Cercetarea arheologică a urmărit surprinderea turnului de N-E a fortificaţiei medievale şi, de asemenea, conservarea zidurilor de incintă sau interioare scoase la iveală în campania arheologică a anului precedent.
Zidul de incintă de N-E a cetăţii este construit, ca şi în porţiunile cercetate până acum, din piatră de carieră şi din piatră de râu în proporţii aproximativ egale, legate cu un mortar de var şi nisip sau pietriş cu bobul mic, foarte rezistent. Pe alocuri, mai ales în partea superioară a temeliilor, au apărut şi rare fragmente de cărămidă medievală. O atenţie cu totul specială se cuvine celor câteva fragmente de tegulæ şi de cărămizi romane descoperite în zidărie şi în moloz. Ele ne dau certitudinea că, undeva în apropiere, se găsesc vestigiile unor construcţii romane, ale căror ruine au folosit cândva în secolele XVI - XVII ca loc de exploatare a materialelor de construcţii.
Sub raport stratigrafic, cercetarea a stabilit că în acest sector nu există nivele de locuire anterioare construirii cetăţii.
Pământul rezultat din săparea şanţurilor de fundaţie ale zidurilor şi parţial a şanţului de apărare a fost întins direct pe solul antic în vederea nivelării acestuia şi a realizării în incintă a unui nivel de calcare mai înalt.
Constructorii au avut dificultăţi serioase cu terenul mlăştinos determinat de cele două pâraie care delimitau teritoriul cetăţii la est şi la vest, unindu-se între ele la sud de acest loc, înainte de a se vărsa în râul Beghei. Din debitul acestor pâraie ca şi din pânza de apă freatică s-a asigurat apa necesară şanţului de apărare. Acesta are în locul cercetat anul acesta o lăţime de circa 28 m. Ca şi în celelalte părţi el este protejat cu un şir de pari.