|
Excavation Year |
2006 |
|
Epoch |
Greek and Hellenistic;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Migrations Period (3rd - 6th cent.)
|
|
Periods |
Ancient Times;
Hellenistic Period;
Roman Period;
Post-Roman Period
|
|
Site Category |
Defence;
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Citadel
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Constanţa |
|
Locality |
Istria |
|
Commune |
Istria |
|
Site |
Cetate |
|
Site Sector |
Basilica cu criptă (“Florescu”) |
|
Site name |
Histria |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Achim |
Irina Adriana |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Băldescu |
Irina |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Bereteu |
Dinu |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
| Turcu |
Christine Marie |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
|
|
National Arch. Record Site Code |
62039.01
|
|
Report |
În campania 2006 cercetările arheologice s-au concentrat în sectorul de la N de edificiul de cult creştin, în zona denumită “podium” şi au avut în vedere finalizarea săpăturilor în suprafeţele deschise cu două campanii în urmă. Investigaţiile de teren s-au concentrat în vechile secţiuni după cum urmează: S2 (secţiune magistrală N-S), B1 şi C1, la E de S2. Am procedat la curăţarea vechilor secţiuni, afectate profund de condiţiile atmosferice din toamna 2005 şi primăvara 2006 şi de vegetaţia foarte abundentă. Nici o nouă secţiune nu a fost deschisă în 2006, iar cercetarea basilicii propriu-zise a fost din nou amânată pentru o campanie viitoare.
S2
În secţiunea magistrală N-S am lucrat în carourile 9-11, în interiorul podiumului, îndepărtând pământul căzut din profilele E, V şi S. Proximitatea acestei zone cu bothros 2 a impus demontarea pe acest tronson a profilului E al lui S2 şi crearea în felul acesta a unei suprafeţe importante în spaţiul cândva ocupat de caseta C1 şi de colţul NE interior şi exterior al podiumului.
La N de podium, în zona carourilor 14 şi 15 ale secţiunii am procedat la curăţarea stâncii şi la demontarea unui rest de zid cu traseu N-S (Z5), slab conservat. Zidul construit din piatră legată cu pământ, măsurând 0,70 m lăţime se conserva pe o lungime de aprox. 3,50 m şi 0,50 m înălţime, se situa la cca. 3,00 m N distanţă de podium. Se sprijinea pe zidul N al peribolosului, iar eventuala sa continuare spre N nu a putut fi reperată dat fiind faptul că insula este delimitată în această zonă de o stradă unde nu am efectuat cercetări. Au fost recuperate o mică cantitate de fragmente ceramice şi o de piesă de arhitectură fragmentară din marmură albă.
A fost desfiinţat martorul care separa S2 de caseta A2 (lăţime 1,00 m). Eliminarea sa a permis degajarea cvasiintegrală a mai multor trasee de şanţuri puţin profunde, practicate în stânca nativă, servind probabil la inserţia unor ziduri demantelate. Este vorba despre un şanţ situat la N de zidul oriental al construcţiei A ce prezintă două tronsoane distincte: unul N-S (L= 1,40 m şi l=0,70 m ) şi altul E-V identificat în 2005 pe cca. 2,00 m L şi pe alţi 2,00 m în campania 2006. Zidurile ale căror fundaţii au fost implantate în şanţurile în chestiune nu au fost identificate, fiind cel mai probabil demantelate încă din vechime. Am evocat în raportul privind campania 2005 existenţa unui bloc de mari dimensiuni, refolosit în structura zidului N al podiumului, “en saillie” la colţul NE al construcţiei denumite podium şi orientat N-S, care la rândul său este implantat într-un şanţ similar. Este posibil ca blocul pomenit să fi făcut parte dintr-o structură arhitectonică azi dispărută, situată la N de podium, în interiorul zonei delimitate de peribolos, ale cărei unice vestigii par a fi şanţurile de inserţie a fundaţiilor.
În afara structurilor descrise la E de construcţia A şi la baza “treptelor” de pe faţada N a podiumului a fost dezvelită complet o excavaţie/cavitate practicată în stânca nativă. Este vorba despre o amenajare formă aprox. pătrată, cu colţuri rotunjite care măsura 0,72 m pe axul E-V şi 0,75 m pe cel N-S, precum şi 0,34 m ad.
Materiale arheologice: rare fragmente ceramice (nr. inv. 344, 345, 366), o piesă de arhitectură (fragment de arhitravă, de mici dimensiuni, marmură albă); două obiecte bronz (nr. inv. 39, 48).
Caseta B1
Secţiune amplasată la S de caseta A1, la N de C1 şi la E de S2, despărţită de toate celelalte secţiuni prin martori de 1,00 m. Dimensiunile sale sunt de 3,80 m pentru laturile E şi V, de 4,20 m pentru latura N şi de 5,30 m pentru latura S. Ca şi caseta A1 a fost împărţită în patru carouri, numerotate A1, A2 pentru pentru jumătatea nordică a secţiunii şi B1, B2 pentru jumătatea sudică. Încă din campania 2004 săpătura a fost epuizată în carourile A1-A2 şi a fost oprită pe stânca nativă. Adâncimea maximă atinsă este de -1,12 m faţă de profilul V şi de cca. -1,38 m faţă de profilul E. Cercetările din campania 2005 s-au concentrat în carourile B1-B2.
În campania 2006 ne-am limitat doar la demontarea zidului Z1, a fostului profil E al casetei, precum şi la curăţarea stâncii native în grund. Această ultimă operaţiune a condus la punerea în evidenţă a unui alt şanţ săpat în stâncă, orientat E-V, reperat pe cca. 4,00 m lungime, imediat la S de profilul N al casetei. Acest şanţ, cu lărgime variabilă, cuprinsă între 0,40 şi 0,46 m era căptuşit cu spărtură de şist cristalin, alb, în amestec cu pământ galben şi mortar de culoare albă. Extremitatea sa vestică face joncţiunea cu şanţul în care era implantat blocul de mari dimensiuni de la colţul NE al podiumului. Este posibil ca acest şanţ să reprezinte refolosirea în epocă romană a unui şanţ mai vechi, fapt ce ar putea justifica prezenţa mortarului în umplutura sa.
Zidul Z1, ale cărui dimensiuni erau de 4,75 m lungime şi cca. 0,60-0,70 m lăţime, conservat pe o înălţime de 0,70 m, construit din blochete de calcar şi şist de provenienţă locală), pandant al lui Z2, lung de 4,75 m şi lat de 0,60-0,70 m, construit din piatră nefasonată, calcar şi şist verde, legat cu pământ) cu traseu N-S, ce traversa B1, cât şi caseta C1 au fost sacrificate pentru degajarea stâncii în proximitatea bothrosului 2.
Materiale arheologice, campania 2006: o mare cantitate de fragmente ceramice recuperate din pământul aflat sub zidul Z1 şi din martorul care separa caseta B1 de C1 (nr. inv. 337, 346- 356, 358-359, 363, 365 şi materiale speciale 165-174); obiecte fier (nr. inv. 47); fragment de unguentarium sticlă (nr. inv. 44); trei monede bronz (nr. inv. 35-36, 38).
Caseta C1
Secţiune aflată la S de caseta B1, despărţită de aceasta printr-un martor de 1,00 m. Dimensiunile sale sunt de 5,40 m pentru laturile N şi S, de 2,10 m pentru cea estică şi de 2,20 m pentru cea vestică. Spre deosebire de casetele A1 şi B1 aceasta din urmă a fost împărţită în două carouri, A (la V) şi B (la E). Săpătura a început în campania 2004 şi a continuat în 2005 şi 2006 cu rezultate spectaculoase.
În campania 2006 a fost demontat martorul care separa caseta B1 de C1, precum şi zidul Z2, aflat în caroul A şi a cărui extremitate nordică se găsea în caseta B1.
La E de Z2, în caroul B au fost conservate toate structurile arhitectonice reperate în campaniile anterioare: o platformă parţial decopertată, construită din piatră măruntă de calcar şi şist, precum şi din cărămidă (lungime de 1,70 m; lărgime variabilă între 0,65 m la E şi 0,24 m la V); amenajarea comporta o substrucţie din mortar de var, amestecat cu pământ galben şi era acoperită de o lentilă de lut galben;
Z3: la N de platformă, perfect aliniat acesteia, orientat aprox. E-V (dimensiuni : L= 1,67-1,70 m ; l variază între 0,43-0,48 m şi s-a conservat numai pe o h de cca. 0,22 m); este realizat din piatră nefasonată, calcar şi şist verde de provenienţă locală;
Z4: la N de Z3, capătul său oriental se pierde în profilul N al casetei ; are o lungime de cca. 2,88 m şi lăţime de 0,45 m; ca şi precedentele este construit din piatră nefasonată, şist verde şi calcar, legate cu pământ; stă pe o lutuială consistentă din pământ galben.
Dar cea mai interesantă amenajare descoperită în caseta C1 încă din 2005 este bothros 2. Este vorba despre un puţ amenajat de o manieră asemănătoare celeia în care a fost săpat bothros 1 din absida basilicii paleocreştine, practicat ca şi precedentul în stânca nativă. Partea sa superioară se situa la -1,73 m faţă de profilul N al casetei (profil care între timp a fost demontat) şi la aprox. -1,46 m faţă de nivelul actual al podiumului.
Dacă la sfârşitul campaniei 2005 era vizibilă şi a fost protejată cu carton asfaltat numai jumătatea E a puţului, în 2006 am dezvelit amenajarea în ansamblul său. Această din urmă operaţiune a fost posibilă numai după demontarea martorului care susţinea Z2.
Instalaţia măsoară 1,42 m pe axul E-V şi cca. 3,30 m pe axul N-S. Pe partea sa orientală este mărginit de o dală de calcar (dimensiuni: 0,65 x 0,35 x 0,13 m), posibilă amenajare la suprafaţă a puţului.
Existenţa zidului Z2 deasupra bothrosului ne-a asigurat un profil transversal prin puţ până la limita superioară a acestei din urmă instalaţii. Succesiunea stratigrafică este următoarea:
1. zid din blochete de calcar şi şist local (Z2), legat cu pământ, pandant al lui Z1 (din caseta B1); se conservă pe o înălţime de 0,56 m şi este aşezat pe un
2. strat preparator de pământ galben curat între -0,56 şi -0,78 m;
3. lentilă gris de cenuşă, între -0,78 şi -0,83 m ;
4. groapă umplută cu pământ galben-cenuşiu, între -0,83 şi -1,32 m;
5. strat consistent de umplutură, de culoare cenuşiu-gălbuie, ce conţine scoică măruntă, pietre şi fragmente ceramice, foarte bogat în materiale arheologice, situat între -1,32 şi -1,80 m unde se profilează partea superioară a bothrosului propriu-zis;
6. la S de bothros, în extremitatea profilului, se conservă un nivel de culoare cafenie, ce conţine scoică măruntă, situat deasupra stâncii, între -1,40 şi 1,98 m unde apare stânca nativă.
Operaţiunea de golire a bothrosului s-a desfăşurat în condiţii de risc sporit, dată fiind adâncimea foarte mare la care acesta se găseşte raportat la structurile arhitectonice conservate în proximitate. Zidurile din vecinătate au fost protejate cu bârne şi panouri din lemn pentru a evita sau diminua riscul prăbuşirii lor.
Am putut observa că pentru amenajarea bothrosului s-a practicat aducerea la orizontală a masivului stâncos de şist pe un perimetru de cca. doi metri în jurul puţului. Existenţa sau non existenţa unei structuri monumentale de suprafaţă nu poate fi validată doar de prezenţa blocului de calcar situat pe parte de E a bothrosului. Bothrosul are o formă neregulată, cu un volum central de contur greu de definit, cvasicircular ce prezintă o extensie spre N. Aceasta din urmă măreşte dimensiunile puţului la 3,30 m pe axul N-S, luând forma unui spaţiu în declivă, strâmt, folosit probabil pentru întreţinerea sau accesul la bothros. Obsevăm că stânca nativă înregistrează în perimetrul bothrosului o înclinaţie naturală în direcţie SSE.
Umplutura puţului a fost golită pe nivele convenţionale, cu recoltarea întregului material arheologic rezultat. Investigarea complexului a început de la -1,46 m faţă de nivelul actual al podiumului, aflat în proximitate şi a continuat după cum urmează:
1. -1,46/1,69 m: strat de pământ cafeniu, afânat, cu lentile de lut, deosebit de bogat în material ceramic ; oase animale;
2. 1,69/1,87 m: strat de pământ cafeniu, de consistenţă moale, ce conţine nisip, o mare cantitate de fragmente ceramice ; forma puţului se modifică începând din această zonă şi devine vizibilă existenţa extensiei septentrionale; oase animale;
3. 1,87/2,10 m: strat de pământ cafeniu, amestecat cu nisip de granulaţie mare, cu scoică măruntă şi fragmente ceramice; oase animale; extensia septentrională este umplută cu pământ de textură diferită, de culoare galbenă, compact şi foarte dur, amestecat cu spărtură de şist; pare să fie un strat deosebit de bogat în materiale care livrează elemente de datare: fund de skyphos, cu graffito DI, dedicaţie pentru Zeus, recuperat de la adâncimea de -2,02 m (nr. inv. 180); din extensie N, olpe fragmentară, spartă la partea superioară, la adâncimea de 1,96-2,00 m (nr. inv. 182);
4. 2,10/2,20 m: strat de culoare gris închis, umed, foarte plastic, amestecat cu scoică şi multe fragmente ceramice; oase animale; din zona orientală a bothrosului am recuperat un vas miniatural, din ceramică, de foma unei amforete miniaturale, la adâncimea de 2,12 m (nr. inv. 183);
5. 2,20/2,65 m: strat de culoare gris, invadat de apă, amestecat cu mult nisip, cioburi şi scoică rară, care spre partea sa inferioară conţine mai mult lut galben; este unul dintre cele mai bogate nivele în material din umplutura puţului: cap de statuetă de teracotă, manieră arhaică, apollinic?, la ad. de 2,34 m (nr. inv. 186); fragment de dynos, probabil unul dintre materialele cele mai timpurii din bothros, databil în sec. VI, la ad. de 2,23 m (nr. inv. 187); fragment minuscul de vas cu firnis negru luciu metalic, cu graffito EM, la ad. de 2,48 m, în zona S a bothrosului, deasupra canalului (nr. inv. 189); fund de vas culoare gris, de tip “histrian”, la -2,48 m, recuperat din acelaşi loc cu piesa nr. inv. 189; fragment de teracotă reprezentând o protomă de cal, provenind din zona central estică a bothrosului, la -2,45 m adâncime (nr. inv. 191); teracotă de culoare gălbuie reprezentând un porc, descoperită la -2,77 m în jumătatea E a bothrosului, dar la limita cu canalulul de pe fundul instalaţiei (nr. inv. 193); din ultimul strat de golire, pe fundul bothrosului lekane fragmentar, reîntregibil, databil în secolul VI, recuperat din canalul vestic al bothrosului, la -2,88 m (nr. inv. special 194).
6. 2,88/3,03 m canal în jumătatea V a bothrosului, umplut cu spărtură de şist, pământ galben şi nisip, dar nu conţinea materiale arheologice ; reprezintă partea cea mai profundă a puţului, al cărui fund se situa la cca. -3,03 m faţă de nivelul actual al podiumului.
La interior putem defini două zone distincte : jumătatea estică, de formă aprox. circulară, mai puţin profundă şi cea vestică, mărginită de un perete grosier tăiat vertical. Jumătatea estică atinge ad.max de 2,77 m faţă de nivelul podiumului şi prezintă urme puternice de arsură în special pe peretele sudic. Această parte a bothrosului se prezintă sub forma unei trepte sau palier (dimensiuni: 0,91 m pe axul N-S şi 0,54 m pe axul E-V), cu cca. 0,20 m mai sus decât canalul vestic. Distanţa dintre peretele estic şi cel vestic este de 1,44 m, iar la V de palierul oriental se găseşte un canal care de la partea superioară a bothrosului, practicat pe peretele sudic, unde este larg de 0,32 m; spre fundul puţului canalul se îngustează şi ajunge la lărgime şi profunzime echivalente, de 0,21 m.
Dala de calcar de pe margimea bothrosului pare să corijeze diferenţa de nivel între peretele oriental şi cel occidental al puţului. Peretele E atinge hmax de 1,20 m în timp ce pereţii S şi N atingeau 1,40 m h, iar peretele vestic 1,80 m până la 2,00 m. Peretele vestic, grosso modo vertical prezintă o jumătate S rezultată dint-o falie şi una N foarte moale, clivată, cu lipitură din pământ galben.
Adâncimea maximă atinsă pe fundul canalului este de 3,03 m faţă de nivelul podiumului, ceea ce indică o profunzime medie de 1,40 m pentru bothrosul 2, jumătate din adâncimea lui bothros 1.
Imediat la S de bothros şi pe marginea peretelui său sudic am reuşit să conservăm şi să desenăm profilul integral (mai puţin zidul în opus spicatum al cărui releveu a fost executat de arhitecta Irina Băldescu) al fostului profil sudic al casetei, pe un tronson la V de platformă şi la E de Z10. Succesiunea stratigrafică, extrem de preţioasă deoarece include şi limita superioară a bothrosului, este următoarea:
- zidul în opus spicatum, conservat pe cca. 1,00 m înălţime, a cărui limită inferioară a fost racordată la prezentul profil şi care se aşeza pe un strat de
1. pământ galben, de consistenţă moale, pulverulent, între 0 şi -0,44 m;
2. groapă de intervenţie cu lut bătut, compact, amestecat cu scoică, situat între -0,44 şi -0,72 m;
3. lentilă fină de cca. 0,05 m la baza gropii de la punctul 2, constituită din scoică măruntă, amestecată cu cioburi şi spărtură de şist;
4. strat de lut galben amestecat cu mortar de culoare albă, situat la V de platformă, probabil din patul de aşteptare al acesteia din urmă, între -0,38 şi -0,80 m;
5. strat de nivelare cu pământ de culoare cenuşiu deschis, amestecat cu scoică măruntă, pietriş, între -0,74 şi 1,30 m;
6. strat cafeniu compact, de închidere a bothrosului, compact, cu lentile de lut galben, pigmenţi de arsură, scoici rare, între -1,30 şi -1,62 m; acest strat suprapune perfect un bloc de calcar, gros de numai 0,05 m şi lung de 0,32 m care sigila canalul din interiorul bothrosului;
7. lentilă fină de lut galben, peste bothros, între -1,66 şi -1,69 m;
8. strat de pământ cafeniu închis, compact şi foarte dur, amestecat cu rare fragmente de scoici, probabil de sigilare a bothrosului, între -1,69 şi -1,74 m;
9. canal din interiorul bothrosului, pe peretele sudic, săpat până la -2,79 m.
Lotul ceramic recuperat din complexul închis pe care-l constituie bothros 2 se constituie dintr-un material foarte unitar, încadrabil din punct de vedere cronologic între jumătatea sec. VI a.Chr. şi jumătatea sec. V a.Chr. Un procent important din fragmentele amforice poartă urme de smoală, indiciu al unui uzaj anterior momentului când au fost depuse în bothros.
Asocierea materialului osteologic cu kylices, oenochoe, castroane şi cele câteva piese miniaturale sprijină ipoteza unui complex cu caracter votiv.
Materiale arheologice, campania 2006: o mare cantitate de fragmente ceramice recuperate din umplutura bothrosului (estimate la cca. 500 de kg de cioburi, într-un stadiu avansat de fragmentare, dar reîntregibile; remarcăm preponderenţa amforelor, în marea lor majoritate de Thasos sau nord-egeene; amfore de Chios cu gât umflat, amfore de Chios cu argilă roşie - posibilă imitaţie sau Chios cu angobă albă; Lesbos roşu şi gris, dintre care unele rulate ; amforă de masă; fragmente diverse, unul provenind de la un vas cu figuri negre, oenochoe, castroane, lighean, ceramică grise histriană, cratere, kylix şi askoi fragmentare, opaiţe, castron arhaic cu pastă de culoare deschisă); o cantitate importantă de ceramică provine în campania 2006 şi din stratul de nivelare? de deasupra bothrosului şi din pamântul de sub zidul Z2;
- o cantitate apreciabilă de oase animale (probabil specii de talie mare, bovine şi suine) provenind de deasupra şi din interiorul bothrosului; remarcăm totuşi că în comparaţie cu bothrosul din absida basilicii materialul osteologic este în cazul lui bothros 2 mult mai puţin numeros. Cu toate acestea fragmentele depuse sunt cam aceleaşi: femur, humerus, mandibule, coarne. De remarcat absenţa totală a craniilor întregi bine reprezentate în bothros 1.
- mai multe obiecte din fier, provenind din bothros, precum şi o monedă de bronz recuperată din pământul pus deasupra puţului pentru a-l proteja la sfârşitul campaniei 2005.[Irina Achim]
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
