|
Excavation Year |
1996 |
|
Epoch |
Neolithic;
Bronze Age;
Late Medieval Age (14th - 18th cent.);
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Medieval
|
|
Periods |
Neolithic;
Bronze Age;
Medieval Age
|
|
Site Category |
Defence;
Domestic;
Unassigned
|
|
Site Types |
Habitation;
Camp
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Alba |
|
Locality |
Alba Iulia |
|
Commune |
mun. Alba Iulia |
|
Site |
Castru, Str. Munteniei, Str. Brânduşei, Str. Bibliotecii nr. 9, Lumea Nouă, Limba - "Şesu Orzii" |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
Apulum |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Ciobanu |
Radu |
|
Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
| Ciută |
Marius Mihai |
|
Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Drâmbărean |
Matei |
|
Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Moga |
Vasile |
|
Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
| Paul |
Iuliu |
|
Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia |
| Rodean |
Nicolae |
|
Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
| Rusu-Bolindeţ |
Viorica |
|
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
|
|
National Arch. Record Site Code |
1026.01
1026.12
1026.09
1026.05
1053.03
|
|
Report |
I. Castrul
Au continuat săpăturile arheologice în castrul legiunii XIII Gemina de la Apulum, obiectivul urmărit în această campanie constituindu-l degajarea celui de-al doilea turn (de est) al porţii de pe latura de sud a fortificaţiei antice - porta principalis dextra. Aşa cum am avut prilejul să arătăm (vezi Cronica Cercetărilor Arheologice, campania 1995, Brăila, p. 2-3) terenul pe care se găseşte poarta romană este singurul spaţiu neocupat astăzi în cetatea Alba Iulia unde investigaţiile pot să ofere şansa conservării in situ a unui edificiu antic, relativ bine păstrat în decursul secolelor.
Turnul de est al porţii, având aceeaşi formă patrulateră (dimensiuni interioare 2,80 X 2,80 m) este mai slab conservat decât pandantul său vestic, pe întreaga lui suprafaţă constatându-se intervenţii în epoca feudală şi modernă, când aici a funcţionat, între altele, monetăria oraşului Alba Iulia.Grosimea laturilor este variabilă, cuprinsă între 1,98 m. (latura dinspre pilonul median al intrării) şi 1,65 m. (latura de nord, unde s-a surprins intrarea în edificiul propriu-zis). Pe una din laturi (est) blocurile executate în tehnica se păstrează şi acum în elevaţie de 1,55 m., în vreme ce pe laturile opuse (vest şi nord) se mai păstrează doar patul de aşteptare (aici blocurile din elevaţie au fost dislocate după epoca romană). Nivelul de călcare în turn, aşezat pe un suport din , deasupra fazei de pământ, constă din blocuri şi "plăci" de calcar de formă patrulateră (surprinse la adâncimea de 3,15 m). Intervenţiile ulterioare nu ne-au permis nici aici recuperarea unui inventar, asemănător celui îndeobşte păstrat în turnurile de flancare ale castrelor romane din Imperiu, în general, şi din Dacia în special. Au fost recuperate fragmente ceramice tipice olăriei romane provinciale, antefixe cu reprezentarea unor măşti umane (ce se adaugă unui antefix pe care figurează un leu, interpretat de noi ca signum al legiunii cu sediul la Apulum), piese miniaturale din bronz, din care se detaşează o prinzătoare de teacă din bronz, cu analogii în inventarul pieselor de echipament militar din provincie etc.
Pe baza descoperirilor numismatice (monede din bronz de la Traian) credem că întregul complex a fost ridicat în piatră în a doua jumătate a secolului al II-lea p. Chr., corespunzător domniei împăratului P. Aelius Hadrianus.
II. Str. Munteniei (Sediul guvernatorului consular al celor Trei Dacii)
Cercetări arheologice preliminare s-au efectuat în acest sit în anii 1992 - 1994. Scopul lor l-a reprezentat cunoaşterea stratigrafiei şi dezvelirea elementelor de construcţie aparţinătoare fazelor timpurii de locuire ale complexului, cele mai târzii fiind distruse prin excavarea în vederea construirii unui bloc de locuinţe. Din anul 1996 au debutat săpăturile arheologice cu caracter sistematic în porţiunea de teren rămasă neexcavată. Deocamdată, datorită fondurilor limitate, a fost săpată o singură secţiune de 10 x 2 m. Ea a fost orientată N-S, fiind amplasată la 6,40 m de groapa excavată, perpendiculară pe latura de sud a acesteia din urmă. S-a constatat faptul că locuirea romană este prezentă aici numai în ultima fază (secolul al III-lea), sediul guvernatorului extinzându-se spre sud în această perioadă. Camerele construite atunci au fost amplasate direct pe un nivel de locuire preistorică, din epoca bronzului. Această situaţie este diferită de cea constatată de noi în cercetările preliminare efectuate anterior, când avem o suprapunere a construcţiilor romane, realizate în etape diferite, începând cu domnia împăratului Hadrian. În secţiunea S X, săpată în campania 1996, a fost dezvelit colţul unei încăperi, orientate E-V, şi un alt zid al unei camere direcţionate spre vest. În colţul nordic al secţiunii, la adâncimea de -2,90 m, au fost descoperite două canale pentru evacuarea apei, amplasate perpendicular unul pe celălalt, construite din cărămizi care purtau ştampila Legiunii a XIII-a Gemina şi antroponime. Din stratul roman provin multe fragmente ceramice, între care materialul tegular ştampilat şi neştampilat este predominant. De menţionat este faptul că, printre cărămizile şi olanele ştampilate, se află multe exemplare care poartă sigla trupelor speciale însărcinate cu paza guvernatorului ( şi ). Acest lucru confirmă, dacă mai era nevoie, caracterul oficial al oficiului. Au mai fost găsite fragmente de sticlă şi de obiecte de bronz, însă nici o monedă. Anterior locuirii romane, a existat o locuire de epoca fierului (Hallstatt târzie, Latène timpuriu). Profilul vestic al secţiunii şi un zid roman au secţionat un bordei din această perioadă, unde au fost descoperite fusaiole şi fragmente ceramice. De asemenea, pe cealaltă latură a lui S X, traseul colţului încăperii romane a suprapus aproape total un alt bordei preistoric din aceeaşi perioadă. Locuirea romană a fost parţial afectată de construirea unor locuinţe prefeudale, care s-au "cuibărit" între sau s-au aşezat pe zidurile romane.
Locuirea de sec. VIII-IX atestată şi în cercetările anterioare, a lăsat ca urme, pe lângă bordeiele menţionate, un material ceramic numeros.
III. Str. Brânduşei
Au fost efectuate o serie de sondaje arheologice pentru eliberarea de sarcină istorică a terenului situat pe str. Brânduşa din Alba Iulia. Terenul cercetat cuprinde o suprafaţă de aproximativ 50 x 23 m şi se situează în extremitatea vestică a oraşului roman, ale cărui vestigii au fost puse deja în lumină în zona Dealului Furcilor din Alba Iulia. Ceea ce aduce nou cercetarea de faţă este faptul că până acum nu se bănuia existenţa unor urme de locuire romană în acest perimetru, aflat la o distanţă de aproximativ 300 m de zona Dealului Furcilor. Sondajele arheologice au cuprins o serie de 18 suprafeţe de 1,60 x 1,90 x 1 m, dispuse paralel pe direcţia NV - SE, şi 3 secţiuni de control, din care două de 10,20 x 0,60 x 1 m şi una dispusă pe întreaga lungime a suprafeţei de construcţie, de 47 x 1 x 1 m. În acest fel au fost puse în evidenţă urmele a cel puţin trei locuinţe de epocă romană şi axul unui drum interior al vechiului oraş. Din păcate, zidurile nu mai păstrau în elevaţie decât o singură asiză, restul fiind distrus în cea mai mare măsură. Ca piese de inventar am putut recupera o serie de fragmente ceramice de la vase de uz comun, două monede, fragmente de cărămizi ştampilate, un fragment de relief cu reprezentarea cavalerului trac, toate acestea plasându-se, sub raport cronologic, în prima jumătate a sec. al III-lea p. Chr.
IV. Str. Bibliotecii nr. 9
Au fost efectuate săpături arheologice de salvare pentru descărcare de sarcină istorică a terenului situat pe str. Bibliotecii nr. 9 din Alba Iulia aparţinând Inspectoratului Judeţean Şcolar Alba. În acest perimetru urmează a fi construit localul Grupului Şcolar de Industrie Uşoară. Pe amplasamentul viitoarei construcţii s-au deschis două secţiuni S1 35 x 4 x 2,5 şi S2 10 x 4 x 2,5 m. Secţiunile au fost trasate cu scopul de a verifica situaţia stratigrafică a terenului din punct de vedere arheologic. În acest perimetru erau atestate documentar în perioada medievală şi modernă diferite construcţii şi anexe ale acestora, dar era presupusă şi existenţa unor clădiri aparţinând castrului roman. În prima secţiune S1 s-au evidenţiat următoarele complexe arheologice moderne: o clădire din secolul XVIII-XIX cu două amenajări succesive, un bordei suprapus de o locuinţă cu ziduri de cărămidă datată sec. XII-XVIII. Stratul modern are o grosime de 0,80 - 1,20 m. Stratul de cultură medievală se prezintă sub forma a două nivele: unul de culoare cenuşie, având o grosime de 0,60 -0,70 m şi corespunde sec. XV-XVII, altul de culoare cafenie având o grosime de 0,60 - 0,80 m şi corespunde sec. XIII-XV. Sub acest strat s-a surprins existenţa unui complex arheologic (probabil un turn-locuinţă)construit din material spoliat din zidurile castrului roman. Sub stratul de cultură medievală am remarcat prezenţa unui strat de umplutură alcătuit din tegule romane sfărâmate. La adâncimea de -2,60 m apare un zid roman surprins parţial în două puncte ale secţiunii. Acest zid are o lungime de aproximativ 21 m. În cea de-a doua secţiune S2 (10 x 4 x 2,50) s-a pus în evidenţă existenţa unei construcţii moderne, cu două faze de amenajare (în capătul sudic al secţiunii); şi a unei gropi umplute cu piatră de carieră. În această secţiune nu s-a atins nivelul de locuire roman. Ambele secţiuni S1-S2 sunt săpate parţial.
V. "Lumea Nouă"
În staţiunea de la Alba Iulia - "Lumea Nouă", situată în dreapta Mureşului, aproximativ vis-a-vis de aşezarea de la Limba, au fost continuate săpăturile din anii anteriori. Sondajele au fost practicate în acest an în aşa numită "Zona A", din partea de NV a aşezării. Au fost trasate două secţiuni (S VIII şi S IX) de câte 10 x 1,50 m, orientate aproximativ pe direcţia E-V. S-a urmărit întinderea locuirii în această zonă şi, implicit, lămurirea raporturilor dintre zonele A şi B ale staţiunii. Grosimea stratului de cultură s-a dovedit a fi şi aici variabilă, înscriindu-se între adâncimile de 0,40 - 3,10 m. În cuprinsul acestuia au putut fi desluşite locuiri succesive, în bordeie şi locuinţe de suprafaţă, aparţinând culturii Petreşti, suprapuse de o intensă locuire romană. Lămurirea problemelor legate de locul şi rolul acestei staţiuni în dezvoltarea şi succesiunea culturilor neo-eneolitice din zona aflată în atenţia noastră este deosebit de importantă, fapt ce impune continuarea săpăturilor în anii următori.
VI. Limba - "Şesul Orzii"
Săpăturile efectuate în întinsa staţiune de la Limba au abordat, în acest an, zona cunoscută sub toponimul de {"Şesul Orzii"}. Pentru a urmări extensiunea aşezării în această zonă, au fost excavate trei suprafeţe de câte 6 x 6 m, încadrate în caroiajul stabilit anterior, totalizând 108 m.p., cu o adâncime de 1,50 m. În cuprinsul primelor două suprafeţe (S IV şi S V) au fost surprinse şi dezvelite două locuinţe de suprafaţă, suprapunând, parţial, un nivel de bordeie ce atinge, în zona acestora, adâncimea de 2,30 m. Locuinţa surprinsă în S IV pare să fi avut o destinaţie de cult, fapt dovedit de
concentrarea, în această locuinţă (mai precis în zona ei vestică ce are o formă semicirculară), a 3 idoli antropomorfi, peste 20 râşniţe, vase miniaturale, coarne de cerb şi de bour, alături de numeroase vase de dimensiuni mijlocii şi mari, majoritatea cu decor incizat, întregi sau întregibile, precum şi a unor fragmente de vase pictate tip "Lumea Nouă".
În ansamblul zonei cercetate a fost atestată existenţa unui strat de cultură cu o grosime apreciabilă (0,30 - 2,30 m), în cadrul căruia au putut fi distinse, în această fază a cercetărilor, trei niveluri principale, aparţinând, în ordine cronologică,
aspectului vincian timpuriu (Vinca A3), asociat cu elemente Criş târzii, cuprinzând la partea sa superioară şi unele fragmente de ceramică pictată de tipul Lumea Nouă - Cheile Turzii. În următoarele niveluri predomină aspecte vinciene (Vinca - Turdaş) asociate, în continuare, cu ceramică de tip Lumea Nouă şi chiar liniar cu capete de note muzicale.
Cercetările vor continua şi în anii următori, ele fiind de natură să elucideze atât problema extinderii locuirilor şi a stratigrafiei orizontale, cât şi precizările necesare legate de succesiunea cultural-cronologică în cadrul staţiunii şi a zonei.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
