Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Cârlomăneşti | Commune: Verneşti | County: Buzău | Site: Cetăţuia | Excavation Year: 2005

Excavation Year   2005 Epoch Bronze Age; Hallstatt; Latene Periods Bronze Age; Late La Tène Site Category Defence; Domestic Site Types Civil habitation; Citadel Map it   Find it on the Romanian map County / District  Buzău Locality   Cârlomăneşti Commune   Verneşti Site  Cetăţuia Site Sector Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Babeş Mircea Site director Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti Cebotaru Irina Universitatea de Stat din Republica Moldova Cireaşă Andreea Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie Constantin Cătălin-Petre Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie Duţescu Maria-Magdalena Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie Eşanu Lilia Universitatea de Stat din Republica Moldova Florea Mihai Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie Ghenghea Alexandra Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie Ghiţă Mihaela Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie Măgureanu Despina Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti Matei Sebastian Muzeul Judeţean Buzău Motzoi-Chicideanu Ion Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti Nicolae Mirel Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie Porubin Nicolae Universitatea de Stat din Republica Moldova Ştefan Călin Dan Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie National Arch. Record Site Code 50148.01 Report Pe suprafaţa celor trei areale care însumează 215 m2, a fost cercetat în campania 2005 un număr de 45 de complexe, care au fost atribuite locuirii geto-dace din a II-a epocă a fierului şi culturii Monteoru (epoca bronzului). Arealul W3bN a fost epuizat. Adâncimile maxime de săpare sunt cuprinse între 3,50 m şi 4,20 m. Cercetarea acestui areal a început în 1979-1981 şi a fost reluată în 2002. În campania 2005 au fost cercetate 14 complexe, dintre care şapte gropi sunt atribuite sigur locuirii de epocă Latène târzie. Din epoca bronzului datează 6 gropi şi o vatră. În două dintre gropile cu material din a II-a epocă a fierului, Cpl.12 şi Cpl.25, au apărut şi câteva fragmente ceramice de sec. IV–III a.Chr, semne ale unei scurte locuiri din această perioadă. Dintre complexele monteorene menţionăm trei gropi, care au în comun lutuirea pereţilor către fund, cu o argilă verzuie, care a fost depusă şi sub formă de bulgări. De formă cilindrică, cu diametre ce nu măsoară mai mult de 0,70–0,90 m, gropile se îngustează mai mult către fund şi ating cote de săpare importante, care au implicat consumarea unui semnificativ volum de muncă. Adâncimile maxime ale gropilor respective sunt: -3,75 m pentru Cpl.36; -2,80 m pentru Cpl.39 şi -4,05 m pentru Cpl.41. Materialul recoltat din Cpl.41, foarte abundent, constă din numeroase oase de animale şi ceramică monteoreană. Extrem de importantă pentru cronologia epocii bronzului, şi a culturii Monteoru în special, este descoperirea unei psalii de os, decorate. Încheierea cercetărilor în acest areal a adus o serie de completări importante observaţiilor stratigafice făcute asupra locuirilor datând din epoca Latène şi din epoca bronzului, după cum urmează: - solul viu, steril din punct de vedere arheologic, este lutos, compact, destul de tare, cu o culoare castanie. Partea sa superioară, neafectată de complexe a fost înregistrată la cca. -2,20 m. Adâncimea maximă atinsă de gropile care îl perforează este de -4,05 m; - depunerea aparţinând epocii bronzului are o culoare galben-cenuşie şi are grosimea cuprinsă între 0,80-0,90 m. Baza sa este marcată de un rest de vatră, amenajată direct pe solul viu – Cpl.23, la cca. -2,20 m. Peste aceasta, a fost înregistrată în partea centrală a profilului, o podină din lut galben bătătorit, de cca. 10 cm grosime. De la acest nivel a fost săpată groapa Cpl.40. Tot primului nivel monteorean îi aparţine şi Cpl.29. Acest complex, înregistrat în colţul de NV al arealului, la cca. -2 m, reprezintă resturile unei locuinţe cu urme de reamenajare: peste prima vatră dezafectată, se suprapune o podină din lut galben bătătorit, peste care s-a amenajat o a doua vatră pe pat de pietre şi cioburi. Stilul acestora aparţine fazei Monteoru Ia/IIa. Partea superioară a primului nivel monteorean, înregistrată la cca. -1,80/-1,90 m, este marcată de o linie de pietre şi de fragmente ceramice care zăceau într-o depunere de arsură de culoare neagră. Deasupra liniei de cioburi au apărut bucăţi masive de crustă de vatră aşezate cu făţuiala în jos. De la acest nivel au fost săpate cel mai probabil gropile Cpl.38 şi Cpl.41. Cel de al doilea nivel monteorean este clar separat de depunerea din a doua epocă a fierului, prin stratul de humus antic compact, dur, castaniu închis, cu o grosime medie de 0,25 m. Acesta a fost surprins uniform pe toată lungimea profilului, de la cca. -1,10/-1,20 m, fiind întrerupt de la V la E de gropile de epocă Latène Cpl.3 şi Cpl.12, între care au mai fost înregistrate (doar pe profil) alte trei complexe adâncite. Cele două nivele de epocă Latène s-au putut observa cu destulă claritate pe acest profil. Astfel, pe humusul antic, la -0,80 m, în colţul de SE al arealului, a fost înregistrat un nivel de podină din lut bătătorit. Un al doilea moment de amenajare este reprezentat de o masă de lipitură descompusă şi de dărâmătură slab arsă, care se află în interiorul unui complex adâncit, tăiat de groapa Cpl.12. Această groapă a fost cel mai probabil săpată de deasupra podinei menţionate. Cpl.12 a fost săpat de la partea superioară a primului nivel de locuire aparţinând epocii fierului (-1,20 m), iar în inventarul său a fost înregistrată ceramică geto-dacică timpurie. Fundul său distruge nivelul de săpare al gropii monteorene Cpl.41 şi afectează gura Cpl.40. Partea superioară a ultimei depuneri de epocă Latène a fost destul de afectată de lucrările viticole mai vechi, ca şi de erodarea marginilor săpăturii din campaniile 1979-1981, reluată de noi în 2001. De la adâncimea de -0,40/-0,50 m, începând din colţul de NV, pe cca. 7 m lungime, s-a înregistrat o depunere compactă de 0,40-0,50 m grosime, de pământ galben, adus. Aceasta ar putea să fie în legătură cu amenajarea edificiului cu absidă învecinat. Bancheta de lut galben a afectat nivelul de săpare al altor două complexe. Primul complex adâncit, înregistrat la -0,80 m, are fundul săpat drept la -1,45 m. Partea sa de V a fost tăiată de groapa Cpl.3. Aceasta are formă bitronconică şi dimensiuni considerabile: diametrul gurii 1,90 m; diametrul la mijloc 1,50 m şi diametrul fundului 2,10 m. Adâncimea sa maximă măsoară -2,80 m. Această groapă a traversat în întregime depunerile de locuire anterioare şi a pătruns 0,60 m în solul viu. În sub-arealul W4bS au fost cercetate 19 complexe, toate sigur atribuite locuirii din epoca Latène. Dintre acestea 10 sunt gropi, iar cinci sunt vetre. Câteva dintre aceste complexe erau cunoscute din campaniile 2002-2004, dar nu fuseseră epuizate. Cercetarea acestui sub-areal a evidenţiat prezenţa a numeroase resturi de construcţie (lipitură arsă cu făţuială, care păstrează pe spate impresiuni ale structurii lemnoase: nuiele, pari, trunchiuri cioplite), între care se găseau răspândite fragmente de vase, pietre, oase de animale, părţi din vetre dezafectate şi mult cărbune de lemn. Înregistrarea acestei situaţii complexe care acoperă cca. 80% din suprafaţa cercetată a fost cronofagă şi ridică probleme în ceea ce priveşte reconstituirea modului de utilizare/tratare a spaţiului în această parte a davei de la Cârlomăneşti. Pot fi formulate două variante de interpretare a acestei situaţii: - fie avem un singur complex, adâncit de mari dimensiuni, care înglobează la N, Cpl.18 şi la S, Cpl.251, ocupând practic mai mult de jumătate din sub-area (cca. 60 m2 – partea dinspre E); - fie avem de-a face cu o nivelare a resturilor de construcţie din această zonă, dar în cazul acesta Cpl.25 trebuie privit ca o structură separată, unitară. Resturi de construcţie, în care predomină bucăţi de crustă şi de miez de vatră, apar şi în jumătatea vestică a sub-arealului. Acestea au apărut sub complexul adâncit Cpl.17, dar stratigrafic nu a fost sesizată nici o legătură directă cu acesta. Bucăţi de la trei vetre decorate s-au aflat răspândite pe întreaga suprafaţă a sub-arealului W4bS. Au apărut de asemenea trei concentrări de bucăţi de crustă care proveneau de la vetre amenajate pe pat de pietre2 plate de râu. Cpl. 1 – cercetarea edificiului absidat s-a încheiat. În această campanie s-a mai secţionat, aprox. la mijloc, latura de E. Fundul şanţului de fundaţie se află la -0,68 m. La -0,74 m, sub şanţ s-a observat prezenţa unei depuneri subţiri, de 2 cm grosime, de cenuşă şi cărbune. O situaţie identică a fost înregistrată şi în jumătatea de V a sub-arealului. Prin deschiderea unei mici casete3, în colţul de SE al sub-arealului, a fost dezvelită complet şi latura de E a sanctuarului, a cărei lungime este de 7,10 m. Cpl.21a îşi menţine situaţia deosebită4. Complexul fusese remarcat datorită umpluturii sale foarte „curate” de lut galben cât şi datorită plasării sale în interiorul edificiului absidat. În 2005, umplutura de lut galben, curat şi compact, s-a păstrat doar în centrul gropii, către margini, solul devenind extrem de pigmentat, cu nuanţe roşiatice. Astfel, spre marginile gropii, materialul ceramic este numeros. Din umplutură au fost recoltate şi trei piese din tablă subţire din bronz, puternic corodate, precum şi o figurină antropomorfă din lut ars. Cercetarea acestui interesant complex nu este încheiată. Cpl.27 – vatra decorată prin impresiune cu şnurul a fost prelevată, printr-o metodă originală laborioasă dar sigură, şi transportată la Muzeul Judeţean Buzău în vederea conservării, restaurării şi expunerii. Restauratoarea Cristina Georgescu (IAB) a întocmit proiectul, iar prelevarea complexului a fost realizată în colaborare cu C. Nedelcu şi Gabriela Fleoarcă (MJ Buzău). Şi cea de a doua vatră decorată, Cpl.28, aflată in situ, va beneficia de acelaşi tratament în anul 2006. Această vatră suprapunea parţial, spre S, o altă structură de combustie - Cpl.39. Peste acest complex se găseşte un strat de pământ cafeniu, pigmentat cu mici fragmente de lipitură şi cărbune, gros de 6-7 cm. Peste acesta s-a amenajat podina pe care s-a construit vatra Cpl.28. Ambele vetre au fost tăiate de şanţul de fundaţie al absidei Cpl.1. În sub-arealul W4bN au fost cercetate 14 complexe, atribuite sigur locuirii din a doua epocă a fierului. Dintre acestea opt sunt gropi, iar două sunt vetre. Câteva complexe erau cunoscute din campaniile 2002-2004 şi rămăseseră neepuizate. Şi aici au fost înregistrate numeroase resturi de construcţie: bucăţi grupate de lipitură arsă sau crudă, fragmente de podine, grupări de pietre amplasate probabil în gropi mici, puţin adâncite. Fragmentele de podină, cu o grosime de 1,5-3 cm, sunt foarte compacte, dure. Dispunerea lor acoperă o suprafaţă care face un unghi drept spre N, cu laturile de cca. 4 m. Este foarte posibil să avem astfel marcat nivelul unei construcţii de formă rectangulară. Doar în această campanie au fost înregistrate opt grupări de pietre utilizate pentru fixarea în gropi a unor pari de lemn. Dispunerea lor coliniară şi în unghiuri drepte, ca şi înregistrarea altor gropi asemănătoare în campaniile precedente, justifică presupunerea că ele au făcut parte din structura unei/unor construcţii de suprafaţă. În centrul arealului, a apărut (la -0,59 m) groapa Cpl.20. În umplutura acesteia au fost depuse numeroase fragmente ceramice5, înregistrate ca o aglomerare în grund. Între cele 120 de fragmente lucrate la roată predomină cele de pythoi şi de amfore. Alte 120 de fragmente provin de la vase lucrate cu mâna. Cioburile zăceau într-o depunere afânată, cafenie-gălbuie, în care au apărut bucăţi de lutuială arsă şi multe fragmente de crustă de vatră. Între cioburi au apărut bucăţi de cărbune de lemn şi seminţe carbonizate, care au fost prelevate în vederea determinării. La săparea Cpl.20 a fost afectată vatra Cpl.26. Aceasta a fost păstrată fragmentar, in situ. Adâncimea de înregistrare a suprafeţei crustei este de -0,77 -0,86 m. Puternica înclinare către SSE este datorată Cpl.4, care a şi tăiat vatra. Aceasta a mai fost afectată şi de Cpl.1b. Complexele 27, 28 şi 29 sunt trei gropi situate în jumătatea de S a sub-arealului. Ele s-au distins în suprafaţă datorită umpluturii uniforme, de pământ compact galben-cafeniu. Plasate în semicerc, ele desenează un traseu paralel cu cel al absidei edificiului Cpl.1 – W4bS. Pe acelaşi traseu se înscrie şi groapa Cpl.38 din colţul de NV al sub-arealului W4bS. Distanţele dintre aceste gropi şi şanţul de fundaţie al absidei sunt apropiate, între 2 m şi 2,10 m. Destinaţia lor este incertă, dar o anumită legătură cu ridicarea şi funcţionarea sanctuarului cu absidă este de avut în vedere. Unul dintre obiectivele campaniei anului 2005 a fost investigarea terasei amplasate, la un nivel inferior, imediat la V de platoul Cetăţuia, urmărindu-se în principal verificarea existenţei unei căi, ce în antichitate ar fi permis accesul pe platoul davei. Terasa T1, cu o suprafaţă de aprox. 1000 m2, are forma triunghiulară cu vârful orientat către VNV şi înregistrează o diferenţă de nivel de -13,5 m faţă de platou. Pentru investigarea acestui punct se intenţionează atât secţionarea terasei, cât şi a pantei accentuate a platoului, pe direcţia NV-SE. Prima secţiune - S1, cu dimensiunile de 24 x 1,5 m a fost trasată la baza pantei. Deşi la început, cercetările de pe terasa T1, au permis observaţii importante asupra evoluţiei geomorfologice a acesteia, cât şi asupra intervenţiilor antropice din epoca bronzului şi din a doua epocă a fierului. Stratigrafia secţiunii este marcată de o aglomerare masivă şi compactă de pietriş amestecat cu nisip. Faţă de acest element central s-au ordonat şi raportat situaţiile arheologice ulterioare. Cu toate că stratul a fost surprins doar pe o mică porţiune (aprox. 6 m în lungul şanţului), este de admis că acesta aparţine unui nivel geologic6 mult mai vast, care a fost cândva albia unui curs important de apă. În partea vestică a secţiunii, respectiv a pietrişului, în c. 2-5, a fost înregistrată o succesiune de straturi oblice, cu sensul de curgere NE-SV, cu laturi paralele clare pe ambele profile. Iniţial, acestea s-au diferenţiat distinct în grund prin textura şi culoarea solului, cât şi prin prezenţa materialului arheologic. Oblicitatea acestor straturi, cu un bogat material arheologic atribuit culturii Monteoru, ar putea fi explicată cel mai probabil prin umplerea treptată a viroagei preexistente cu material scurs din partea superioară a platoului principal. Nu poate fi ignorată o a doua variantă, care presupune soliflixiunea7, către viroagă, a întregului pachet de depuneri. Pentru cea de-a doua epocă a fierului, intervenţie antropică este sigură. Astfel, la extremitatea estică a S1, în c. 9-10, a fost înregistrată prezenţa a trei complexe adâncite care conţin material arheologic databil în perioada clasică a culturii geto-dacice. În c. 8 şi la limita sa cu 9, nivelul de pietriş este atins sau uşor perforat de alte trei gropi de mici dimensiuni. La extremitatea vestică a secţiunii s-a înregistrat pe profilul nordic (în c. 2, 1 şi A) un complex adâncit (Cpl.3) de mari dimensiuni, care taie trei dintre straturile oblice cu materiale din epoca bronzului. O menţiune specială trebuie făcută pentru inventarul descoperit în interiorul acestui complex: doi pinteni şi o cheie din fier, o figurină antropomorfă de lut, o mărgică de sticlă, fragmente de crustă de vatră decorată, precum şi numeroase fragmente ceramice tipice pentru cultura geto-dacică clasică, provenind de la borcane, boluri, fructiere, ceşti-opaiţ, căni pictate, strecurători, amfore etc. Cel mai probabil acest complex reprezintă urmele unei locuinţe. Continuarea cercetărilor arheologice pe T1 în campania viitoare presupune epuizarea actualei suprafeţe de lucru din S1, precum şi prelungirea secţiunii către E, la deal, până la atingerea platoului principal. În vederea obţinerii unor informaţii cât mai complete asupra structurii pedologice şi stratigrafiei depunerilor de pe Cetăţuie, în campania din acest an, geologul Constantin Haită (MNIR) a prelevat o serie de probe de sol şi a făcut observaţii care se vor finaliza cu un studiu. Abstract other lang. Abstract    Bibliography Bibliographic notes 1. CCA 2003, p.76–77. 2. Cum depunerea de epoca bronzului, pentru care acest tip de amenajare este obişnuită pe Cetăţuia, nu a fost încă atinsă, trebuie să admitem că aceste resturi de vatră provin de la vetre de epocă Latène, deşi deocamdată nu se cunosc asemenea complexe din această vreme in situ. Multe vetre de acest tip sunt amintite de G. Trohani în aşezarea de la Vlădiceasca. 3. Dimensiuni 1,05 x 1,08 m. 4. CCA 2004, p.107. 5. Ele aparţin tipurilor ceramice cunoscute, descoperite anterior pe Cetăţuie. 6. Prezenţa stratului de pietriş şi nisip a fost pusă în evidenţă prin sondaj sau observaţie directă în mai multe locuri, atât în zona T1 şi sub platoul principal, cât şi sub platourile din imediata apropiere. 7. Soliflixiune - alunecarea unor straturi saturate cu apă, pe un plan înclinat, în urma dezgheţului sau a ploilor. Conform N. Anastasiu, Petro - Sed. Glossar de sedimentologie şi petrologie sedimentară, Ed. Univ. Bucureşti, 1999. Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   CIMEC Language   RO