|
Excavation Year |
2005 |
|
Epoch |
Greek and Hellenistic;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Migrations Period (3rd - 6th cent.)
|
|
Periods |
Ancient Times;
Greek Age;
Hellenistic Period;
Roman Period;
Late Roman Period;
Post-Roman Period;
Roman-Byzantine Period
|
|
Site Category |
Defence;
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Citadel
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Constanţa |
|
Locality |
Istria |
|
Commune |
Istria |
|
Site |
Cetate |
|
Site Sector |
Basilica Pârvan |
|
Site name |
Histria |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Angelescu |
Mircea Victor |
Sector director |
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Bottez |
Valentin Victor |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Dabîca |
Mircea Mihail |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Suceveanu |
Alexandru |
Site director |
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Timofan |
Anca |
|
Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva |
|
|
National Arch. Record Site Code |
62039.01
|
|
Report |
Anul acesta metoda de lucru a fost optimizată prin introducerea unui sistem de înregistrare a datelor şi observaţiilor arheologice care are la bază utilizarea fişelor de context, a registrelor de evidenţă a materialului arheologic dar şi a transpunerii informaţiilor obţinute pe teren într-o bază de date şi în aplicaţia GIS a şantierului.
Fişele de context adaptate după modelul celor utilizate de M.o.L.A.S. (Museum of London Archaeological Service) au permis eficientizarea descrierii în detaliu a caracteristicilor contextelor ca unităţi stratigrafice care alcătuiesc structurile şi complexele arheologice.
Pentru a facilita elaborarea unei matrice stratigrafice, relaţionarea şi localizarea contextelor, acestea au fost numerotate în raport cu indicele secţiunii în care au fost excavate. (în S1 avem contextul 1001, în S2 – 2001, în S3 – 3001).
Prin corelarea elementelor de stratigrafie orizontală cu cele de stratigrafie verticală se va urmări stabilirea concretă şi obiectivă a secvenţialităţii cronologice a evenimentelor şi a evoluţiilor constructive care au avut loc în arealul supus cercetării noastre.
În anul 2000 au fost reluate vechile săpături ale lui V. Pârvan1 şi Marcelle Lambrino2 din zona basilicii paleo-creştine de lângă latura sudică a incintei romane târzii, noua cercetare având ca scop sistematizarea vechilor săpături şi a informaţiilor legate de principalele complexe arheologice identificate în sector: basilica paleo-creştină şi relaţia sa cu zidul de incintă; „săpătura Lambrino” din interiorul basilicii (cuprinsă într-o secţiune de mari dimensiuni numită S1 şi verificarea teoriei lui Marcelle Lambrino legată de posibila existenţă a unui edificiu de cult dedicat zeului Apollo Ietros suprapus de basilică.
Cercetarea arheologică în perimetrul basilicii a evidenţiat o porţiune din zidul sudic al basilicii (sud-estul S1) precum şi amprenta acestuia în zidul de incintă. Un alt zid, care probabil că aparţine unei faze anterioare a basilicii, a fost descoperit în sud-vestul S1. Ca urmare a cercetării stratigrafice efectuate în acest perimetru, sub nivelul corespunzător construcţiei basilicii am identificat resturile a patru clădiri: Casa nr. 1 (în colţul nord-vestic al S1, datată în sec. IV-III a.Chr.), Casa nr. 2 (în nordul S1, nedatată), Casa nr. 3 (în S2, de perioada arhaică) şi Casa nr. 4 (în estul S1, cercetată în 2004, amenajată într-un strat gros de lut galben). În centrul S1, în stâncă, am descoperit un bothros deja cercetat de V. Pârvan.
Săpăturile legate de zidul de incintă roman târziu au evidenţiat cu precizie traseul acestuia în dreptul basilicii şi la V de aceasta. De asemenea, în sud-vestul S1 am descoperit o refacere târzie a zidului, lângă care apare o poartă. Spre V a fost posibilă urmărirea succesiunii celor trei faze ale incintei romane târzii (A, B şi C) cât şi tehnica de construcţie a acestora. Structura masivă de zidărie, aflată în punctul de flexiune al acesteia, nu poate fi interpretată altfel decât ca fiind un turn al fazei A3.
În 2005, săpăturile s-au concentrat la E de S1, unde a fost deschisă S3, în zona absidei basilicii paleocreştine, unde a fost deschisă S4 şi către V, în zona intrării în basilica paleocreştină, unde a fost dechisă S1 ext.
S3
Am identificat un „pinten” al zidului de incintă (ţesut cu aceasta), care înaintează 0,70 m către N. La un moment dat pe acesta a fost aşezată fundaţia basilicii, a cărei zidărie este evidentă în „pinten”, unde apare nefăţuită, spre deosebire de faţa acestuia – frumos făţuită către V.
Limita estică a secţiunii este constituită de zidul vestic al unei clădiri numită convenţional Casa nr. 5. Acest zid se termină în „pinten”-ul incintei.
Succesiuna stratigrafică stabilită de noi a surprins două intervenţii moderne (săpăturile Pârvan şi Lambrino), care au deranjat straturile antice (am surprins doar pe o suprafaţă redusă 3 straturi despre care nu putem da date suplimentare în acest moment), însă s-au oprit la nivelul unui strat de lut galben masiv (denumit convenţional contextul 3004), întâlnit si în S1 şi datat în epoca arhaică. În acest strat am identificat trei intervenţii antice:
- un strat de umplutură masiv sub forma unei gropi ce conţinea în principal scoici şi fragmente ceramice rulate (denumită convenţional contextul 3003);
- o groapă menajeră datată de o amforă grecească arhaică fragmentară de tip „Lesbos gri” (a doua jumătate a sec. VI a.Chr.);
- în sudul S3 am identificat ceea ce pare a fi şanţul de fundaţie a zidului de incintă (denumit convenţional contextul 3005; L=3,70 m, l=0,70/0,80 m).
S4
La V de „synthronos”-ul basilicii târzii, am identificat un zid cu traseu semicircular, construit în mare parte din şisturi verzi şi rar din pietre de calcar, legate cu mortar. Este absida (denumită convenţional contextul 4002) unei basilici paleo-creştine (numită convenţional basilica 1) anterioară celei vizibile azi (numită convenţional basilica 2), orientată tot E-V – cu o uşoară deviaţie către S faţă de cealaltă basilică. Zidul, care constituie fundaţia acestui edificiu, are grosimea de 1,10 m şi s-a păstrat pe o înălţime de 0,50-0,55 m. Restul clădirii a fost distrus încă din antichitate, posibil în momentul construcţiei basilicii 2. Zidul absidei basilicii 1 este suprapus, în colţul nord-vestic al S3, de „synthronos”-ul şi de zidul absidei basilicii 2. A mai fost identificat un nivel (denumit convenţional contextul 4003) pe care se află bucăţi de şist verde legate cu lut galben (posibil un pavaj); limita inferioară a acestui strat corespunde limitei inferioare a fundaţiei absidei (4002), ceea ce înseamnă că 4003 poate fi interpretat ca fiind nivelul de construcţie al absidei.
Săpătura din acest an a mai pus în evidenţă o fază mai veche a basilicii 2, vizibilă în zona absidei, traseul fazei anterioare depăşindu-l pe cel al fazei vizibilă astăzi cu 10-20 cm.
Tot în S4 am descoperit zidurile unei clădiri greceşti, denumită convenţional Casa nr.5; au fost dezveliţi doar 3 pereţi din această clădire, şi nu până la limita inferioară. Z1 (zidul vestic al clădirii, care desparte S4 de S3) este dezvelit pe faţa estică pe lungimea de aprox. 1 m, pe faţa vestică (vizibilă doar în S3) el fiind dezvelit pe o lungime de 2,70 m. În partea în care a putut fi urmărit, el are o înălţime de aprox. 1,70 m, este construit din pietre de şist verde (la care se adaugă puţine pietre de calcar) lunguieţe şi subţiri, legate cu lut galben. Z2 (zidul sudic al Casei nr. 5) se păstrează pe o lungime de 1,70 m şi pe o înălţime de 1,08 m. Z3 (zidul estic al Casei nr. 5) a fost dezvelit pe lungimea de 0,75 m şi pe o înălţime maximă de 1,14 m. Nu am descoperit nici un nivel de călcare în interiorul clădirii, succesiunea stratigrafică cuprinzând mai multe nivele de umplutură ce conţineau material ceramic grecesc datat din epoca elenistică până în cea arhaică.
Sub absida basilicii 2 a apărut o porţiune din zidul de incintă, care taie în diagonală zidurile sudic şi estic ale Casei nr. 5 şi este dezvelit pe o lungime de 2,35 m şi pe înălţimea de 0,92 m; materialul de construcţie folosit este în principal şist şi doar rar calcar, iar liantul este un mortar alb cu sfărâmătură de piatră.
S1 ext
În zona de NE a sectorului a fost deschisă secţiunea S1 ext (L=12 m, l=2,20 m), proiectată ca o extindere a S1 şi despărţită de aceasta printr-un martor cu lăţimea de 2 m, cu scopul de a surprinde stratigrafia în acest perimetru aflat în apropierea zidului de V al basilicii paleocreştine de sec. VI.
În cursul acestei campanii s-a ajuns până la o adâncime maximă de 1,20 m (adâncimile au fost raportate la nivelul e călcare in interiorul basilicii +5,15 m sistem referinţă Marea Neagră).
Iniţial a fost demontat pavimentul de cărămizi păstrat parţial în colţul de NV al basilicii pe o suprafaţă de 4 m2. Ulterior cercetarea stratigrafică a relevat următoarele structuri şi complexe arheologice:
Z1 (1002ext) - 2,20 x 0,70 x 0,15 m (lungime x lăţime x înălţime), descoperit la extremitatea sudică a S1ext la adâncimea de 0,45 m. Este construit în opus incertum din roci de şist verde local şi calcar nefasonate legate cu mortar şi aşezate pe 2 asize. Porţiunea de zid descoperită are o direcţie E-V fiind perpendiculară pe capătul sudic al zidului de V al basilicii.
Z2a (1003ext) - 2,70 x 0,70 x 0,40 m, a apărut la adâncimea de 0,45 m. Este construit din roci de şist verde nefasonate legate cu pământ aşezate pe 4 asize. Zidul a fost descoperit fragmentar fiind distrus de intervenţii ulterioare spre extremitatea nordică. Structura constructivă are direcţia N-S şi este perpendiculară pe Z1.
Z2b (1003ext) - 1,30 x 0,30 x 0,20 m a fost descoperit la adâncimea de 0,45 m şi poate fi pus în relaţie cu Z2a. Tehnica si materialul de construcţie sunt similare cu cele utilizate în situaţia anterioară. Traseul zidului a fost surprins pe direcţia E-V marcând un unghi drept cu Z2a şi fiind adosat lui Z1.
Z3 (1004ext) - 1,20 x 0,70 x 0,40 m, a fost descoperit la adâncimea de 0,45. Zidul cu direcţia E-V a fost distrus de intervenţii ulterioare şi este perpendicular pe zidul vestic al basilicii. Materialul de construcţie folosit a fost şistul verde si calcarul iar ca liant s-a folosit pământ. Au fost descoperite 4 asize. Sub prima asiză, în colţul de NV al zidului a apărut o dală de calcar galben fasonată (probabil spolia).
Z 4 (1008ext) - Zidul a fost descoperit fragmentar pe o lungime de 4,30 m în două segmente la o adâncime de 0,87 m, pe direcţia N-S. Primul segment reprezintă o porţiune de 1,00 x 0,60,m x 0,40 m iar al doilea are dimensiunile de 1,80 x 0,60 x 0,40 m. Între cele două segmente există un spaţiu de 1,25 m lungime. Structura a fost construită din roci de şist verde nefasonate legate cu pământ şi aşezate pe 3 asize. Z 4 are un traseu paralel cu zidul de V al basilicii.
Z 5 (1009ext) - 1,50 x 0,45 x 0,10 m, a fost descoperit fragmentar la adâncimea de 1,10 m având traseul pe direcţia E-V (cu o uşoară înclinaţie spre N), între Z2a şi Z3. Zidul a fost construit din roci de şist verde nefasonate legate cu pământ aşezate pe 2 asize.
Funcţionalitatea arhitectonică precisă a acestor structuri constructive ne este încă necunoscută, săpătura în această zonă a sectorului fiind abia la început. Fără îndoială caracterul lor este religios iar analiza relaţiilor stratigrafice între acestea şi celelalte contexte precum şi studiul tehnicilor de construcţie utilizate, ne indică o posibilă apartenenţă la o faza mai timpurie a basilicii de sec. VI p.Chr.
Intervenţia ulterioară care a deranjat structura acestor ziduri a fost sesizată la nivelul unei gropi de mari dimensiuni (secţionată prin trasarea S1ext). Stratul de umplere (1006ext) este mediu solidificat, de culoare maronie prezentând material amestecat (ceramică de factură elenistică şi romană târzie), fragmente de material constructiv, etc. Această intervenţie este puternic vizibilă de la m3 până la capătul sudic al S1ext.
Extremitatea de N a secţiunii este marcată de un strat puternic solidificat, galben deschis, surprins pe o lungime de 2,50 m şi posibil nederanjat (1007ext). În acest strat au fost descoperite două postamente de coloană circulare din calcar galben. Primul a apărut la adâncimea de 0,25 m între m. 2 şi m. 3, la 0,20 m de profilul de E al S1ext şi are un diam. de 0,40 m. În strânsă relaţie cu acesta au fost descoperite mai multe cărămizi (unele disparate) posibil aparţinând unui nivel de călcare (paviment). Al doilea postament a apărut la 0,50 m adâncime în dreptul m. 2, fiind descoperit parţial în profilul de V al secţiunii.
Tot în dreptul profilului vestic şi secţionată de acesta a fost descoperită o groapă de formă aprox. rectangulară (1 x 1,30 m) ce conţine un strat (1005ext) slab solidificat, gri închis având o grosime de 0,25 m. Acesta este compus cu precădere din cenuşă şi particule fine cu incluziuni de fragmente ceramice şi de material constructiv. La capătul sudic al S1ext între m. 9 şi m. 10, la aprox. 0,30 m de profilul vestic a fost descoperită la adâncimea de 1,15 m, o placă rectangulară de chirpic ars cu dimensiunile de 0,50 x 0,40 m aparţinând unei posibile amenajări.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
In 2005 we identified in S3 an extension to the north of the defense wall (0.7 m), an archaic layer made of yellow clay and what seems to be the foundation trench of the late Roman defense wall. In S4, we discovered the foundation of the apsis of an earlier Christian basilica and an earlier phase of the later basilica. We have also discovered three walls of a Greek building we called House no. 5 (Casa nr. 5), two of which are crossed by the defense wall, on which the foundation of the later basilica was laid. To the west, a new section (S1ext) was opened, parallel to the west wall of the Pârvan Basilica. The maximum depth reached during this campaign was 1.2 m and allowed the research of five walls with different structures and orientations.
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
