Excavation Year |
2005 |
Epoch |
Hallstatt;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Medieval;
Late Medieval
|
Periods |
Hallstatt;
Roman Period;
Roman-Byzantine Period;
Byzantine Period;
Middle Medieval Period
|
Site Category |
Defence;
Unassigned
|
Site Types |
Habitation;
Camp;
Citadel
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Constanţa |
Locality |
Capidava |
Commune |
Topalu |
Site |
Cetate |
Site Sector |
Sectorul VII intra muros |
Site name |
Capidava |
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Miron |
Costin |
Sector director |
Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
|
National Arch. Record Site Code |
63063.01
|
Report |
Săpăturile din campania 2005 în sectorul VII al cetăţii romane, romano-bizantine şi bizantine de la Capidava s-au desfăşurat cu participarea studenţilor din anii de studiu I, III, IV de la specializarea Conservare-Restaurare; de la anul III specializarea Istorie-Engleză; Centrul de Învăţământ Deschis la Distanţă – Bacău, al Univ. „Lucian Blaga” din Sibiu. Perioada cercetărilor a fost 11 iulie-20 august 2005, în două serii de practică arheologică de specialitate, după cum urmează: seria I – a: 11-30 iulie, an I Conservare-Restaurare; seria a II-a: 1-20 august an III, IV, III; Istorie-engleză C.I.D. Bacău. În anul 2005, în sectorul VII, cercetările au fost reluate după o întrerupere de un an. Campania din anul acesta a vizat, atât cât a fost posibil, clarificarea colţului de SV al castrului (colţul dinspre Dunăre, partea din amonte, dat fiind faptul că celălalt din V nu se mai păstrează astăzi, din cauza exploatării cu dinamită a masivului de calcar, petrecută la începutul sec. XX). Punctul de lucru a fost stabilit exact în zona aşa-zisului turn 8 (potrivit numerotării lui Grigore Florescu). În urma unei succinte analize a planurilor, acest turn – după cum lesne se poate observa – face joncţiunea dintre curtina H şi curtina I şi zidul de incintă al cetăţii dinspre Dunăre, al cărui traseu n-a putut fi încă stabilit cu precizie. Zidurile G şi I aparţin unor faze diferite, o dovadă fiind aliniamentele diferite, grosimea şi tehnica de construcţie. Mai mult decât probabil e faptul că latura de SV a cetăţii trecea prin acest loc. Resturile construcţiilor de pe terasa de deasupra Dunării, aflată sub zidul de incintă al cetăţii, identificate cu termele garnizoanei, se pare că au fost protejate, mai târziu, de posibilele atacuri dinspre SE cu zidul I. Rămâne ca cercetările viitoare din această zonă să confirme presupunerile lui Gr. Florescu, potrivit cărora (prin analogie şi prin considerarea principiului simetriei ce caracterizează castrele romane), această latură de SE ar avea aceeaşi dispoziţie şi elemente arhitectonice ca şi latura opusă ei, cea de NV a cetăţii. Săpăturile au debutat cu degajarea curtinei exterioare H de pietrele acumulate din campaniile anterioare desfăşurate tot în sectorul VII, în anii 1999-2003. Pietrele au fost mutate în imediata vecinătate, pentru a putea fi ulterior folosite la restaurarea zidurilor din interiorul cetăţii păstrate în această zonă, prin alcătuirea unui proiect pentru Planul Naţional de Restaurare. A urmat apoi decaparea zonei în care apare fragmentul de zid dispus oblic în lângă de capătul dinspre Dunăre al curtinei H. Decaparea a continuat pe tot taluzul format aici, cu panta orientată spre S, până la zidul amenajării poligonale (numită de Gr. Florescu turn cu „o formă cu totul neregulată”) ce închide practic, cel puţin deocamdată, colţul de SV al cetăţii. De asemenea a fost decapat şi capătul dinspre SE al străzii ce mărgineşte curtina H, comandamentul din sectorul VI, clădirea cu absidă, şi zidul cu declivitate din c. 77-73 , pentru a observa nivelul de călcare şi o eventuală corespondenţă a fragmentului de zid oblic în capătul străzii. Curtina H nu se termină de fapt într-o aglomerare de pietre legate între ele cu mortar de bună calitate, aşa cum observa Gr. Florescu. Curtina H se termină în doi timpi, pe de-o parte sfârşeşte brusc paramentul, iar emplectonul său, de fapt virează oblic, paralel cu zidul lung al aşa-zisului turn 8, spre capătul de SV al zidului de incintă dinspre Dunăre al cetăţii. În stadiul în care au rămas lucrările în acest sector nu se putea vedea ce se întâmplă după terminarea zidului H. Concludente pare să fie pl. IV, unde se poate observa cum în capătul străzii acolo unde practic se termină curtina H, pleacă un zid oblic ce face unghi drept cu unul din ştrepii laterali ai fragmentului de zid oblic de deasupra turnului 8. Ştrepii zidului au apărut în această campanie, şi ne fac să credem că acesta făcea parte din amenajarea defensivă a colţului de SV a cetăţii. Acest fapt ar veni să confirme presupunerea lui Gr. Florescu că aici ar fi fost un turn asemănător cu turnurile de colţ 2 şi 6. Această presupunere este confirmată deocamdată de zidul foarte scurt, oblic, ce face unghi drept cu ştrepul din dreapta al zidului oblic de sus. Ar putea fi o parte din zidul de bază care teşea colţul curtinelor H şi I (ultima fiind cea dinspre Dunăre) pentru construcţia turnului de colţ, la fel ca în cazul turnurilor 2 şi 6. În stadiul actual al cercetărilor nu reiese utilitatea amenajării poligonale (turnul 8), cu toate că Florescu, într-o concluzie, nu-l mai numeşte turnul 8 cu formă atipică, ci ziduri ce aveau destinaţia consolidării masei de pietre peste care avea să fie ridicat zidul castelului târziu. În sprijinul afirmaţiei sale vine doar faptul că aceste ziduri, din care se mai păstrează doar cel lung, oblic, cel scurt care se lipea de curtina H, pus în planul din 1958, nefiind găsit, sunt formate din blocheţi regulaţi fără mortar. Constituie o excepţie prin amplasarea direct pe pământ, fără a se folosi de zidurile romane târzii ca postament aşa cum se întâmplă cu toată fortificaţia medievală, inclusiv cu castrul târziu. În zona zidului cu ştrepi la capete, mai precis în spatele său în spaţiul triunghiular corespunzând c. 77 a fost descoperit un inel din bronz, păstrat fragmentar. Inventarul mobil este asigurat în cea mai mare parte de ceramica uzuală romană târzie aparţinând sec. VI, amestecată în parte cu ceramică medieval timpurie. Fragmentele ceramice sunt disparate şi ţin de tipologii diverse. Problematica sectorului VII este în continuare foarte complexă, iar cercetările înaintează anevoios din cauza declivităţii terenului şi a săpăturii destul de restrânse ca suprafaţă, motive pentru care nu putem soluţiona rapid necunoscutele din această zonă, care are o suprafaţă destul de mare. În campaniile viitoare poate vom afla, şi parţial ar fi bine, cum a arătat partea de SV a cetăţii. De asemenea ridică aici din nou problema alunecărilor de teren sub acţiunea unor mişcări seismice, cărora s-ar putea datora „clivarea” zidului amintit şi cu „golirea” terasei inferioare pe care acesta eventual o delimita spre NE. De asemenea ridică problema reumplerii acestei terase, până la latura de SV a zidului de incintă roman târziu, surprins către S (curtina J), cu ruine scurse de pe terasa superioară şi cu amplasarea şi săparea bordeielor medio-bizantine în această umplutură. Prezentului raport i-au fost anexate 4 planşe ilustrative pentru săpăturile arheologice desfăşurate în sectorul VII al cetăţii de la Capidava, în cursul campaniei 2005.[Costin Miron]
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
CIMEC |
Language |
RO |
|
|