Excavation Year |
2005 |
Epoch |
Neolithic;
Bronze Age;
Latene;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Early Migrations Period (3rd - 6th cent.)
|
Periods |
Late Neolithic;
Eneolithic;
Early Eneolithic;
Early Bronze Age;
Middle Bronze Age;
Late Bronze Age;
Late La Tène;
Roman Period
|
Site Category |
Domestic;
Unassigned
|
Site Types |
Habitation
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Sibiu |
Locality |
Miercurea Sibiului |
Commune |
Miercurea Sibiului |
Site |
Petriş |
Site Sector |
|
Site name |
|
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Beldiman |
Corneliu |
|
Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti |
Biagi |
Paolo |
|
Universitatea Ca’Foscari Veneţia, Italia |
Diaconescu |
Dragoş |
|
Muzeul Castelul Corvineştilor, Hunedoara |
El Susi |
Georgeta |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
Georgescu |
Adrian |
|
Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu |
Luca |
Sabin Adrian |
Site director |
Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu |
Spataro |
Michela |
|
University of London, UK |
Suciu |
Cosmin Ioan |
|
Institutul pentru Cercetarea şi Valorificarea Patrimoniului Cultural Transilvănean în Context European |
|
National Arch. Record Site Code |
144937.06
|
Report |
Situl arheologic se află la 50 m N de DN 1 şi la aproximativ 3,5 km de centrul localităţii, spre V, în Depresiunea Secaşelor, la aproximativ 250 m spre N de râul Secaş. Prima cercetare este din anul 1997. De atunci s-au cercetat mai multe secţiuni şi suprafeţele S I-II şi parţial S III. Toate acestea sunt amplasate în zona de E a sitului. Situl de la Miercurea Sibiului-Petriş se află în partea de V a localităţii. Pe câmpul cu resturi arheologice cunoaştem realităţile stratigrafice pe mai bine de 1000 m2. Succesiunea stratigrafică nu este atât de spectaculoasă pe verticală, cât pe orizontală. Obiectivele anul 2005 au constat în cercetarea a 240 m2 din suprafaţa S II, începută în acest anul 2004; clarificarea poziţiei stratigrafice şi a sistemului de construcţie a locuinţelor adâncite din nivelul vincian timpuriu şi încadrarea cronologică şi culturală mai bună a acestora. S-au cercetat total sau parţial 4 locuinţe adâncite, o vatră cu două niveluri de refacere şi un cuptor databile în faza Vinca A3. S-au conturat şi 4 complexe de locuire adâncite şi o groapă de cult Starcevo-Criş IB-IIA care au fost cercetate. Nivelul Ia-c, şi cel mai vechi, aparţine culturii Starcevo-Criş (locuinţe adâncite, gropi rituale şi gropi: fazele IB; IC; IC/IIA). Nivelul IIa1-2 – b aparţine culturii Vinca (subnivelul cel mai vechi, locuinţe adâncite, sfârşitul fazei A a culturii cu două niveluri succesive de săpare a gropilor-locuinţă şi o palisadă ţinând de faza mai nouă – IIa1-2; subnivelul mai nou, locuinţe de suprafaţă, vetre, cuptoare databile începutul fazei B a culturii – IIb). Nivelul III se încadrează culturii Petreşti (locuinţe de suprafaţă, faza AB). Nivelul IV este reprezentat de gropi izolate, nelegate între ele ca sistem de locuire aparţinând civilizaţiei celto-dacice (secolele II-I p.Chr.). Nivelul V este un orizont de îngropări de îngropări gepidice de secol V-VI p.Chr. Pe întinsul sitului se mai descoperă materiale arheologice aparţinând bronzului timpuriu, celui mijlociu/târziu, dar şi perioadei daco-romane. Până în acest moment am reuşit să facem studii de arhitectură, tipologie şi analize calitative şi cantitative pe ceramică, analize de sol pentru detectarea surselor de lut pentru fabricarea ceramicii, studii privind realizarea şi funcţionalitatea uneltelor de os, analize spectrale pe obsidiană, analize arheozoologice şi analize radio-carbon. Colectivul de cercetare caută ca prin colaborarea cu cercetători din ţară şi străinătate să aprofundeze cât mai corect realităţile economice şi sociale ale comunităţilor preistorice din acest areal de cercetare. Patrimoniul arheologic descoperit se află depus la MN Brukenthal. Materialele arheologice care se desenează şi prelucrează foto se află depuse la IPTCE Sibiu unde se află şi documentaţia de şantier. Toate materialele ceramice au fost prelucrate prin statistică matematică într-un sistem propus de noi, ArheoTechSib (proiect IPTCE Sibiu - Sabin Adrian Luca, Cosmin Suciu). Probele de sol sunt în curs de prelucrare la University College London, Institute of Archaeology (proiect Michela Spataro), probele 14C se află pentru prelucrare şi interpretare la Gröningen (proiect Paolo Biagi), iar probele de obsidian se prelucrează la Veneţia (proiect Paolo Biagi). Din acest an s-a pornit analiza datelor osteologice (proiect Georgeta El Susi), a seminţelor (proiect Daisa Ciută) şi a uneltelor de os şi corn (proiect Corneliu Beldiman şi Diana Sztancs). Datorită caracterului locuirii din acest punct nu avem propuneri concrete pentru conservarea in situ a obiectivelor arheologice descoperite. Vasele ceramice şi celelalte artefacte urmează cursul firesc pentru conservare şi restaurare în laboratoarele MN Brukenthal.
Cercetări faunistice Georgeta El Susi În urma săpăturilor din anul 2005 au rezultat un număr de 2085 resturi de oase de animale, dintre care, 1451 provin din nivelul Criş iar 634 din cel vincian. În nivelulStarcevo-Criş cel mai bogat material îl au vitele, e vorba de 538 fragmente (55,5%), urmat de cel al ovicaprinelor, cu 280 oase (28,9%); porcinele au un material redus, 13 oase (1,3%). De la câine provine un singur fragment (0,1%). În ansamblu cota speciilor domestice prevalează în proporţie de 85,8% (832 oase). Speciile vânate prezintă 137 resturi, reprezentând 14,2%. Bourul prevalează cu 58 fragmente (6%), fiind urmat de cerb (50 oase - 5,2%), căprior (22 resturi – 2,3%), mistreţ (6 oase – 0,6%) şi iepure, un rest (0,1%). Prevalează, aşadar speciile indicatoare ale unui biotop deschis, cu pâlcuri rare de pădure (de luncă). Printre resturile de păsări au fost identificate resturi de dropie, tipice aceluiaşi tip de biotop. La acest palier cronologic (un Criş foarte timpuriu) ne-am aştepta la o dominanţă a oilor şi caprelor. Deşi acestea au procente apropiate de 30%, totuşi baza alimentară a locuitorilor o asigurau vitele. Acestea erau de talie mare aşa cum o indică numeroasele dimensionări, existând mixaje cu bourul, abundent în regiune. S-a estimat o talie a unui mascul, de 128,4 cm. În acest stadiu preliminar de cercetare a sitului nu am estimat NMI, dar se pare că marea majoritate a oaselor provin de la exemplare ce nu au atins maturitatea corporală. Printre resturile ovicaprinelor, 26,8% sunt oase de ovine şi 6,4% de caprine. Oile avea conformaţie gracilă şi talii de 57-59 cm (femele) şi 65 cm (masculi). Printre femele s-au identificat exemplare cornute şi acornute. Şi în acest caz prevalează exemplarele tinere şi sub-adulte. Porcinele au resturi puţine, nedimensionabile, aparţinând la trei exemplare, unul de circa 3 ani. Un loc aparte îl ocupă materialul faunistic descoperit în groapa Gr26. Este vorba de circa 36 coarne provenite de la bovine (vită şi bour), după cum urmează: 9 coarne de bour (5 dr. + 4 stg.) de la minimum 6 indivizi; de la vită provin 25 coarne (16 dr. + 8 stg.) de la minimum 19 indivizi. Dintre aceştia 6 sunt femele şi 11 masculi. Pentru 2 exemplare nu s-a determinat sexul. Trei fragmente de coarne, deteriorate (condiţiile de păstrare în strat sunt precare) nu au putut fi atribuire vreunei specii. Ce aduce nou în materie de faună locuirea vinciană: bovinele deţin în continuare ponderea majoritară în alimentaţie, cu 51,7 %, urmate de ovicaprine cu doar 22% (deci o reducere de cca. 6%) faţă de locuirea Criş. Ponderea porcului creşte până la 7,7%. Vitele sunt în continuare de talie mare şi conformaţie robustă, pentru o femelă s-a estimat o înălţime la greabăn de 122,4 cm. Ponderea animalelor exploatate pentru lapte creşte sensibil faţă de nivelele anterioare. Rumegătoarele mici sunt de conformaţie gracilă, nu am avut piese întregi pentru estimări ale taliei. Exploatarea lor se făcea prevalent pentru carne. Porcul este de mici dimensiuni, exploatat mai ales în stadiu subadult. Vânătoarea pare să aibă o pondere mai mare în alimentaţie, de 17,6%, diversificându-se spectrul animalelor vânate. În cadrul lor prevalează cerbul, cu 10,2% şi nu bourul ca în nivelele anterioare. Celelalte specii, mistreţul, căpriorul, bourul, pisica sălbatică, iepurele şi râsul au cote sub 3%. Componenţa faunei sălbatice indică unele modificări de peisaj în sensul extinderii zonelor împădurite. Datele campaniilor viitoare vor aduce noi informaţii asupra faunei preistorice de la Miercurea Sibiului.
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
CIMEC |
Language |
RO |
|
|