|
Report |
În perioada 17 octombrie – 5 noiembrie 2005 s-a efectuat o cercetare arheologică preventivă în Sighişoara, str. Consiliul Europei, parcelă fără număr, la solicitarea proprietarului, SC Teleson SRL. Pe terenul supus investigaţiilor este proiectată construirea unui hotel, iar săpătura arheologică a fost necesară pentru solicitarea certificatului de descărcare de sarcină istorică. Suprafaţa în discuţie este structurată în două segmente distincte: spaţiul verde dintre parcare şi magazinul Sigma (segmentul A), şi parcarea (segmentul B). Proiectul de săpătură a fost astfel conceput încât să acopere toată suprafaţa în sistem de caroiaj, pentru a identifica posibilele vestigii arheologice. În funcţie de caracterul acestora, săpătura urma să fie extinsă până la completa descărcare de sarcină istorică.
În segmentul A a fost trasată mai întâi o secţiunea magistrală S 1 orientată E-V; cu o lungime de 45 m, aceasta ne-a oferit o imagine generală coerentă asupra terenului ce trebuia prospectat. Pe axa N-S terenul a fost investigat prin alte 7 secţiuni : 4 pe latura de N a S 1 şi 3 pe latura de S a acesteia. În segmentul B a fost realizată o singură casetă, S 9. Împreună cu beneficiarul a-a ajuns la concluzia că săpătura în această zonă nu se poate realiza manual, din cauza umpluturilor de balast şi beton. Oricum, existenţa unor vestigii arheologice este puţin probabilă în acest sector, care trebuie să fi aparţinut în vechime văii Şaeşului.
La adâncimi ce oscilează în jurul cotei de –3 m faţă de actualul nivel de călcare, săpătura s-a oprit în straturi de nivelare ce preced incendiul din 1676, singurul eveniment de care putem lega lentilele consistente de arsură, cărbune şi cenuşă descoperite in situ. Acestea au fost nivelări artificiale pentru creşterea nivelului de călcare, nu straturi de cultură: din acest motiv nici nu conţin materiale arheologice. Cele două fragmente ceramice recuperate la săparea lor sunt atipice, dar caracteristicile lor tehnice şi calitatea slabă a smalţului verde ne permit să le încadrăm în sec. XVII.
După incendiu în zonă s-au operat din nou nivelări majore, prin care nivelul de călcare a fost crescut în medie cu 0,70 m; pământul folosit cu această ocazie conţine numeroase resturi de arsură, precum cenuşă şi pigment de cărbune. Zona pare să fi fost folosită în continuare pentru grădini, şi abia mai tîrziu aici a fost construită o anexă din cărămidă, pe care am cercetat-o parţial în secţiunea 2. Structura aparţine cel mai degrabă sec. XIX.
În general, ceea ce s-a întâmplat după incendiu este mai greu de descris, deoarece până la –2,50 m (medie) terenul a fost răscolit în epoca contemporană, în ultimele decenii ale sec. XX. Pe o mare parte a suprafeţei a funcţionat terenul de sport al liceului Mircea Eliade, până în anii 70 ai sec. XX, când s-a început operaţiunea de sistematizare a zonei şi a fost excavată mecanic o groapă imensă pentru construirea unor blocuri. Parte dintre fundaţiile acestora se pare că a şi fost realizată, după care proiectul a fost abandonat, iar groapa s-a umplut. Intr-o primă fază distingem o umplere acumulată, în care au fost aruncate aici gunoaie şi resturi de construcţii, inclusiv numeroase fragmente şi blocuri din beton, după care suprafaţa a fost umplută artificial până la actualul nivel de călcare. Săpătura noastră s-a derulat în proporţie de 85% în umplutura acestei gropi.
Având în vedere această situaţie, am considerat că sondajele efectuate sunt suficiente pentru a ne oferi o imagine arheologică a zonei şi nu este necesară extinderea lor.
Materialul arheologic descoperit se rezumă la câteva fragmente ceramice care au fost predate MI Sighişoara.
|
