice, friabile şi de mici dimensiuni, şi este acoperită de un strat constituit din fragmente de argilă arsă care provin din pereţi. Umplutura propriu-zisă le acoperă pe toate acestea, fiind similară cu cea a gropilor nearse. Conţine fragmente ceramice, de roci (cuarţit şi tuf calcaros), cărbune şi argilă arsă fragmente milimetrice, rare resturi osteologice (mai cu seamă la partea superioară). Trebuie menţionat că în gropile nearse nu au fost descoperite oase, cauza fiind, fără îndoială, conservarea defectuoasă. Cu excepţia oaselor, umplutura este asemănătoare şi pentru gropile nearse.
Nu este exclus ca gropile arse să presupună o cremaţie pe loc iar cele nearse să indice o îngropare a resturilor incinerate în alt loc.
Nu ştim deocamdată dacă acel contur circular sau relativ rectangular al dispunerii majorităţii gropilor are vreo legătură cu realitatea sau este pură întâmplare.
Inventarul este asemănător fie dacă groapa este arsă fie dacă nu este. Componenta principală este ceramica, în general fragmentară, dintr-o pastă cu pietriş în compoziţie, slab arsă. Alături de acest tip ceramic, mai rar însă, apare o ceramică fină, dintr-o pastă cu nisip în compoziţie, mai bine arsă, la cenuşiu, şi, în sfârşit, extrem de rar, fragmente din pastă fină, fie arse la roşu-cărămiziu (putând fi puse cu activitatea ceramică din Imperiu), fie arse la negru şi cu suprafaţa dinspre exterior şlefuită (după unele informaţii, de natură Prszeworsk - ?). O serie de fragmente de cuarţit (uneori, sparte intenţionat) sau tuf calcaros completează un inventar, de altfel, foarte sărac. Un ac fragmentar din cupru (Cx13) şi două fragmente indeterminabile din fier (Cx24A, Cx24B) sunt singurele alte materiale descoperite.
Elemente de stratigrafie geologică
Ionuţ Fronescu, Irina Dumitru
Stratigrafia staţiunii este următoarea:
- sol vegetal (prezent în toate secţiunile trasate şi cercetate, are grosimi centimetrice).
- silt (argilă siltică) cenuşiu-gălbui, uneori şi cu nuanţe albicioase, în general omogen, compact, bine sortat, cu mici concentrări de hidroxizi de fier.
- argilă siltică brun-roşcată sau gălbui-roşcată, foarte compactă, eterogenă, puternic pigmentată cu oxizi de fier şi mangan (are vârstă geologică).
Descrierea succesiunilor eşantionate micromorfologic
Constantin Haită, Ionuţ Fronescu
În campania 2004, au fost prelevate 13 eşantioane micromorfologice din cadrul unor gropi arse - complexele C5, C6/8, C7, C10, C25.
Succesiunea unităţilor sedimentare eşantionate poate fi descrisă astfel:
S2 - Complex 10, marginea unei gropi arse, prezintă o succesiune de trei unităţi sedimentare, separate de limite verticale, din exteriorul către interiorul gropii:
- argilă siltică brun gălbuie deschis şi brun roşcat, structură agregată fină (0,01-0,03 m) bine dezvoltată, fisuraţie prismatică, relativ eterogenă, foarte compactă, fără constituenţi antropici, cu impregnaţii roşcat cărămizii datorate arderii şi foarte rare concentraţii fine (mm) de oxizi de fier şi mangan. Limită distinctă dar gradată cu unitatea următoare, datorită arderii. Reprezintă nivelul argilos în care a fost săpată groapa.
- silt brun roşcat, structură granulară fină şi agregate fine bine dezvoltate, fisuraţie prismatică, relativ eterogen, moderat compact, cu fragmente de sediment ars, frecvente la partea superioară şi rare la partea inferioară, şi foarte rare fragmente fine (mm) de cărbune. Limită netă, uşor neregulată. Reprezintă marginea gropii cu ardere in situ.
- silt argilos brun cafeniu deschis, structură agregată fină bine dezvoltată şi granule, fisuraţie prismatică, relativ eterogen, compact, cu frecvente granule de sediment ars şi fragmente de cărbune sub-centimetrice. Reprezintă umplutura gropii.
S3 - Complex M1, baza umpluturii unei gropi arse. Prezintă două niveluri, din bază către partea superioară:
- argilă siltică brun gălbuie, structură cu agregate fine (mm), fisuraţie prismatică bine dezvoltată, omogenă, foarte compactă, cu rare şi fine concentraţii de oxizi de fier şi mangan. Reprezintă nivelul argilos în care a fost săpată groapa.
- silt argilos brun roşcat, structură agregată fină şi granulară, fisuraţie prismatică, eterogen, compact, cu frecvente granule fine (mm)de sediment ars şi de cărbune. Limită inferioară gradată, datorită arderii. Reprezintă umplutura gropii şi include nivelul de ardere in situ.
S4 - Complex 5, marginea unei gropi arse. Prezintă trei unităţi sedimentare, dinspre exteriorul către interiorul gropii:
- argilă siltică brun gălbuie, structură cu agregate fine şi fisuraţie prismatică, omogenă, compactă, cu rare pete fine de oxizi de fier şi mangan. Limită netă către unitatea următoare. Reprezintă nivelul argilos în care a fost săpată groapa.
– silt argilos brun gălbui, structură granulară fină şi fisuraţie prismatică, relativ omogen, compact, cu frecvente granule de sediment ars. Limită gradată către unitatea următoare, datorită arderii. Reprezintă marginea gropii, cu ardere in situ.
- silt argilos brun gălbui, cu structură granulară fină şi fisuraţie prismatică, relativ eterogen, compact, cu rare şi fine granule de sediment ars şi cărbune, mai frecvent în partea superioară. Reprezintă umplutura gropii.
S5 - Complex 5, baza umpluturii unei gropi arse.
- silt argilos brun gălbui, structură cu agregate cm, fisuraţie prismatică bine dezvoltată, relativ omogen, compact şi foarte compact în partea inferioară, ce conţine îndeosebi la partea superioară rare şi fine granule de sediment ars, cărămiziu roşcat şi de cărbune cu dimensiuni mm. Prezintă impregnaţii feruginoase roşcate-gălbui, datorate arderii. Reprezintă umplutura gropii şi include nivelul cu ardere in situ.
S6 - Complex 7, marginea unei gropi arse. Prezintă două unităţi sedimentare, dinspre exteriorul către interiorul gropii:
- argilă siltică brun deschis, structură agregată fină, fisuraţie prismatică bine dezvoltată, omogenă, compactă, cu rare pete fine de oxizi de fier şi mangan. Reprezintă nivelul argilos în care a fost săpată groapa.
- silt argilos brun cafeniu deschis, structură granulară fină, fisuraţie prismatică slab dezvoltată, eterogen, compact, cu relativ frecvente granule sub-centimetrice de sediment ars, de culoare cărămizie şi galben portocalie, şi rare impregnaţii feruginoase. Limită distinctă, gradată cu unitatea următoare. Reprezintă marginea unei gropi arse, cu ardere in situ.
S7 - Complex 7, baza umpluturii unei gropi arse. Prezintă două niveluri, din bază către partea superioară:
- argilă siltică brun gălbuie, cu nuanţe portocalii, structură cu agregate slab dezvoltate şi fisuraţie prismatică, omogenă, compactă, cu rare şi fine pete de oxizi de fier şi mangan. Prezintă o variaţie de culoare pe verticală, de la brun gălbui în partea superioară la brun portocaliu în partea inferioară. Reprezintă nivelul argilos în care a fost săpată groapa.
- silt argilos brun gălbui, structură agregată slab dezvoltată şi fisuraţie prismatică, omogen, compact, cu foarte rare granule fine de sediment ars şi cărbune. Prezintă o grosime de 1-2 mm şi limită inferioară netă. Reprezintă umplutura gropi şi include nivelul cu ardere in situ.
S8 - Complex 6/8, marginea umpluturii unei gropi arse. Prezintă trei unităţi sedimentare, cu limite oblice, dinspre exteriorul către interiorul gropii:
- argilă siltică brun gălbuie, structură cu agregate fine, fisuraţie prismatică, relativ omogenă, foarte compactă, cu impregnaţii rare şi fine feruginoase. Reprezintă nivelul argilos în care a fost săpată groapa.
- silt fin cenuşiu gălbui, structură granulară şi fisuraţie prismatică, eterogen, compact, cu frecvente granule sub-centimetrice de sediment ars de culoare portocaliu-cărămizie şi rare fragmente de sediment ars la negru cu dimensiuni de 0,01-0,03 m. Limită inferioară gradată, datorită arderii. Reprezintă marginea gropii, cu ardere in situ.
- silt argilos brun gălbui cu nuanţe verzui, structură granulară fină şi fisuraţie prismatică, relativ omogen, compact, cu rare şi fine granule de sediment ars de culoare galben portocalie. Limită inferioară netă. Reprezintă umplutura gropii.
S9 - zona Complexului 6/8, nivelul care acoperă umplutura gropii = nivelul 2 pe profilele stratigrafice.
- silt argilos brun gălbui, structură cu agregate fine, fisuraţie prismatică, relativ omogen, compact, cu frecvente impregnaţii feruginoase fine. Reprezintă nivelul de sol posterior umplerii gropilor cercetate.
S10 - Complex 6/8, umplutura unei gropi arse. Prezintă trei unităţi sedimentare, din bază către partea superioară:
- argilă siltică brun roşcată, structură cu agregate fine şi fisuraţie prismatică, relativ omogenă, foarte compactă, cu frecvente pete şi concentraţii de oxizi de fier şi mangan. Reprezintă nivelul argilos în care a fost săpată groapa.
- silt argilos brun deschis, structură granulară şi rare agregate fine, fisuraţie prismatică, eterogen, compact, cu frecvente granule sub-centimetrice de sediment ars şi cărbune. Limită inferioară gradată datorită arderii. Reprezintă marginea gropii, cu ardere in situ.
- silt argilos brun gălbui, uşor verzui, structură cu agregate fine, fisuraţie prismatică, relativ eterogen, compact, conţine foarte rare fragmente fine de cărbune şi frecvente pete şi concentraţii de oxizi. Limită inferioară netă, uşor neregulată. Reprezintă umplutura gropii.
S11 - Complex 25, umplutura gropii.
- argilă siltică brun deschis, structură granulară şi cu agregate fine, fisuraţie prismatică, relativ omogenă, compactă - foarte compactă, cu frecvente granule de sediment ars gălbui portocaliu cu dimensiuni mm până la 0,03-0,04 m şi relativ frecvente fragmente sub-centimetrice de cărbune.
S12 - Complex 25, umplutura gropii.
- argilă siltică brun deschis, structură granulară şi cu agregate fine, fisuraţie prismatică, relativ omogenă, compactă - foarte compactă, cu foarte frecvente fragmente foarte compacte de sediment ars, cu dimensiuni mm până la 0,01 m, de culoare portocaliu-cărămizie, şi relativ frecvente granule de cărbune cu dimensiuni mm până la 0,02-0,03 m.
S13 - Complex M1, umplutura unei gropi arse. Prezintă două unităţi sedimentare, din bază către partea superioară:
- silt argilos brun gălbui, structură granulară fină, fisuraţie prismatică, relativ eterogen, compact, cu frecvente granule de sediment ars sub-centimetrice şi rare granule de cărbune fin. Reprezintă umplutura gropii.
- silt argilos brun gălbui, structură cu agregate fine, fisuraţie prismatică, relativ omogen, compact, cu frecvente impregnaţii feruginoase fine. Reprezintă nivelul de sol care acoperă umplutura gropii.
Studiul micromorfologic ce va fi elaborat pe baza eşantioanelor prelevate are ca principale obiective:
- cercetarea condiţiilor de ardere: evidenţierea unor eventuale deosebiri de regim termic între diferite contexte stratigrafice;
- detalierea (micro)-stratigrafică a succesiunilor sedimentare cercetate: diferite etape de umplere, evidenţierea momentelor de abandon;
- obţinerea de informaţii referitoare la condiţiile pedologice de conservare a materialului osteologic şi paleobotanic.
Determinarea specifică a materialului osteologic descoperit
Adrian Bălăşescu
M1 - Bos taurus, molar inferior de vârstă subadultă, pe exteriorul acestuia se observă şi urme care ar putea proveni de la pereţii mandibulei;
Cx 9 - oase indeterminabile, care sunt arse, de culoare albicioasă (probabil un os lat având în vedere textura internă a osului);
Cx 13 - Sus domesticus, 2 phalange II, 1 falangă III şi 1 falangă II laterală (deget lateral) care sunt epifizate şi provin de la un animal în vârstă de 1-2 ani; oasele sunt arse şi prezintă o culoare albicioasă;
- mamifer de talie medie, diafiză de os lung arsă de culoare albicioasă;
Cx 18 - mamifer de talie medie, diafiză de os lung arsă de culoare albicioasă;
Cx 22 - Sus domesticus, molar inferior (M2), uzură medie, subadult;
Cx 23 - Ovis aries/Capra hircus, femur, epifiză proximală desprinsă, arsă de culoare albicioasă
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
