Excavation Year |
2005 |
Epoch |
Greek and Hellenistic;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.)
|
Periods |
Classical Greek Period;
Hellenistic Period
|
Site Category |
Defence;
Domestic
|
Site Types |
Urban settlement;
Citadel
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Constanţa |
Locality |
Mangalia |
Commune |
mun. Mangalia |
Site |
Callatis - Colţul de NV |
Site Sector |
|
Site name |
Callatis |
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Alexandru |
Nicolae |
|
Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
Constantin |
Robert |
|
Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
Ionescu |
Mihai |
Site director |
Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
|
National Arch. Record Site Code |
60491.03
|
Report |
Scopul cercetării a fost obţinerea de noi informaţii referitoare la evoluţia planimetrică a sistemului de fortificaţii ce delimita aria urbană a oraşului Callatis în perioadă elenistică. Cercetările efectuate pe latura de N a oraşului Callatis au început în perioada interbelică. Schiţele şi releveele executate de arh. S. Popovici, care a colaborat mult timp cu Th. Sauciuc-Săveanu, au cartat traseul valului de apărare a cetăţii, şi au stabilit limitele incintei fortificate, cu unele detalii necunoscute până de curând1. Cercetările au fost reluate în anii 1990-1992, de către regretatul profesor Valeriu Georgescu, continuate cu fonduri M.C.C, în anul 1999. Dobrogea, regiunea naturală delimitată de Dunăre şi Mare pe trei din laturile ei, are, în comparaţie cu alte unităţi naturale ale ţării, o suprafaţă restrânsă şi totuşi, din punct de vedere fizico-geografic, se disting trei unităţi geomorfologice distincte rezultat al modelării reliefului în cuaternar: Podişul Babadag, Podişul Cobadin şi Podişul Dobrogei de Sud. Din punct de vedere geologic amplasamentul face parte din podişul dobrogean, pentru zonă fiind caracteristice formaţiunile cuaternare reprezentate prin loessuri, macroporice de origine eoliană, prafuri argiloase şi argile loessoide. La data efectuării cercetărilor nivelul pânzei freatice nu a fost întâlnit în forajele geo, fiind situat în zona sub adâncimea de 15 m. Latura de N a zidului de incintă elenistic a fost identificată încă din perioada interbelică; cercetările de salvare care au urmat, fireşte cu un pronunţat caracter aleatoriu, au reuşit să carteze aproximativ traseul fortificaţiei. Zidul are o grosime de 4,5 m, talpa paramentului exterior fiind formată din plăci de calcar semifasonate, lungi de 1,2 - 1,4 m şi late de 0,80 - 0,95 m. Plăcile sunt aşezate pe un strat de argilă roşcată, bine bătătorită. Această manieră de alcătuire a substrucţiei a fost întâlnită şi în alte centre greceşti încă din epoca arhaică, la Efes şi Histria. Emplectonul este format tot din piatră măruntă, amestecată cu argilă galbenă bine bătătorită. Informaţiile epigrafice precum şi rezultatele cercetărilor arheologice converg spre faptul că incinta callatiană a fost refăcută în sec. III-I a.Chr. În două din punctele cercetate în anii trecuţi pe traseul restrâns al zidului de incintă, au fost identificate refaceri care au pornit de la talpa fundaţiei. Astfel, aici, în colţul de NV al incintei, săpăturile arheologice desfăşurate până în 1999, au cercetat curtina de N a incintei elenistice. Din acest zid, lat de 4,40 m, nu s-au mai păstrat decât fundaţiile şi prima asiză a paramentului. Ultimul bloc al paramentului exterior se sprijinea pe soclul unei construcţii formate din blocuri mari de calcar, îngrijit fasonate cu dimensiunile 11,35 x 10 m. Ca tip şi tehnică de construcţie, monumentul rectangular aparţine epocii elenistice, destinaţia rămânând încă neclară (s-a emis ipoteza că ar fi vorba de un altar). La 4 m spre V a apărut o latură construită în aceeaşi tehnică şi este vizibilă pe 2,5 m spre S, după toate probabilităţile construcţia nu poate fi altceva decât turnul de colţ al unui zid de apărare care şi-a păstrat funcţionalitatea strategică până în epocă romană şi romano-bizantină (construcţia este legată şi de un zid de epocă romană - faza IV). Paralel cu zidul descris mai sus, care merge spre S, în anul 1992, a fost surprins în profilul de S emplectonul unui zid de mari dimensiuni, care ţinea de o fază anterioară, numită convenţional faza II (din păcate nu figurează pe releveul executat de arh. A. Sion, singura înregistrare reprezentând o casetă VHS, făcută de V. Maxim în 1992, după care s-a făcut captură). Faza III a incintei de N, a fost surprinsă în SII, iar pe latura de V, elevaţia zidului roman (faza IV), stă aşezată pe faza III, pe care o succede cronologic. Faza I a fost surprinsă în săpături de salvare mai vechi (construcţie bloc M5, Biserica Catolică, str. Ţepeş Vodă 18, canalizare Aleea Cetăţii), traseul zidului de incintă fiind marcat pe planul din 1926, de valul de apărare a cetăţii. În anul 1999, cercetare efectuată de M. Ionescu, R. Constantin şi N. Alexandru, au fost trasate spre E S III şi S IV (cu dimensiunile 18 x 2 m), orientate N - S. În S IV a fost descoperit un pavaj pietonal, din dale de calcar, cu pantă ascendentă N - S, care în dreptul zidului, faza III, se orizontaliza, fapt ce a permis la acea dată înaintarea ipotezei că în acest punct a fost amenajată o cale de acces în cetate (poarta de N), din păcate nu au fost identificate elementele de datare care ar fi permis stabilirea unor succesiuni cronologice pentru fazele surprinse. În acest an au continuat cercetările în SIV (care a fost lărgită la 3 m), şi au fost trasate două noi secţiuni, SV (10 x 3 m) şi SVI (25 x 3 m), la E de S IV, orientate N - S. SIV a fost curăţat şi pus în evidenţă pavajul constituit din dale de calcar (la –1,20 m) şi piese de marmură refolosită - un fragment al unui fronton cu inscripţia ΑΓΑΘ(Η) SVI -Prima secţiune trasată anul acesta (25 x 3 m). Primele trei carouri au fost afectate de intervenţii moderne, până la adâncimea de -1 m, unde au fost surprinse blocuri de talie, dimensiuni cca. 1 x 0,60 x 0,50 m) ce au constituit faţa zidului de incintă. Zidul de incintă a fost descoperit în carourile 5-7, cu o orientare NE-SV, la cca. -1 m faţă de nivelul actual de călcare. Paramentul exterior, din care s-a păstrat în elevaţie doar prima asiză, este constituit din blocuri mari de calcarde 1,20 x 0,75 x 0,60 m. Fixarea de emplecton făcându-se prin pene paralelipipedice din calcar, cu dimensiunile de 0,60 x 0,30 m. Elevaţia este aşezată pe un soclu, constituit din blochete de calcar, cu dimensiunile de 1,10 x 0,25 m; zidul se restrânge cu 0,10 m faţă de soclu. Fundaţia este realizată din blochete de calcar parţial fasonate, legate cu pământ, pe o înălţime de 0,60 m şi este aşezată pe un strat de loess. Zidul are o lăţime de 4,50 m, emplectonul este realizat din piatră neregulată legată cu pământ. Paramentul interior este constituit din blocuri de calcar de 1 x 0,70 x 0,60 m. De această faţă a zidului se sprijină, la nivelul soclului, un pavaj din dale de calcar, la -1 m faţă de nivelul de călcare (pe care a fost descoperit un opaiţ de epocă romano-bizantină, sec. VI p.Chr.), tăiat spre S de o groapă modernă. În groapa de fundaţie a zidului a fost descoperit material ceramic de sec. III a.Chr, o toartă Sinope cu ştampilă, grupa a II-a, şi o monedă de bronz de epocă elenistică în stare avansată de degradare. În straturile superioare s-au descoperit materiale din epocile romană şi romano-bizantină. SV - În următoarea secţiune trasată, de 10 x 3 m, cercetarea s-a efectuat până la o adâncime de -1,20 m faţă de nivelul actual de călcare. În capătul de S, la –2,10 m faţă de nivelul de călcare, a fost descoperit un nivel de călcare constituit dintr-un pavaj din dale de calcar, ce constituie probabil o continuare spre sud a pavajului descoperit în SIV, dalele pavajului din SIV trasează o axă de circulaţie cu orientarea NV-SE. De asemenea în profilul de S poate fi observată o succesiune de straturi şi lutuieli, dintre care remarcăm un strat de cca. 0,05 m de mortar cu cărămidă sfărâmată ce poate aparţine unui nivel de construcţie a incintei în epoca romană, ipoteza susţinută şi de prezenţa în profilele secţiunii SVI a unui masiv strat de demantelare din blochete de calcar, cărămizi şi mortar. Deci, în epoca romană şi romano-bizantină a fost refolosită fundaţia incintei elenistice, faza a III-a, peste care s-a ridicat elevaţia realizată din piatră, mortar şi eventual cărămidă. În capătul de N al SV, la -1,20 m, a fost identificată o amenajare rectangulară delimitată în colţul de NV de blocuri masive de calcar. Traseul zidului de incintă, faza III, este marcat de un bloc de calcar în profilul de E al S V, care ar corespunde paramentului interior. Pentru cercetările viitoare este necesară prelungirea spre N a secţiunii S V, pentru a lămuri funcţionalitatea amenajării rectangulare, descoperite în capătul de N al secţiunii, desfiinţarea martorilor precum şi demararea unui proiect de restaurare a acestui spectaculos sit arheologic.
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
1. Pontica 37-38, p. 425-426.
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
CIMEC |
Language |
RO |
|
|