Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Roşia Montană | County: Alba | Site: Ţarina-proprietatea Pojghi | Excavation Year: 2005

Excavation Year   2005
Epoch
Early Roman (1st - 3rd cent.)
Periods
Roman Period
Site Category
Religious, Ritual and Funerary
Site Types
Plane cemetery
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Alba
Locality   Roşia Montană
Commune   Roşia Montană
Site  Ţarina-proprietatea Pojghi
Site Sector
Site name   Alburnus Maior
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Barbu Ioana Lucia Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Bârcă Vitalie Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Bounegru George Valentin Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Cociş Sorin Ilie Sector director Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Constantin Inel Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Damian Paul Site director Muzeul Naţional de Istorie a României
Oţa Radu Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Plantos Cristinel Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Timofan Anca Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Ursuţiu Adrian Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
National Arch. Record Site Code 6770.04
Report Cercetările efectuate aici în perioada 2003 - 2005 (pe proprietăţile Bisericii Catolice, Bara, Gligor, Manta, Kovacs), au dus la identificarea şi cercetarea unui un număr de 495 de complexe funerare (2003 – 80 morminte, 2004 – 370 morminte, 2005 – 45 morminte). Până în stadiul actual al cercetărilor, necropola de incineraţie de la Ţarina este cea mai mare, atât ca zonă de amplasare cât şi ca număr de complexe funerare existente. Dacă în ceea ce priveşte limitele de S, V şi E acestea sunt în principiu cunoscute, rămâne de stabilit cea de N.
Ritul funerar este exclusiv incineraţia fiind prezente ambele forme – atât arderea pe loc, cât şi cea la ustrina. În ceea ce priveşte ponderea celor două variante, deşi stadiul actual al activităţii de valorificare completă a informaţiei ştiinţifice este unul incipient, se distinge o predilecţie pentru varianta arderii la ustrina. Gropile mormintelor sunt în general simple, de formă rectangulară, deşi este prezentă, într-o proporţie redusă şi varianta de groapă în trepte (în cazul mormintelor de tip bustum). Se cuvine menţionată prezenţa unor amenajări funerare exterioare (trei incinte) cu elemente constructive asemănătoare celor cercetate în cazul necropolei de incineraţie din punctul Hop – Găuri (ultima asiză sub forma unui bloc faţetat în două ape). Sunt prezente şi elemente de arhitectură funerară, în general descoperite în poziţie secundară (două stele funerare, fragmente de stele funerare, un coronament funerar precum şi diferite monumente şi medalioane funerare). Inventarul necropolei este unul tipic pentru un astfel de obiectiv şi constă în vase ceramice, de diferite forme şi dimensiuni, vase de sticlă, opaiţe, câteva podoabe de aur, o gemă etc. Piesele numismatice sunt relativ rare şi într-o stare precară de conservare dar pot oferi alături de alte obiecte cu putere de datare, elemente pentru o datare tot mai strânsă a necropolei.
Campania 2005
Aria cercetată se află în hotarul nord-estic al localităţii, la circa 0,5 km N de şoseaua principală a localităţii; toponim: Ţarina. Proprietatea pe care s-au efectuat cercetările aparţine lui Pojghi Ioan, fiind învecinată spre E cu proprietatea Kovaks Sofia, spre S cu proprietatea Manta Aurel, spre V se învecinează cu terenul lui Gligor, iar spre N cu cimitirul ortodox. S-a cercetat numai aria de S a proprietăţii care constă dintr-un platou jos aflat în prelungirea limitei de N a terenului lui Manta Limita nordică a platoului este delimitată natural de curba de nivel a pantei ce curge pe direcţia NV-SE şi marcată clar printr-un răzor, amprentă a unui fost teren de cultură.
Au fost trasate şi săpate 37 secţiuni (S. 001 –037). În total, a fost excavată o suprafaţă de 1197,74 m2. prin secţiuni, cu lungimi variabile de la 10 x 2 m până la 20,5 x 2 m, uneori extinse prin casete pe laturi, sau prelungite pe capete, situaţie impusă de natura complexelor arheologice cercetate sau de configuraţia terenului. La acestea adăugăm şi o suprafaţă practicată pentru dezvelirea unei incinte funerare.
Pe suprafaţa investigată au fost identificate 45 de complexe funerare, cercetate exhaustiv in situ.
În suprafaţa cercetată de colectivul nostru, toate complexele sunt mormintele plane de incineraţie în groapă. Ca şi orientare notăm că majoritatea respectă o dispunere a gropii cu axa lungă pe direcţia E-V, cu variaţii mai mari sau mai mici. Dimensiunile variază, de la cele mari de 2,20 x 1,80 m la cele cu laturile de 0,40 x 0,30 m. De asemenea, forma gropii este în majoritatea cazurilor rectangulară cu colţurile rotunjite, fundul plat sau uşor albiat, dar nu lipsesc complexele circulare sau de forme neregulate, identice cu cele din campaniile trecute. Conturul complexelor este adeseori marcat de o lentilă de pământ ars la roşu. Această lentilă, ce urmează evident conturul gropii este întreruptă în mai multe situaţii sau se regăseşte doar pe segmente din laturile complexului. De asemenea, credem că multe din urmele de ardere secundară regăsite pe obiectele de inventar, în special ceramică se datorează faptului că au fost depuse în groapă în momentul purificării acesteia sau imediat după aceasta. În condiţiile arderii lor pe rugul funerar ele ar fi fost mult mai deteriorate, aşa cum este cazul pieselor de sticlă vitrifiată de exemplu.
Resturile cinerare sunt extrem de fine, în majoritatea cazurilor ele prezentându-se sub forma unor mici pigmenţi de culoare albă, pe fondul cantităţii mari de cenuşă şi cărbune din conţinutul gropii. În această situaţie putem presupune că defuncţii au fost arşi la ustrinum, lentila de lut ars, adesea discontinuă, nefiind suficientă ca argument pentru o ardere in situ.
Inventarul funerar este depus, practic pe măsura umplerii gropii defunctului. Totodată unele obiecte sunt depuse pe limitele exterioare ale gropii, tot în secvenţele secundare ale umplerii complexului.
Un caracter aparte, singular în special din punctul de vedere al stării de conservare, îl reprezintă complexul M 40, mormânt plan de incineraţie, cu incinta patrulateră şi monumentul funerar aferent defunctului păstrate in situ. Totodată este şi singurul complex funerar ce prezintă urme de jefuire, identificate atât sub forma gropii de jefuire cât şi a inventarului ce parţial se regăseşte aruncat pe interiorul laturii vestice a incintei.
Materialul arheologic recoltat este structurat pe următoarele mari categorii de piese:
- ceramica. Principalele forme identificate în inventarele funerare sau pe suprafaţa necropolei sunt: urcioare; cupe; căni; oale; străchini; farfurii; turribula.
Din punct de vedere al categoriei ceramice urcioarele, cupele, farfuriile şi străchinile aparţin categoriei fine şi semifine. Dominantă este culoarea galben cărămizie, rezultat al arderii oxidante. Printre urcioare menţionăm însă şi câteva de culoare gri cenuşie. Oalele şi vasele turribula pot fi incluse în categoria ceramicii uzuale, fiind folosit ca degresant un nisip cu granulaţie mare ce conferă suprafeţei vaselor un aspect rugos. Culoarea este de asemenea, galben cărămizie ca şi în cazul formelor anterioare.
În unele cazuri ceramica prezintă urme de ardere secundară, dar nu în urma întrebuinţării casnice, ci ca rezultat al arderii lor, în momentul depunerii în groapa mormântului, purificată în prealabil prin ardere.
- opaiţe. Opaiţele toate aparţin tipului Loeschcke 10, cu un singur arzător, din pastă semi fină, unele având ştampilă (FORTIS, SEXTUS f(fecit?)). Unele prezintă urme de ardere secundară.
- sticlă. Majoritatea pieselor sunt unguentaria, din sticlă translucidă sau verzuie, cu corpul tronconic, gâtul drept şi buza evazată.
- podoabe. Un cercel de aur realizat dintr-un fir de aur, având un capăt îndoit sub forma unui cârlig, iar celălalt îndoit sub forma unei bucle şi înfăşurat pe corp. La acestea se mai adaugă o mărgică de sticlă, de mici dimensiuni, precum si o gemă şi o piatră de inel.
- obiecte de fier. Dintre piesele mai reprezentative menţionăm un cuţit, precum şi o cantitate mare de cuie şi piroane de dimensiuni variate
- monete. Au fost identificate 5 monete de bronz, aflate într-o stare precară de conservare, practic nedeterminabile.
Delimitările cronologice impuse de mobilierul şi inventarul funerar recoltat situează mormintele din sectorul nostru pe parcursul veacului al II-lea p.Chr., în epoca provincială romană. Dintre piesele cu relevanţă cronologică mai ridicată menţionăm opaiţele, toate variantele aparţinând aceluiaşi tip, se plasează în acelaşi interval. Se mai cuvin amintite şi cupele cu fundul plat şi diametrul maxim situat sub mijlocul înălţimii vasului, ce aparţin de regulă nivelelor timpurii.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu