|
Excavation Year |
2005 |
|
Epoch |
Greek and Hellenistic;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Migrations Period (3rd - 6th cent.)
|
|
Periods |
Ancient Times;
Greek Age;
Hellenistic Period;
Roman Period;
Late Roman Period;
Post-Roman Period;
Roman-Byzantine Period
|
|
Site Category |
Defence;
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Citadel
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Constanţa |
|
Locality |
Istria |
|
Commune |
Istria |
|
Site |
Extramuros - Poarta Mare - Turnul Mare |
|
Site Sector |
Basilica extra muros |
|
Site name |
Histria |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Bădescu |
Alexandru |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Chicoş |
Liliana |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Milea |
Raluca |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Rusu-Bolindeţ |
Viorica |
Sector director |
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
| Suceveanu |
Alexandru |
Site director |
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
|
|
National Arch. Record Site Code |
62039.01
|
|
Report |
Sectorul basilica extra muros a fost deschis în anul 2001. Obiectivele cercetării arheologice au vizat, pe de o parte, încheierea cercetării singurei basilici creştine timpurii aflate în exteriorul incintei romane târzii şi a necropolelor aferente, pe de altă parte, verificarea stratigrafiei din zona extramurană. Informaţiile arheologice obţinute urmează să fie coroborate cu cele ale colegilor de la Muzeul Naţional de Istorie a României, care cercetează zona aflată de-a lungul incintei romane târzii (Turnu Mare-Poarta Mare).
Basilica extra muros
Cercetările arheologice la acest obiectiv au debutat în anul 2001, când au fost făcute singurele sondaje recente pe latura de N a basilicii1. Curăţarea obiectivului în vederea pregătirii pentru o conservare primară a permis obţinerea de noi date legate de etapele de funcţionare ale basilicii şi a fost realizat un releveu foarte precis al ei, cu stadiul actual de conservare2. În campaniile următoare, în absenţa unui specialist pe perioada romană târzie în colectivul de cercetare, basilica a fost curăţată în fiecare an, fără a se efectua săpături arheologice.
Secţiunea V-E
Datorită forţei de muncă reduse numeric, cercetarea arheologică din campania anului 2004 s-a concentrat pe cei 15 x 4 m iniţiali ai secţiunii. Din acelaşi motiv, ca şi din necesitatea de a termina dezvelirea monumentelor antice din extremitatea vestică a secţiunii, datorită pericolului prăbuşirii profilelor ca urmare a intemperiilor, în anul 2005 cercetarea arheologică s-a concentrate pe aceeaşi suprafaţă. Profilul de N din cei 15 m iniţiali ai secţiunii SI a fost afectat de intemperii, ceea ce a necesitat extinderea cu încă 0,60 m în această parte a ei, secţiunea având acum dimensiunile de 15 x 4,60 m. Acest fapt a necesitat un volum mare de muncă, pe aceeaşi latură de N fiind depozitat şi pământul provenit din săpătură, care a trebuit mutat la o distanţă care să nu pericliteze siguranţa desfăşurării cercetării arheologice.
Obiectivul principal al campaniei anului 2005 l-a constituit urmărirea nivelului de călcare al porticului de perioadă elenistică târzie, descoperit în campania precedentă3. Totodată, cercetarea arheologică a vizat dezvelirea posibilelor monumente de perioadă grecească în vederea finalizării săpăturilor în extremitatea vestică a secţiunii SI, unde, datorită suprafeţei săpate (15 x 4,60 m) şi a adâncimii mari (-2,90 m), există pericolul prăbuşirii profilelor de la un an la altul.
Rezultatele cercetării arheologice din campania 2005 se pot urmări prin obiectivele dezvelite:
Clădirea în opus graecum
În campania acestui an am continuat să ne adâncim , în vederea atingerii bazei fundaţiei construcţiei în discuţie4. Temelia clădirii nu a fost dezvelită încă în totalitate, ci numai pe înălţimea de 0,85 m, fiind alcătuită din pietre de dimensiuni variabile, puse neglijent. Peste ele s-au turnat: un strat compact de mortar, care constituie o crepidă de 0,04 m. Un alt strat de mortar a apărut în 2005 la 0,46 m de primul, fiind vizibil îndeosebi pe latura estică a clădirii şi pe extremitatea nord-vestică, dezvelită, a ei. În campaniile viitoare se va urmări dezvelirea în suprafaţă a clădirii în opus graecum, fiind necesară conservarea primară şi apoi punerea în valoare muzeistico-turistică a acesteia.
Porticul elenistic târziu
Descoperirea cea mai importantă a campaniei 2004 a constituit-o dezvelirea, în gropile a patru dintre cuptoarele atelierului de prelucrarea a metalelor (nr. 13, 4, 10, 5'), a patru baze de coloane, care aparţin unui portic, dintr-o fază anterioară cuptoarelor.
Cele patru baze de coloane aparţineau unui portic – din care s-au păstrat postamentele şi primul tambur din calcar ale unor coloane. În secţiunea SI, el a fost descoperit aproape pe diagonală pe lăţimea acesteia, pe o lungime de 8,20 m, fiind orientat NE-SV, ca toate elementele de construcţie dezvelite până acum în secţiunea amintită.
Cercetările arheologice din anul 2005 au dus la dezvelirea în totalitate a postamentelor coloanelor porticului. Ca urmare a acestui fapt, am putut face observaţii complete legate de amplasamentul şi modul de construire al acestora.
Coloanele
Coloana nr.1 – este situată în extremitatea sud-vestică a secţiunii, la 3,30 m de colţul similar al acesteia (respectiv la 0,80 m V de locul în care clădirea în opus graecum intră în profilul sudic). Postamentul ei este, probabil, o spolie – o piatră din gresie gălbui-verzuie, cu dimensiunile de 0,70 x 0,70 x 0,61 x 0, 48 m, spartă în mod neregulat pe latura sudică. Aceasta din urmă este aproape lipită de temelia clădirii în opus graecum. De altfel, din cauza gropii de fundare a construcţiei amintite mai sus, postamentul coloanei nr.1 este înclinat spre SV. El este relativ regulat cioplit comparativ cu postamentele celorlalte trei coloane ale porticului descoperite. Pe latura nordică, apare o profilatură cu înălţimea de 0,08 cm, frumos lucrată, după care piatra este neglijent cioplită până la bază. Înălţimea totală a postamentului este de 0,26 m. Laturile de N şi de E sunt îngrijit lucrate, în timp ce latura sudică este spartă în colţul sud-vestic şi are o linie neregulată pe restul lungimii ei.
Postamentul coloanei nr.1 a fost aşezat pe un „pat de aşteptare” reprezentat de un rând de pietre de mici dimensiuni, descoperite deocamdată numai pe laturile de N şi de V, parţial pe cea de E.
Primul tambur – singurul păstrat – al coloanei este dintr-un calcar alb-gălbui cochilifer, destul de friabil, însă cel mai bine conservat dintre toate cele patru coloane dezvelite ale porticului. El are diametrul de 0,32 m, un orificiu central cu diametrul de 0,08 m şi înălţimea de 0,22 cm. Este amplasat asimetric pe postament, respectiv către colţul nord-estic al acestuia. Distanţa dintre marginea estică a postamentului coloanei nr.1 şi cel vestic al coloanei următoare (către E) este de 2,72 m (respectiv 3,36 m - distanţa dintre centrele orificiilor celor doi tamburi ai coloanelor în discuţie), în timp ce distanţele dintre laturile similare ale celorlalţi doi tamburi este de 1,10 m respectiv 1,45 m. Această distanţă aproape dublă între primele două coloane dezvelite ale porticului ar putea reprezenta o intrare spre interiorul clădirii căreia îi aparţinea sau ar fi trebuit să mai existe o coloană în spaţiul respectiv, pentru respecta un modul privind amplasamentul coloanelor porticului?
Coloana nr. 2 are latura estică a postamentului aşezată aprox. pe colţul fundaţiei clădirii în opus graecum. Postamentul are dimensiunile de 0,84 x 0,78 x 0,64 x 0,60 m, înălţimea de 0,26 m. Apare la adâncimea de -2,42 m şi are aceeaşi înclinare (NE–SV) datorată apropierii foarte mari de fundaţia clădirii în opus graecum. Spre deosebire însă de coloana precedentă, între temelia clădirii menţionate şi latura sudică a postamentului coloanei nr.2 există o diferenţă de câţiva centrimetri (respectiv 0,15 m în colţul sud-vestic şi 0,06 m în cel nord-estic), însă o piatră mare din colţul edificiului construit în opus graecum vine până în tamburul coloanei. Laturile de V şi de E ale postamentului sunt îngrijit cioplite, fără a avea însă profilatură.
Ca şi în cazul coloanei precedente, postamentul coloanei în discuţie are o profilatură pe latura nordică, cu înălţimea de 0,08 cm, relativ îngrijit lucrată, restul înălţimii laturii respective fiind neîngrijit cioplit. De asemenea, tamburul păstrat (cu diametrul de 0,32 m şi înălţimea de 0,20 m) este tot asimetric amplasat, către colţul nord-estic al postamentului. El este deteriorat pe latura vestică.
Ambele componente păstrate ale coloanei au fost confecţionate din aceleaşi tipuri de materiale ca şi coloana nr.1.
La rândul său, postamentul coloanei nr.2 a fost aşezat pe un „pat de aşteptare” (aflat la adâncimea de -2,65 -2,70 m) reprezentat de pietre de dimensiuni variate, care au fost puse în evidenţă pe laturile de N şi de E.
Coloana nr.3 – are latura vestică a postamentului la 1,10 m faţă de latura estică a bazei coloanei precedente (respectiv la 1,78 m faţă de orificiul din centrul coloanei nr.2). Postamentul are dimensiunile de 0,78 x 0,78 x 0,62 x 0,54 m, înălţimea de 0,26 m. Latura nordică are o profilatură cu înălţimea de 0,08 m îngrijit lucrată, pe restul grosimii ei având o altă profilatură, care iese cu 0,04 m din marginea laturii nordice a postamentului. Celelalte trei laturi sunt neglijent cioplite, ceea ce ne-a sugerat aceeaşi impresie că piatra din gresie gălbui-verzuie utilizată ca postament pentru coloana în discuţie este o spolie.
Tamburul coloanei, cu aceleaşi dimensiuni ca al coloanelor precedente (0,32 x 0,20 m), a fost confecţionat dintr-un calcar alb-gălbui, foarte friabil, ceea ce a făcut ca starea de conservare a sa să fie cea mai precară comparativ cu cea a celorlalţi tamburi ai coloanelor porticului. Prezintă o mică adâncitură pe suprafaţă, în locul în care a fost fixat pe postament. Spre deosebire de celelalte coloane însă, amplasamentul său este mult mai bine centrat, direcţionat însă tot spre latura nordică a postamentului.
Postamentul coloanei nr.3 a fost amplasat pe un „pat de aşteptare” mai lat decât în cazul coloanelor precedente (pe o lăţime de 0,38 m de la latura nordică spre profilul nordic, respectiv de 0,28 m de la latura sudică spre profilul cu aceeaşi orientare). Acesta este alcătuit din pietre de dimensiuni mai mari, variate – bazalt, calcar gălbui – amplasate sub şi în faţa postamentului coloanei, pe laturile de N, S şi pe colţul sud-vestic. Adâncimea la care apare este cuprinsă între -2,65 -2,71 m.
Coloana nr. 4 este situată la 1,45 m spre SE (latura estică a postamentului său) faţă de marginea vestică a bazei coloanei nr.3 (respectiv la 2,14 m faţă de orificiul din centrul coloanei nr.3). Postamentul ei, din aceeaşi gresie gălbui verzuie ca şi în cazul celorlalte coloane, are dimensiunile de 0,88 x 0,54 x 0,40 m x 0,36 m (în cazul laturilor de N şi de E lungimea nu este completă deoarece ele intră în profilul nordic al secţiunii SI) şi are înălţimea de 0,20 m. Atât după forma neregulată, cât şi datorită faptului că pe latura sudică are o profilatură care are marginea aşezată invers (ea are 0,04 m înălţime şi iese cu 0,02 m în afară faţă de restul laturii), baza acestei coloane ne sugerează faptul că a fost în mod sigur o spolie, pusă cu capul în jos. Latura nordică, vizibilă parţial datorită intrării în profilul nordic, pare şi ea îngrijit lucrată, fără a avea profilatura caracteristică celorlalte trei coloane descoperite. Celelalte laturi sunt neglijent cioplite.
Postamentul are un „pat de aşteptare” dezvelit numai pe latura sudică şi pe colţul sud-estic, cu o lăţime maximă de 0,32 m, constituit din pietre de dimensiuni diferite, aflate sub şi în jurul său.
Tamburul coloanei (0,32 x 0,20 m), lucrat din acelaşi calcar alb-gălbui friabil ca şi fusul coloanei precedente, este asimetric situat pe postament, respectiv amplasat către colţul nord-estic al acestuia. Starea lui de conservare este destul de precară, fiind fracturat aproape total.
În campania acestui an, la extinderea secţiunii V-E către N, a fost desfiinţat un mic martor, reprezentat de colţul nord-estic al camerei A din faza IV A, care împiedica observarea liniei coloanelor. Ca urmare a acestui fapt, acum se poate constata faptul că acestea nu sunt aşezate perfect simetric una faţă de alta, ci ele prezintă diferite deviaţii date de amplasarea postamentelor şi a tamburilor lor.
Nivelul de călcare al porticului părea să fie sugerat în campania anului trecut de două pietre de mari dimensiuni (1,20 x 0,25 m, respectiv 0,66 x 0,17 m), reutilizate în fundaţia clădirii construite în tehnica opus graecum. Lucrate din acelaşi material litic ca şi postamentele coloanelor porticului – gresie gălbui-verzuie – şi cea mai mare dintre ele cioplită pe una din laturi, ele ne-au determinat să presupunem că ar putea aparţine unui pavaj, care ar reprezenta nivelul de călcare al porticului. Cercetările arheologice din acest an au urmărit în mod expres surprinderea nivelului de călcare al porticului şi cele constate au fost următoarele: în c. 4-5 ale secţiunii, în spaţiul dintre latura estică a clădirii în opus graecum, coloanele 3 şi 4 şi până la jumătatea laturii nordice a clădirii prinse în colţul sud-estic al suprafeţei săpate, la adâncimea de -2,50-2,68 m, a apărut un strat de pietre de dimensiuni variabile, amplasate neregulate. Acestea stăteau pe un nivel reprezentat de un lut galben compact, în care sporadic au apărut pietricele şi fragmente ceramice. Întrucât pietrele respective aveau un aspect neregulat şi nu se întindeau pe toată zona în care apăruseră coloanele porticului, ele nu puteau constitui un pavaj al acestuia este posibil ca ele să fi aparţinut în schimb nivelului de construcţie al fundaţiei clădirii în opus graecum. În schimb, stratul de lut galben, cu o grosime de 0,20-0,25 m, surprins pe întreaga suprafaţă a porticului, a reprezentat nivelul de călcare al acestuia, fapt sugerat şi de profilatura postamentelor a trei dintre coloane. Acestea din urmă aveau latura nordică cu profilatura îngrijit lucrată numai pe o înălţime de 0,08 m, restul laturii fiind rudimentar lucrat. Acest fapt ne sugerează ipoteza că postamentul coloanelor era vizibil până la limita inferioară a acestei profilaturi (e?t??t???a), stratul de lut galben care fost surprins de la acest nivel fiind, prin urmare, nivelul de călcare al porticului.
Totodată, atât existenţa profilaturii numai pe latura nordică a postamentelor majorităţii coloanelor dezvelite, cât şi modul de amplasare al tamburilor acestora – cu predilecţie către aceeaşi latură – ne-a condus la ideea că spre N ar putea fi exteriorul porticului, respectiv către S interiorul său. De asemenea, judecând după caracterul modest al postamentelor (probabil majoritatea spolii) şi al tamburilor păstraţi, este posibil ca restul din fusul coloanelor porticului să fi fost din lemn5.
Posibila clădire căreia îi aparţinea porticul
Stabilirea exteriorului, respectiv al interiorului porticului a pus problema unei posibile clădiri căreia îi aparţinea porticul. În c. 5 al secţiunii, la 1,12 m spre E de soclul edificiului în opus graecum, a apărut un colţ de clădire, care a fost dezvelit parţial din anii 2003-2004. Iniţial, a fost pus în evidenţă zidul orientat N-S al acestei clădiri – de fapt o elevaţie din pietre de calcar, şist şi bazalt legate cu lut galben, aşezate pe o fundaţie mai veche. Zidul respectiv (cu dimensiunile de 1,85 x 0,60 m), aparţinea fazei II A. Pe măsură ce ne-am adâncit în suprafaţă, s-a putut observa că temelia mai veche are tehnica diferită de construcţie faţă de elevaţia zidului – până acum au fost descoperite 10 asize succesive de pietre de mari dimensiuni, legate tot cu lut, dar foarte îngrijit aranjate, înălţimea dezvelită a zidului fiind acum de 1,04 m. De asemenea, cu ocazia săpării cuptorului nr. 8 din atelierul de prelucrare a metalelor, a fost găsit şi peretele nordic al acestuia, de formă semicirculară, alcătuit din pietre de şist şi calcar legate cu lut. În campania acestui an, am constatat că acest perete era aşezat la rândul lui pe o temelie mai veche, orientată NV-SE, care face colţ cu fundaţia peste care s-a construit elevaţia zidului din faza II A. Zidul respectiv a fost dezvelit pe o lungime de 4 m (spre V intră în profilul sudic), are lăţimea cuprinsă între 0,48-0,54 m şi deocamdată are înălţimea de 0,20 m (două asize); apare la o adâncime cuprinsă între -2,50 -2,61 m.
Clădirea delimitată de cele două fundaţii de ziduri descrise mai sus are colţul său nord-estic în exteriorul postamentului coloanei nr.4, la 1,76 m spre E de latura estică a acestuia şi la 2,32 m spre interior de latura sa sudică. Ea este orientată paralel cu porticul, iar nivelul fundaţiei zidurilor componente corespunde cu nivelul acestuia. O prelungire ipotetică a traseului zidului orientat NE-SV al aceleaşi construcţii ne-ar putea indica o posibilă construcţie căreia îi aparţinea porticul (şirul coloanelor ar putea continua spre NE, dar şi spre SV), însă, deocamdată, datorită porţiunii mici, dezvelite, a clădirii, formulăm această opinie ca ipoteză de lucru.
Datarea porticului ne-a fost oferită deocamdată de cele câteva monede de bronz care au fost găsite în umpluturile cuptoarelor în care au fost descoperite coloanele. Ele se încadrează intervalului cronologic reprezentat de sec. I a.Chr. – I p.Chr.6, deci perioadei elenistice târzii. Descoperirile de monede din acest an de pe şi din nivelul de călcare al porticului sperăm să aducă un plus de informaţie în legătură cu încadrarea cronologică a porticului şi a clădirii căreia i-a aparţinut. Ele sunt în curs de restaurare.
Locuinţele anterioare porticului
Cercetările arheologice din anul 2005 au dus la dezvelirea, în colţul extrem sud-vestic al secţiunii V-E, a urmelor a două locuinţe.
Locuinţa L1 a fost anunţată de un strat de dărâmătură, constituit din ţigle şi olane de acoperiş, care se întindea pe o suprafaţă de 2,60 x 2,70 m (faţă de profilul sudic, respectiv vestic), la adâncimea de -2,00 -2,15 m. La adâncire, au apărut câte un rând de pietre aşezate relativ ordonat pe laturile de N şi de E ale spaţiului acoperit anterior de resturile acoperişului, ca şi urmele unei vetre situate în colţul format de acestea. Pe nivelul pe care a rămas săpătura arheologică în acest an, din locuinţa L1 am surprins numai colţul ei nord-estic, delimitat de un ziduleţ reprezentat de un rând de pietre relativ ordonat aranjate pe latura de N (lungimea dezvelită este de 2,14 m, lăţimea maximă este de 0,40 m, practic vizibilă este linia interioară a lui), în timp ce latura estică este demarcată de un zid mai bine constituit, cu limitele marcate de pietre puse pe cant. Acesta din urmă, cu dimensiunile cunoscute de 1,80 x 0,50 m, este compus din pietre de calcar de dimensiuni diferite, dintre care se remarcă o spolie, aflată la 0,30 m spre N de latura orientată similar a primei coloane a porticului. Este vorba despre un bloc de calcar de 0,46 x 0,48 m, care are spre latura estică două orificii cioplite, probabil pentru ca blocul respectiv să fie fixat undeva.
În colţul nord-estic al locuinţei L1 s-a conturat foarte bine o vatră, pusă în evidenţă prin prezenţa unor urme puternice de arsură, cărbune şi cenuşă. Pe ea au fost găsite două vase, dintre care unul a fost întreg, care aveau în interior urme organice puternic arse.
Locuinţa L2 pare să continue spre NE locuinţa descrisă mai sus. În stadiul actual al cercetării, ea pare să aibă un colţ – cel de SV - delimitat la 0,96 m de colţul locuinţei L1, având, pe lungimea indicată, perete comun cu locuinţa anterioară, respectiv zidul orientat N-S al acesteia. Colţul respectiv al locuinţei L2 este marcat de un rând de pietre puse pe cant (0,40 x 0,10 m), în interiorul lui fiind descoperită de asemenea o vatră. Ca şi în cazul locuinţei precedente, ea a fost marcată de prezenţa unor urme puternice de arsură, lut ars şi cenuşă. Pe vatră a fost descoperită de asemenea o oală fragmentară, cu urme de alimente arse în interior. Cercetarea arheologică s-a oprit pe acest nivel, fără a cunoaşte întreg conturul locuinţei L2. Ea ar putea reprezenta foarte bine chiar o altă încăpere a locuinţei L1, însă acest lucru urmează a fi stabilit în campania viitoare.
Încadrarea cronologică a elementelor constructive amintite mai sus o putem formula deocamdată numai pe baze stratigrafice, până la prelucrarea materialelor arheologice descoperite în campania acestui an. Astfel, zidul orientat N-S al locuinţei L1 merge sub patul de aşteptare al coloanei nr.1 a porticului, după cum fundaţia de zid din interiorul porticului, aflată în vecinătatea coloanelor nr. 3 şi 4 se află de asemenea pe un nivel aflat sub substrucţiile aceloraşi coloane. Prin urmare, ele sunt anterioare porticului. Din păcate, materialul arheologic descoperit în interiorul locuinţelor L1-L2 este foarte rulat şi fragmentar, însă el pare să fie tot de factură elenistică. Până la determinarea monedelor descoperite pe acest nivel, postulăm cu titlu de ipoteză de lucru că elementele constructive anterioare porticului descoperite în campania acestui an sunt de perioadă elenistică, fără a putea preciza, deocamdată, un interval cronologic mai precis.
Materialul arheologic nu a fost foarte bogat în campania acestui an. Cu excepţia celor 18 monede descoperite (ele provenind şi de pe nivelul atelierului de prelucrarea metalelor, la desfiinţarea colţului nord-estic al camerei A din faza IV A, unde artefactele descoperite au fost mult mai numeroase), materialul ceramic a fost în general constituit din câteva fragmente de ceramică fină cu decor în tehnica barbotinei şi cu firnis de bună calitate şi în majoritate dintr-un material ceramic de uz comun, în multe cazuri rulat. S-au mai descoperit câteva fragmente de vase din sticlă, oase în curs de prelucrare de pe nivelul atelierului de prelucrare a metalelor.
Descoperirea porticului unei clădiri aflate în imediata apropiere a incintei elenistice, ca şi a unor locuinţe anterioare acestuia, tot de perioadă elenistică, oferă date noi legate de caracterul şi intensitatea locuirii în această zonă. Totodată, în condiţiile în care se vor scoate la lumină vestigii aparţinând perioadei greceşti în zona extramurană, neconstatate până acum aici, plusul de informaţie câştigat va fi evident pentru cunoaşterea stratigrafiei sitului.
În campaniile următoare se va urmări atât finalizarea cercetării în extremitatea vestică a secţiunii V-E, cât şi dezvelirea în suprafaţă a clădirii în opus graecum, în vederea conservării ei primare.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
1. Un scurt istoric al cercetărilor basilicii extra muros, ca şi rezultatele preliminare ale acestei prime campanii de săpături arheologice au fost publicate în CCA 2002, p. 168-170.
2. O sinteză asupra datelor cunoscute referitoare la basilica extra muros şi a necropolelor aferente, inclusiv cu informaţiile noi obţinute în urma cercetărilor din anul 2001 la Viorica Rusu-Bolindeţ, Al. Bădescu, Histria. Sectorul basilica extra muros, SCIVA, 54-55, 2003-2004 (în curs de apariţie).
3. Semnalarea obiectivului în discuţie în CCA 2005
4. Această clădire, impresionantă ca dimensiuni şi tehnică de construcţie, a fost descrisă în CCA 2003, p. 164, precum şi în CCA 2004, p. 157.
5. Sugestii oferite de prof. Alexandru Suceveanu, Konrad Zimmerman, Iulian Bârzescu, arh. Dinu Teodorescu, arh. Monica Mărgineanu-Cârstoiu în timpul campaniei arheologice, cărora le mulţumim şi pe această cale.
6. Monede bătute la Istros, emisiune autonomă de tip Apollo pe omphalos (sec. I a.Chr.) şi emisiune pseudo-autonomă de tip Athena (sf. sec. I a.Chr. - sec. I p.Chr.). Determinările monedelor au fost făcute de colegul Mihai Dima.
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
