|
Excavation Year |
2006 |
|
Epoch |
Greek and Hellenistic;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Early Migrations Period (3rd - 6th cent.)
|
|
Periods |
Ancient Times;
Hellenistic Period;
Roman Period;
Post-Roman Period
|
|
Site Category |
Defence;
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Citadel
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Constanţa |
|
Locality |
Istria |
|
Commune |
Istria |
|
Site |
Cetate |
|
Site Sector |
Basilica Pârvan |
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Angelescu |
Mircea Victor |
|
Ministerul Culturii |
| Bottez |
Valentin Victor |
|
Facultatea de Istorie, Universitatea București |
| Dabîca |
Mircea Mihail |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Fărnoagă |
Smaranda |
|
Facultatea de Istorie, Universitatea București |
| Neagu |
Alexandra |
|
Facultatea de Istorie, Universitatea București |
| Timofan |
Anca |
|
Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
|
|
National Arch. Record Site Code |
62039.01
|
|
Report |
În anul 2000 au fost reluate vechile săpături ale lui V. Pârvan (1) şi Marcelle Lambrino (2) din zona basilicii paleo-creştine de lângă latura sudică a incintei romane târzii, noua cercetare având ca scop sistematizarea vechilor săpături şi a informaţiilor legate de principalele complexe arheologice identificate în sector: basilica paleo-creştină şi relaţia sa cu zidul de incintă; “săpătura Lambrino” din interiorul basilicii (cuprinsă într-o secţiune de mari dimensiuni numită S1 şi verificarea teoriei lui Marcelle Lambrino legată de posibila existenţă a unui edificiu de cult dedicat zeului Apollo Ietros suprapus de bazilică.Cercetarea arheologică în perimetrul basilicii a evidenţiat o porţiune din zidul sudic al basilicii (sud-estul S1) precum şi amprenta acestuia în zidul de incintă.
Ca urmare a cercetării stratigrafice efectuate în acest perimetru, sub nivelul corespunzător construcţiei basilicii am identificat resturile a patru clădiri: Casa nr. 1 (în colţul nord-vestic al S1, datată în sec. IV-III a. Chr.), Casa nr. 2 (în nordul S1, nedatată), Casa nr. 3 (în S2, datată în perioada greacă, nivelul arhaic târziu ),Casa nr. 4 (în estul S1, cercetată în 2004, amenajată într-un strat gros de lut galben), Casa nr.5 (în S4, nedatată).
În centrul S1, în stâncă, am descoperit un bothros deja cercetat. De asemenea, în 2005 am descoperit la V de “synthronos-ul” basilicii vizibile la suprafaţă (numită convenţional basilica 2) absida unei basilici şi mai vechi (numită convenţional basilica 1) care are următoarele dimensiuni aproximative: deschidere de 4,57 m; 2,12 m adâncime; grosimea zidului -1,10 m). Zidăria, în opus incertum, a acestei abside se păstrează pe o înălţime medie de cca 0,55 m (3).
În 2006, săpăturile s-au concentrat în V (unde a fost continuată S1ext) şi în N-E basilicii 2 (unde au fost deschise S5 şi S6, ce urmăresc să afle cât mai multe date despre basilica 1 şi despre anexa de NE a basilicii 2).
Pentru a surprinde stratigrafia în perimetrul aflat în zona intrării basilicii paleocreştine de sec. VI p.Chr, în august 2005, în partea de SV a basilicii Pârvan, a fost deschisă secţiunea S1 ext orientată NV-SE şi proiectată ca o extindere a S1, fiind despărţită de aceasta printr-un martor stratigrafic cu lăţimea de 1,70 m.
Cercetarea desfaşurată în vara anului 2006 a urmărit continuarea investigaţiei contextelor arheologice în această secţiune cu scopul de a surprinde funcţionalitatea şi caracterul zidurilor descoperite în anul anterior precum şi relaţiile stratigrafice între contextele cercetate şi cele aflate în curs de cercetare în această campanie. Deasemenea am urmărit raporturile cronologice şi stratigrafice dintre cele două basilici, conexiunea acestora cu fazele incintei din colţul de SE al cetăţii romane târzii precum şi noi date privind locuirea de epocă greacă din această zonă.
Cu ocazia săpăturilor efectuate în campania 2005 a fost descoperită în S4 fundaţia absidei vechi având extremitatea de SE afectată de săpăturile efectuate aici la începutul sec. XX. În campania anului 2006 s-au descoperit şi cercetat alte structuri de zidărie care ne-au oferit indicii importante privind arhitectura si poziţionarea basilicii timpurii: fundaţiile zidurilor care reprezentau intrarea, fundaţiile a patru pilaştri care alcătuiau porticul aflat la intrarea în basilică, două baze fragmentare de coloane precum şi fazele constructive ale unei anexe situate în S6, la NV de fundaţia absidei basilicii 1 şi adosate absidei basilicii Pârvan.
S 1ext
În campania din 2006 am continuat cercetarea stratigrafică în secţiunea S1ext (L= 14,60 m; l= 2,30 m; orientată NV-SE), ajungându-se până la o ad.max de + 2,83 m (adâncimile au fost raportate la nivelul de călcare în interiorul basilicii +5,15m sistem referinţă Marea Neagră).
La începutul acestei campanii extremitatea sud-estică a secţiunii a fost extinsă cu 2,20m-2,50m pentru a se cerceta relaţia dintre laturile de SE ale celor două basilici şi fazele incintei. Ca urmare a acestei prelungiri, a fost descoperită o porţiune (L= 1,20; l= min.0,20 m-max. 0,40 m) din elevaţia incintei romane faza A (4), care, datorită unei distrugeri, prezintă o întrerupere.
Contexte S1 ext
Zid 1 (1002 ext) - L 2,30m x l 0,70m x h 0,90m (înălţimea fundaţiei fiind de 0,60m iar cea a elevaţiei 0,30m). A fost descoperit la cota de + 4,70m, la extremitatea de SE a S1ext având direcţia NE-SV. Fundaţia zidului este construită din roci de şist verde legate cu pământ alcătuind 5 asize uşor neregulate iar elevaţia sa, păstrată parţial, este construită în manieră opus incertum din fragmente de şist legate cu mortar alcătuind 3 asize. Zidul 1 continuă în S1 unde a fost surprins între metri 11-11,70, pe o lungime maximă de 0,50m fiind distrus în cea mai mare parte de săpăturile arheologice efectuate la începutul sec. XX. Traseul acestui zid reprezintă practic latura de SE a basilicii 1, marcând şi închiderea porticului intrării în basilică la extremitatea sa sud-estică. Construcţia sa a afectat Z 3 (1008) cu direcţia ENE-VSV.
Zid 2 (1003 ext) - L= 11,50 m x l= 0,60 x h min.= 0,15 m / max. 0,80 m. Orientarea sa este SV având direcţia SE-NV. Reprezintă fundaţia intrării în atrium-ul basilicii 1. Zidul fundaţiei a fost descoperit fragmentar datorită dezafectării acesteia înainte sau în timpul construirii basilicii 2 în sec. VI p.Chr. Tehnica de construcţie utilizează fragmentele de şist local legate cu pământ alcătuind asize uşor neregulate. Datorită distrugerilor au fost descoperite trei fragmente de fundaţie având următoarele dimensiuni şi caracteristici:
Zid 2a - L= 2,50 m x l= 0,60 m x hmin.= 0,44 m / hmax. 0,80 m, descoperit la cota + 4,72, prezintă 6 asize. Prin extremitatea sa sudică acest zid intră în relaţie cu zidul 1 (1002 ext), formând un unghi de aprox. 90º cu acesta.
Zid 2b - L= 0,70m x l= 0,60m x hmin. 0,10m / h max. 0,15m, descoperit la cota + 4,28m, prezintă 1 asiză.
Zid 2c - L 2,20m x l 0,60m x h 0,20m, descoperit la cota + 4,28m, prezintă 2 asize.
Zid 3 (1008 ext) - L= 1,50 m x l= min.0,30 m / max. 0,60m x h 0,80 m descoperit la cota de + 4,70 m. Orientarea zidului este SSE având direcţia ENE-VSV. Structura constructivă a fundaţiei sale cuprinde şisturile verzi legate cu pământ prin alternarea unui şir de fragmente medii de şist verde cu fragmente mari în 4 asize. Elevaţia fragmentară cuprinde aceaşi alternanţă pe 3 asize, ultima fiind alcătuită din roci semifasonate din calcar gri poros legate cu mortar. Din punct de vedere stratigrafic dar mai ales cronologic, se observă că acest zid este anterior zidului 1 (1002) al cărui traseu afectează o bună parte din structura lui Z3. Datarea sa ar putea fi lămurită de descoperirea unei monede în S1, în dreptul metrului 11, unde studiul profilului relevă resturi de mortar aparţinând elevaţiei zidului 3. După îndepărtarea mortarului şi curăţare, aversul monedei a indicat adică emiterea sa în timpul tetrarhiei prin menţionarea lui Marcus Aurelius Valerius Maximianus Herculius (285-305 p.Chr). Moneda a fost emisă probabil la Cyzic iar circulaţia sa nu trece de perioada 292-313 p.Chr (5).
Zid 4 (1004 ext) - L= 1,40 m x l= 0,70 m x h min.= 0,28 m / h max.= 0,44 m. Zidul fundaţiei a fost sesizat de la cota de + 4,70 m, având un traseu cu direcţia SE-NV şi orientat SE. Tehnica de construcţie îmbină pe cele 4 asize fragmentele de şist verde cu roca calcaroasă gri şi cărămida (ultima asiză de sus) acestea fiind legate cu pământ.
Zidul 4 este afectat în momentul construirii basilicii de sec VI p.Chr, odată cu implantarea fundaţiei zidului de intrare al acesteia. Analizând însă traseul fundaţiilor de pilaştri şi implicit direcţia porticului, zidul nu depăşeşte spre SV această linie deci momentul construcţiei sale este acelaşi (sau relativ ulterior) cu cel al colonadei de pilaştri. Acest lucru a fost demonstrat şi cu ocazia practicării unui sondaj (L= 1,00 m x l= 0,60 m) în exteriorul zidului de intrare al basilicii între m. 4,80-5,80. Un alt argument ar fi identitatea între orientarea, direcţia şi lăţimea zidului 4 şi a cele ale zidului 1 (1002 ext) care reprezintă latura de SE a basilicii I precum şi traseul său perpendicular pe zidul 2 (1003 ext).
Totodată , analiza profilului de SV al S1 a relevat un zid fragmentar între m. 4,60-5,30 care reprezintă continuarea traseului zidului 4. Posibil acesta avea funcţia unui zid de separare a spaţiului în interiorul porticului unde era plasat între doi pilaştri (1012ext şi 1013ext) şi apoi în bazilică, facând parte, probabil, din structura atrium-ului.
Zid 5 (1009 ext) - L= 1,50 m x l= 0,40 m x h= 0,30 m are direcţia E-V şi a fost descoperit la cota de + 4,04m. Zidul este construit în cea mai mare parte din fragmente de şist verde dar şi din calcar alb pe alocuri, utilizând pământ ca liant. Cele 4 asize ale sale au fost sesizate şi în profilul de SV al S1. Zidul aparţine unui edificiu demantelat, aparţinând probabil perioadei elenistice datorită poziţionării stratigrafice şi tehnicii de construcţie.
Zid 6 (1019 ext) - L= 0,90 m x l= 0,40 m x h= 0,30 m a fost descoperit la cota de + 3,67 m şi are direcţia E-V. Este un zid foarte fragmentar construit din şisturi legate cu pământ care alcătuiesc 3 asize. Caracterul şi problema apartenenţei sale cronologice nu au fost încă lămurite.
În profilul de SV al S1 ext, la aprox. - 0,30 m sub nivelul de călcare în basilica 2 au fost descoperite fundaţiile rectangulare a 4 pilaştri (amenajate într-un strat de lut galben) care intrau în structura porticului de la intrarea în basilica1. Traseul acestora urmează direcţia SE-NV cu orientare SV, mergând paralel cu fundaţia zidului de intrare în prima basilică (1003 ext). Fundaţiile au fost parţial afectate de implantarea fundaţiei zidului de intrare în basilica de sec VI d.Chr (fiind suprapuse de aceasta) care a urmărit , cu mici diferenţe de direcţie şi orientare, acelaşi traseu. Tehnica de construcţie este în general similară cu cea utilizată la celelalte fundaţii din structura basilicii 1. Astfel, au fost utilizate cu preponderenţă şisturile verzi dar şi fragmente de calcar alb şi galben legate cu pământ.
1012 ext - L= 1,10 m x h= 0,35 m/0,40 m; fundaţie de pilastru alcătuită din 3 asize neregulate.
1013 ext - L= 0,95 m x h= 0,30 m/0,35 m; fundaţie de pilastru alcătuită din 3 asize neregulate.
1014 ext - L= 0,90 m x h= 0,35 m; fundaţie de pilastru alcătuită din 3 asize relativ regulate.
1015 ext - L= 0,65m x l= 0,12 m; fundaţie de pilastru alcătuită din 2 asize.
Analiza stratigrafică generală a secţiunii S1 ext nu evidenţiază o succesiune contextuală constantă, zona fiind deranjată cu ocazia diferitelor faze de construcţie, amenajare şi reamenajare a clădirilor de epocă greacă şi romană târzie. Aceste bulversări sunt demonstrate de structura şi compoziţia straturilor 1000 ext, 1001 ext, 1006ext (înregistrate în 2005) şi 1010ext (din 2006) în care s-a descoperit material amestecat (ceramică de factură elenistică şi romană târzie).
Contextul 1007ext care cuprinde extremitatea de NV a secţiunii a fost surprins pe o lungime de 2,50 m şi reprezintă un strat puternic solidificat, galben deschis, posibil nederanjat.
În acest strat au fost descoperite în campania anterioară două postamente de coloană circulare, din calcar galben. Primul postament a apărut la adâncimea de 0,25 m între m. 3-4 la cota de + 4,80 m şi are un d de 0,40 m fiind destul de deteriorat. În strânsă relaţie cu acesta au fost descoperite mai multe cărămizi (unele disparate) posibil aparţinând unui nivel de călcare (paviment) probabil al basilicii 1. Al doilea postament deosebit de fragmentar a apărut la cota de + 4,60m în dreptul metrului 3, fiind descoperit parţial în profilul de SV al secţiunii. Deşi traseul celor 2 postamente este puţin deviat de la traiectoria iniţială se poate observa dispunerea lor în dreptul fundaţiei de postament 1014ext, posibil marcând aliniamentul unei colonade aparţinând primei basilici.
1011 ext a fost înregistrat de la cota de + 3,60 m şi fiind un strat mediu solidificat, galben-maroniu ce conţine în incluziuni diferite fragmente ceramice de epocă greacă, scoici şi pigmenţi de cărbune.Acesta reprezintă practic ultimul context cercetat în prelungirea secţiunii până la contactul cu zidul de incintă, făcând trecerea stratigrafică la nivelurile de epocă greacă..
1016 ext reprezintă un nivel de dezafectare sesizat la cota de + 3,82 m sub forma unei dărâmături consistente care conţine fragmente mari de şist verde. Stratul este suprapus de zidul 2c (1003ext) şi intră în profilul de NE al S1ext. Între m. 3-4, la cota de + 3,67, stratul include câteva fragmente de chirpic neregulate care ar putea constitui continuarea laturilor dezafectate ale locuinţei C3, cercetată parţial în campania din 2004.
1017 ext a fost identificat de la cota de +3,50m fiind un strat mediu solidificat, maroniu închis, incluzând fragmente ceramice de factură greacă, scoici şi fragmente de cărbune. În dreptul metrului 7, la cota de + 3,48 m a fost descoperită o amforă fragmentară de Chios datând în epoca greacă arhaică iar la extremitatea de NV a contextului, între metri 0,00-1,50 au fost prelevate 14 monede care urmează a fi analizate şi catalogate alături de cele descoperite anterior.
S5
În această secţiune (L= 3,2 m, l= 2,2m, orientată E-V) a apărut continuarea absidei basilicii 1, identificată în 2005 în S4. Absida (contextul 5002), ca şi în S4, se păstrează doar la nivelul fundaţiei (L= 2,5 m; h= 0,4 m; grosimea zidului este probabil tot 1,1 m, ca în S4, în S5 partea sudică a absidei nefiind vizibilă). Zidul absidei este construit în mare parte din şisturi verzi şi rar din pietre de calcar, legate cu mortar. Nu a fost descoperit colţul NE al basilicii 1, absida terminându-se brusc. Această bazilică avea o orientare E-V, cu o deviaţie a axei spre N, diferită de cea a monumentului tardiv.
Săpăturile au evidenţiat şi un element constructiv interesant privind colţul de NE al basilicii 2. Partea inferioară a fundaţiei este realizată din pietre legate cu mortar, deasupra fundaţia fiind realizată din pietre legate cu pământ. Explicaţia ar fi nevoia de a consolida colţul clădirii. Ceea ce în acest moment rămâne inexplicabil este întreruperea fundaţiei la 2,5 m de colţul NE al basilicii 2, în dreptul locului unde absida basilicii 1 se întrerupe brusc. Ar putea fi vorba de o săpătură modernă, care să fi distrus atât fundaţia basilicii 2, cât şi absida basilicii 1. Între S5 şi S6 a fost descoperit un spaţiu unde zidul basilicii 2 este construit din pietre de mari dimensiuni, ceea ce indică o posibilă substrucţie a unui prag ce făcea legătura între anexa de N-E şi basilică
Succesiunea stratigrafică stabilită de noi a surprins o intervenţie modernă (contextul 5000; +5,18/+4,94 m), un strat de dărâmătură format din pământ cenuşiu şi pietre de dimensiuni medii (contextul 5001; +4,94/+4,73 m) pe toată suprafaţa secţiunii, un nivel de amenajare din lut de culoare galbenă -podea- (contextul 5004; +4,73/+4,70 m) spartă în estul S5 de un nivel de umplutură conţinând foarte mult material ceramic (contextul 5005; +4,78/+4,45 m), un strat de umplutură sub podeaua de lut galben (contextul 5006; +4,70/+4,45) şi un strat de nivelare brun închis, cu multe fragmente ceramice, prezent pe întreaga suprafaţă a S5 (contextul 5007; +4,45 m), pe care am oprit săpătura.
S6
În această secţiune (aprox. L= 4 m, l= 3 m, orientată N-S) am descoperit două ziduri (nordic şi sudic) din anexa N-E a basilicii 2. Zidul nordic al anexei (L= 3,5 m; l= 0,7 m; h 0,7) este construit din pietre de şist şi calcar, uneori frumos lucrate (spolia) şi legate cu pământ. La cota +5,25 m zidul prezintă o plintă lată de 0,15 m. Zidul sudic (L= 1,5 m; l= 0,7 m; h= 0,3 m), care intersectează absida basilicii 2, este construit din pietre legate cu pământ. De asemenea am descoperit un zid (L= 1,2 m; l= 0,7 m; h= 0,4 m), poate o fază anterioară a anexei, ce porneşte din colţul N-E al basilicii 2 .
Succesiunea stratigrafică stabilită de noi a surprins un nivel de dărâmătură format din pământ şi materiale de construcţie (contextul 6000; +5,71/+5,30 m) în N şi E S6, o intervenţie modernă (contextul 6001; începând la +5,70 m şi ajungând până la +4,85 m în V S6) în V, centrul şi S-E S6, un nivel de amenajare -podea- din lut de culoare galbenă (contextul 6003; +5,3/+5,18 m) păstrată în N şi E S6, un strat de nivelare păstrat în jumătatea E a secţiunii (contextul 6004; +5,18/+5,1 m), o altă amenajare -podea- din lut de culoare galbenă împreună substrucţia sa (contextul 6002; +5/+4,7 m), şi un nivel de călcare -din lut de culoare galbenă- pe care au apărut materiale de construcţie şi pe care am oprit săpătura (contextul 6005; +4,7 m).
Cercetările efectuate în campania 2006 au condus la clarificarea unor probleme cronologice şi stratigrafice restante. Noile descoperiri dar şi analiza atentă a planurilor şi profilelor stratigrafice au dus la teoria conform căreia, înainte de edificarea basilicii târzii, a existat şi funcţionat o altă basilică . Arhitectura acesteia din urmă este destul de greu de urmărit datorită distrugerilor din epocă, construcţiei basilicii 2, reamenajărilor, şi nu în ultimul rând, din cauza intervenţiilor arheologice de la începutul sec. XX.
O altă prioritate a fost datarea primei basilici. Până în prezent, singurul ajutor (cu un anumit grad de probabilitate) ne este oferit de moneda din timpul tetrarhiei descoperită în structura zidului 3 (1008ext). Aşa cum am menţionat mai sus acest zid este evident “tăiat” de traseul laturii de SE a basilicii I. Datată la sf.sec.III - înc. sec. IV p.Chr, moneda reprezintă un terminus post quem pentru momentul edificării basilicii timpurii, deci nivelul II A într-o largă cronologie relativă în care construcţia basilicii II reprezintă termenul final al dezafectării edificiului ecleziastic anterior.
Plecând de la această încadrare cronologică dar şi de la descoperirea de sec. III-IV p.Chr, se poate face o analogie cu basilica C construită la sfârşitul sec. IV-începutul sec.V d.Chr, aparţinând nivelului III B al epocii romane târzii. Cercetările arheologice care au urmărit amplasarea, funcţionarea şi datarea acestei basilici care a funcţionat înainte de marea basilică episcopală a Histriei de sec. VI p.Chr, au identificat şi o serie de structuri şi amenajări aparţinând sec III-IV p.Chr afectate probabil de amenajarea primei basilici (6).
Relaţiile celor două basilici cu fazele incintei romane târzii, din acest sector, constituie o problemă a care va trebui rezolvată în cursul cercetărilor viitoare.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
In 2006, the excavation continued in S1 ext and offered new data concerning Basilica 1 and Basilica 2, as well. Important observations have been made for the presumed plan and chronology of the two subsequent monuments. We have identified in S5 new data for the apse of the earlier basilica (Basilica 1), discovered the previous year. S4 offered us the opportunity to observe construction details for the late basilica (Basilica 2). The excavation continued in S6 and made possible the observation of a possible entry to the late basilica from the annex, of which we have identified only the north and south walls.
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
