Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Bucureşti | Site: str. Franceză, nr. 21-23, sectorul 3, (Palatul voievodal Curtea Veche) | Excavation Year: 2006

Excavation Year   2006 Epoch Late Medieval Periods Middle Medieval Period Site Category Defence; Civil; Domestic; Religious, Ritual and Funerary; Unassigned Site Types Civil habitation; Open settlement; Fortified settlement; Urban settlement; Rural settlement; Military habitation; Citadel; Castle; Church; Isolated find Map it   Find it on the Romanian map County / District  Bucureşti Locality   Bucureşti Commune   mun. Bucureşti Site  str. Franceză, nr. 21-23, sectorul 3, (Palatul voievodal Curtea Veche) Site Sector Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Sandu-Cuculea Vasilica Muzeul Municipiului Bucureşti National Arch. Record Site Code 179132.37 Report În perioada 29 mai - 30 iunie 2006 pe suprafaţa “Palatului voievodal Curtea Veche”, unde în prezent funcţionează Muzeul “Curtea Veche” (A) şi în piaţeta de la intersecţia străzilor Şelari şi Iuliu Maniu (B) s-au efectuat cercetări arheologice preventive pentru întocmirea unui studiu de specialitate necesar fundamentării obiectivului de investiţii “Restructurare şi revitalizare urbană a Ansamblului voievodal Curtea Veche”. Terenul pe care se întinde Ansamblul voievodal Curtea Veche este situat pe panta malului stâng al râului Dâmboviţa, la V de confluenţa acestuia cu afluentul de altădată Bucureştioara. Palatul voievodal În săpăturile arheologice din anii 1953 şi 1967-1972 au fost descoperite, dezvelite, conservate, restaurate parţial şi valorificate muzeistic vestigiile palatului domnesc construit în sec. XVI de Mircea Ciobanul, care au inclus pe cele ale cetăţii lui Ţepeş Vodă şi ale cetăţuiei Bucureştilor din secolul XIV. Au fost evidenţiate parţial intervenţiile şi completările aduse Palatului voievodal mai ales în timpul lui Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu, au fost dezvelite resturile palatului construit de domnitorul Gh. Duca (1674-1678) şi identificate zidurile palatului doamnei Păuna, soţia domnitorului Ştefan Cantacuzino (1714-1715). În mai multe puncte de pe suprafaţa curţii domneşti au fost descoperite gropi de provizii şi bordeie din sec. III-IV, VI-VII şi IX-XI p.Chr. Pe suprafaţa Palatului voievodal Curtea Veche săpătura arheologică preventivă s-a limitat la cercetarea unor sectoare în scopul completării sau corectării unor date tehnice şi istorice rezultate din săpăturile anterioare, fără a deranja circuitele de vizitare şi amenajările muzeistice existente (pavaje, poteci pavate, borduri, etc.). Pentru atingerea obiectivelor propuse, pe terenul ocupat de Palatul voievodal Curtea Veche s-au trasat 5 secţiuni şi 5 casete, astfel: Secţiunea I (S. I), de 7,90 x 1 m cu cas. 1 de 1,55 x 3,70 m, s-a săpat în exteriorul sălii din secolul XIX cu coloane refolosite, în scopul găsirii fundaţiei laturii sudice a foişorului sud-estic al Palatului voievodal, obiectiv care nu s-a atins din cauza imposibilităţii demontării unei poteci pavate aflate pe traseul de vizitare muzeistică. În schimb s-a constatat că zidul care căptuşeşte în exterior zidul vestic al sălii din secolul XIX şi care de la nivelul actual de călcare în sus, arată că extinderea Palatului voievodal spre SE s-a făcut pe parcursul sec. XVII, în două etape diferite de construcţie, se sprijină pe toată L= 7,90 m a şanţului S. I, pe o fundaţie mai veche, construită din bolovani de râu făţuiţi la exterior şi fixaţi cu mortar de var, orientată NS. Golurile dintre bolovani au fost umplute cu câte două cărămizi puse orizontal sau vertical. Stratigrafia, materialul de construcţie şi tehnica în care a fost realizată această fundaţie arată că extinderea palatului spre SE datează de fapt din a doua jumătate a sec. XVI. Toate completările, modificările planimetrice şi reparaţiile făcute până în sec. XVIII au urmat în mare, acest plan stabilit încă din sec. XVI. Această aripă a palatului a fost avariată probabil grav şi a trebuit să fie demolată, după care cândva în sec. XVII, s-a reconstruit, la început cu dimensiuni mai mici, ajungându-se ca în ultima etapă de reconstrucţie să aibă dimensiunile celei din sec. XVI şi anume: peste o parte din fundaţia de bolovani de râu s-a ridicat mai întâi o încăpere din zid din cărămidă, de numai 3,40 m lungime spre S, orientat 9o NNE-189o SSV şi adosat peretelui laturii sudice a palatului voievodal. Pentru a-i spori rezistenţa i-a fost zidit un contrafort de 1 m lăţime spre V şi 2,68 m lungime spre S. Amprenta zidului-contrafort s-a păstrat pe zidul estic până la 2,58 m spre S şi arată că a avut trei trepte, cea mai înaltă fiind în colţul nord-estic, la cota de + 0,40 m de la nivelul de călcare actual (1,20 m înălţime totală de la baza fundaţiei). Baza aflată la aceeaşi adâncime cu cea a fundaţiei din bolovani făţuiţi, suprapune pe 0,20 m lăţime fundaţia de bolovani, restul fiind zidit peste un strat subţire de nisip aşternut pe pământul negricios. Zidul-contrafort a fost distrus partial de şanţul unei conducte de scurgere din ciment, care a deservit locuinţele construite peste ruinele palatului domnesc, în sec. XIX-XX. Mai târziu, dar tot în sec. XVII, peste restul fundaţiei de bolovani, de 5,46 m lungime spre S, s-a construit un nou zid, adosat de primul. Este lucrat îngrijit din cărămizi mai groase şi lespezi din piatră şi s-a păstrat pe 0,60 m înălţime. Aceste două ziduri sunt suprapuse de la + 0,40 m de la nivelul de călcare actual al curţii muzeului, de un al treilea zid, lucrat neîngrijit, din cărămizi de 3-4 dimensiuni, din care la 5,05 m spre S (de la peretele sudic al Palatului) se ţese spre V un zid transversal care nu are fundaţie şi s-a păstrat numai pe 0,43 m lăţime şi 0,10 m lungime spre V. În S I şi în cas. 1, lipite de zidul-contrafort au apărut resturi dintr-o casă construită în a doua jumătate a sec. XIX, respectiv fundaţia unui zid al casei şi zidurile pivniţei boltite cu partea din boltă care mai păstra lăcaşul de coborâre, probabil pe o scară mobilă din lemn. Secţiunea II (S. II) de 11,35 x 1,50 m, care împreună cu cas. 1 a acoperit o suprafaţă de cercetare de 19,98 mp, a fost săpată în partea exterioară vestică a bucătăriei domneşti cu scopul de a vedea cum a fost folosit acest spaţiu în timpul funcţionării Curţii domneşti. Până la -0,85 m s-a redezvelit baza unui contrafort de la începutul sec. XVII, păstrat pe 3,50 m lungime şi 1,30 m lăţime, încadrat de ziduri din sec. XIX şi s-a constatat că urmele cele mai evidente surprinse stratigrafic, sunt cele lăsate de incendiul din anul 1847 care a distrus pereţii a două case adosate, zidite după anul 1816, de proprietari diferiţi, în exteriorul laturii vestice a Palatului voievodal după vinderea acestuia la mezat în anul 1798. În secţiunile III-V şi în cele trei casete săpate pe suprafaţa resturilor de zidărie ale palatului Gh. Duca a fost verificată stratigrafia şi s-au corectat dimensiunile, cronologia şi planul zidurilor din colţul sud-vestic, unde se afla şi casa scării. În capătul sudic al S III s-a găsit colţul nord-vestic al unei locuinţe din sec. X p.Chr. S-a constatat că baza fundaţiilor palatului Gh. Duca aflată se află în stratul de pământ negricios medieval, instabil care, la nenumăratele cutremure ce au avut loc de atunci până în prezent, a contribuit la deschiderea unor crăpături adânci în zidărie. S-a confirmat că între palatul construit de domnitorul Mircea Ciobanu şi cel ridicat la 11 m N de ispravnicul Şerban Cantacuzino din porunca domnitorului Gh. Duca, a existat o curte interioară. S-au găsit mai multe fragmente de plăci de teracotă în formă de disc, decorate cu brâie concentrice cu crestături, fragmente de la pahare nesmălţuite, oale, străchini, ulcioare, farfurii din ceramică smălţuită sau nesmălţuită din sec. XVI-XVIII şi o pipă fragmentară din sec. XVII-XVIII care seamănă cu un exemplar găsit în campania din anul 1953 la Curtea Veche4. Pentru etapa următoare este necesară continuarea cercetărilor arheologice concomitent cu intervenţiile de conservare, consolidare şi restaurare, în mai multe zone ale palatului neelucidate încă din punct de vedere al tuturor aspectelor arhitectonice şi istorice; terminarea săpăturilor în str. Soarelui, nr. 5 pentru reidentificarea resturilor de bazine, instalaţii de baie, conducte de apă, etc. care deserveau Curtea domnească. Intersecţia străzii Şelari cu strada Iuliu Maniu În piaţeta de la intersecţia străzii Şelari cu strada Iuliu Maniu, în perioada 12 - 22 iunie 2006, s-a urmărit descoperirea resturilor fundaţiilor turnului Porţii de Sus a Curţii domneşti muntene, potrivit unei localizări obţinute prin suprapunerea planului realizat în anul 1791 de ofiţerul austriac Ferdinand Ernst pe un plan cadastral din perioada interbelică şi a unei gravuri contemporane referitoare la prinderea domnitorului Nicolae Mavrocordat de către armata austriacă, la Curtea Veche, în noiembrie 1716. Pentru atingerea acestui scop au fost trasate 2 secţiuni şi 2 casete care au însumat o suprafaţă de 14,73 mp, unde nu s-a găsit nici un rest de fundaţie din sec. XVII-XVIII sau lentile de construcţie/demolare “in situ”, care să indice că aici a existat o construcţie din cărămidă care să fi aparţinut turnului Porţii de Sus a Curţii domneşti. În schimb au fost interceptate numai şanţuri pentru conducte edilitare din ciment sau metal şi plăci din beton pentru protecţia unor cabluri electrice sau telefonice iar în cas. 2 o groapă cu fragmente ceramice şi de vase din sticlă din sec. XVII- XVIII, suprapusă de un ciot de zid (0,45 lăţime şi 0,60 m lungime) din sec. XIX, apărut la -0,48 m de la nivelul de călcare al carosabilului, din care s-au păstrat numai trei rânduri de cărămizi. Abstract other lang. Abstract    Bibliography Bibliographic notes 1. L. Lăzărescu-Ionescu, Dinu V. Rosetti, Gh. Ionescu, Gh. Astancăi, arh Horia Teodoru, Săpăturile arheologice din sectorul Curtea Veche, în Bucureşti. Rezultatele săpăturilor arheologice şi ale cercetărilor istorice din anul 1953, Bucureşti, 1954, p. 184-261; Dinu V. Rosetti, Curtea Veche, în Bucureştii de Odinioară, Bucureşti, 1959, p. 147-173. 2. Panait I. Panait, Aristide Ştefănescu, săpături inedite. 3. Panait I. Panait, Aristide Ştefănescu, Muzeul Curtea Veche. Palatul Voievodal, Bucureşti, 1973. 4. Dinu V. Rosetti, Curtea Veche, în Bucureştii de odinioară, Bucureşti, 1959, Pl. CXV/8. 5. L. Lăzărescu-Ionescu, Dinu V. Rosetti, Gh. Ionescu, Gh. Astancăi, arh Horia Teodoru, în op. cit., Fig. 4, p. 186 6. Constantin Şerban, în Istoria oraşului Bucureşti, vol. I, Bucureşti, 1965, p. 153. Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   CIMEC Language   RO