Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Acâş | County: Satu Mare | Site: Biserica Reformată | Excavation Year: 2005

Excavation Year   2005
Epoch
Early Medieval;
Late Medieval
Periods
Early Medieval Period;
Late Medieval Period
Site Category
Religious, Ritual and Funerary
Site Types
Church
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Satu Mare
Locality   Acâş
Commune   Acâş
Site  Biserica Reformată
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Stanciu Ioan Site director Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Szőcs Péter Levente Muzeul Judeţean Satu Mare
National Arch. Record Site Code 136722.01
Report Biserica reformată din Acâş este singurul element păstrat, aproape intact, dintr-un complex monastic din sec. XII. Biserica este o basilica trinavată romanică, cu două turnuri vestice şi cu un sanctuar principal semicircular. Cercetările arheologice au fost începute în anul 1998 în vederea stabilirii fazelor de construcţie şi de reparaţii, precum şi a identificării eventualelor construcţii dispărute ale complexului monastic. Datele obţinute prin metode arheologice au fost întregite cu cercetări arhivistice privind clădirea şi localitatea, obţinându-se date esenţiale pentru stabilirea cronologiei intervenţiilor şi reparaţiilor succesive, detectate prin metode arheologice. Informaţiile obţinute în cursul cercetărilor au fost folosite la întocmirea proiectului de restaurare, executarea acestor lucrări fiind în curs de derulare. În campaniile anterioare a fost descoperită o capelă, anexată la colţul nord-estic al bisericii, un şanţ care înconjura incinta medievală a mănăstirii şi au fost identificate 70 de morminte în incinta monumentului.

În campania din 2005, au fost deschise trei secţiuni, fiind cercetată zona de NE şi SE a bisericii, precum şi partea centrală al capelei. SVI, având dimensiunile de 2,5 x 5 m, a fost deschisă în axa de E-V a capelei, între SV, SIII şi SVII cercetate anterior. În zona mediană a acesteia a fost păstrat un martor de 0,3 m lăţime. A fost dezvelită aici fundaţia închiderii estice, semicirculare a capelei, precum şi nivelele de dărâmare a zidurilor acestei construcţii. În interiorul capelei a fost identificat un mormânt de inhumaţie (M72), fără inventar, aşezat aprox. în axul capelei. Partea nordică a mormântului a fost deranjată de o groapă de var, care a ocupat toată jumătatea nordică a capelei. Groapa a fost adâncită în solul steril, pornind de sub nivelele de dărâmare a capelei. Avea un fund plat, aprox. rectangular, peretele nordic fiind reprezentat de fundaţia capelei. Dat fiind această situaţie, în această zonă nu se putea observa stratul de construcţie sau nivele de podea din interiorul capelei. Totuşi pe baza surprinderii starturilor de dărâmătură se poate data abandonarea şi dărâmarea capelei în cursul sec. XVI.

SXIV, având dimensiunile de 2 x 2 m, a fost deschisă la 6 m de colţul sud-estic al bisericii, spre S, pe locul unui bazin colector de ape pluviale. SXV, având dimensiunile de 2 x 2 m, la 6 m de colţul nord-estic al bisericii, spre N, pe locul unui bazin colector de ape pluviale. În aceste secţiuni au mai fost identificate încă cinci inhumaţii (M71, M73–M76), precum şi un nou segment din traseul şanţului care înconjura incinta medievală a mănăstirii. Aceste morminte se pot grupa în cele două orizonturi de inhumaţie observate deja în cursul campaniilor anterioare: cel medieval, folosit din sec. XII, până în sec. XVI, iar cel modern de sec. XVIII-XIX, atribuibil preoţilor care slujeau în biserică şi familiilor lor. La craniul din M76 s-a păstrat un fragment dintr-o bonetă, pe suport textil, executat din fir metalic (bronz argintat/aurit) cu mărgele de diferite dimensiuni şi culori, precum şi pandantive mici. Piesa este tipică vestimentaţiei feminine de sec. XVIII.

Problema celorlalte elemente din complexul monastic, claustru, eventual casă abaţială, rămâne în continuare o problemă deschisă. Sondarea incintei fiind executată în campaniile anterioare în proporţie de 30%-40%.

Abstract other lang.
Abstract   The Calvinist Church of Ákos is among the best preserved Romanesque monuments of Transylvania, belonging to a dissolute monastery. The archaeological research started in 1998 in order to identify the building phases and the disappeared elements of the monastic complex and until 2005 five research campaigns were carried out. During these campaigns the foundations of a chapel was identified on the north-east corner of the former abbey church. In addition, a trench surrounding the medieval complex was excavated and 76 burials were identified in the excavated area. Three trenches were opened on the south and north sides of the abbey church, during the 2005 campaign. The foundation of the semicircular sanctuary of the chapel was identified and a big pit for lime in the northern part of the chapel. The stratigraphy dated the desertion and demolition of the chapel in the 16th century. The sections S14 and S15 were opened in the south-east and north-east parts of the church, at the place of a projected water collector. A part of the surrounding trench and five tombs were identified there. The tombs can be grouped in two horizons: the medieval tombs, from the 12th to the 16th centuries and the tombs belonging to the priest families, dating to the 18th and 19th centuries. In tomb M76 the skull bears the remains of a head-dress, a common piece of female costumes in the 18th century.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu