|
Excavation Year |
2007 |
|
Epoch |
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Modern
|
|
Periods |
Roman Period
|
|
Site Category |
Civil;
Domestic
|
|
Site Types |
Urban settlement
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Alba |
|
Locality |
Alba Iulia |
|
Commune |
mun. Alba Iulia |
|
Site |
str. Munteniei nr. 15-17 - Sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
Apulum II |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Drîmbărean |
Matei |
|
Direcţia Judeţeană pentru Cultură Alba |
| Inel |
Constantin |
|
Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia |
| Milea |
Raluca |
|
Universitatea Bucureşti |
| Rusu-Bolindeţ |
Viorica |
|
Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca |
|
|
National Arch. Record Site Code |
1026.12
|
|
Report |
Cercetarea arheologică la sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii a fost practic relansată în campania anului 2007, după o întrerupere de trei ani1, datorată lipsei de fonduri. Întrucât nici în 2007 nu am avut mijloace financiare de la MCC, am încheiat un protocol de cooperare şi parteneriat, care a avut ca rezultat reluarea săpăturilor arheologice pe situl în discuţie. Protocolul menţionat s-a încheiat între MNIT, DCCPCN Alba, MNUAI, Univ. Alba Iulia, Primăria municipiului Alba Iulia şi organizaţiile non-guvernamentale „Mişcarea Tinerilor pentru Pace” Oradea şi „Societé civile internationale” Bucureşti. Ca urmare a asigurării logisticii de către primele cinci instituţii menţionate şi a fondurilor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de cazare şi masă ale voluntarilor participanţi de către cele două ONG-uri partenere, am putut efectua săpături arheologice pe parcursul a patru săptămâni. Au participat 25 de voluntari îndeosebi străini, proveniţi din 11 ţări (SUA, Franţa, Italia, Belgia, Olanda, Germania, Austria, Polonia, Ungaria, România, Rusia), care şi-au desfăşurat activitatea în serii de câte două săptămâni.
În cadrul rezervaţiei arheologice de pe str. Munteniei nr. 15-17, există două zone care nu au fost afectate de lucrările de construcţie demarate în anul 1992: laturile de S, respectiv de E ale sitului. Întrucât latura estică a rezervaţiei este şi zona de acces prin care se ajunge pe situl în discuţie, în campania anului 2007, cercetarea arheologică s-a extins în zona aflată la S de groapa excavată. Aici a fost deschisă o secţiune, SXIX/07, de 10 x 3,10 m, situată la 20,60 m de latura sudică a gropii excavate, colţul ei de NE fiind situat la 10,30 m V de limita estică a acesteia. Ea a fost amplasată în extremitatea vestică laturii sudice a sitului, astfel încât în viitor să se poată face decopertarea posibilelor complexe arheologice descoperite către E, în vederea dezvelirii întregii suprafeţe. SXIX/07 este orientată N-S.
Principalele rezultate obţinute în cadrul campaniei 2007 sunt următoarele: în extremitatea sudică a secţiunii, la 1,50 m N latura de S a ei, a fost descoperit zidul unei construcţii moderne. Acesta era orientat E-V, fiind prins aproape pe toată lăţimea secţiunii, cu excepţia a 0,35 m spre E de latura vestică, unde este posibil să fi fost o intrare într-o altă cameră sau anexă a aceleiaşi clădiri. Zidul are dimensiunile de 2,75 x 0,60 m. Are o elevaţie din cărămidă, din care s-au păstrat maximum cinci asize şi o fundaţie constituită din pietre de calcar de dimensiuni mari şi mijlocii, ordonat aranjate. Zidul are ca liant mortarul. A fost dezvelit, deocamdată, pe înălţimea de 1 m. Latura sa nordică a fost afectată pe L = 1,30 m de o groapă modernă, care a distrus şi cca. 0,40 m din grosimea acestuia. Clădirii căreia îi aparţinea zidul descris mai sus mai dispunea de o altă cameră sau anexă, care s-a conturat în colţul SV al secţiunii. Din ea au fost surprinse două laturi, care constituie colţul NE al construcţiei respective, dimensiunile dezvelite ale ei fiind de 1,10 x 1,30 m. Zidul nordic al ei este reprezentat de zidul N-S al clădirii. Elevaţia zidurilor este alcătuită din cărămizi, din care s-au păstrat cinci asize. Zidul estic al camerei/anexei are gr. de numai 0,14 m, dată de lăţimea unui singur rând de cărămizi, în timp ce fundaţia, constituită din blocuri de calcar, are l = 0,25-0,35 m. Materialele arheologice descoperite sunt toate de factură modernă, clădirea respectivă fiind una dintre construcţiile de sec. XIX-XX care au existat pe întreaga suprafaţă a actualei rezervaţii arheologice, care au fost demolate ulterior. Observaţiile atente făcute asupra tehnicii de construcţie a fundaţiilor ei (alcătuite din blocuri de calcar legate de mortar, îngrijit aranjate) ne-au sugerat o posibilă sorginte romană a acestora. În această situaţie, este vorba despre o refolosire a lor în perioada modernă, peste ele ridicându-se apoi o elevaţie din cărămizi, care sunt sigur de factură modernă.
În exteriorul camerei/anexei menţionate, spre E, între zidul orientat N-S al clădirii moderne şi profilul sudic, a fost descoperită o groapă modernă, care a afectat stratigrafia din această zonă. În ea au fost găsite foarte multe materiale arheologice, între care foarte multe obiecte din sticlă (unele întregi), ceramică de uz comun, foarte multe cărămizi.
Gropi moderne au fost descoperite, din păcate, şi în alte puncte ale secţiunii SXIX/07. Astfel, groapa care a distrus o parte a zidului orientat N-S al clădirii descrise mai sus are 1,25 x 1,20 m, se află lângă profilul E şi continuă sub acesta. Adâncimea la care a ajuns este -1,50 m şi a afectat şi ultimul nivel de locuire romană. De asemenea, la 0,35 m N de extremitatea vestică a zidului orientat N-S şi la 0,65 m E de profilul V al secţiunii, continuând sub acesta din urmă, a apărut o altă groapă, de perioadă contemporană, cu dimensiunile de 1,40 x 0,65 m. Ea a distrus stratigrafia din zona respectivă până la -1,40 m. Ambele gropi descrise aparţin epocii contemporane, fiind gropi menajere. La 1,60 m N de ultima groapă descrisă, tot de-a lungul profilului V, a fost descoperită o alta, cu dimensiunile de 1,10 x 0,60 m, ea continuând spre V, sub profil. Conţinutul ei a fost unul mai special – în afară de gunoaie menajere, a fost găsită muniţie din al doilea război mondial (gloanţe, cuie de grenade etc.), motiv pentru care, după solicitarea organelor competente, golirea gropii respective nu a mai continuat.
După îndepărtarea straturilor de dărâmătură şi de amenajare modernă şi contemporană, prezente pe întreaga suprafaţă a secţiunii, s-a ajuns, către finalul campaniei, la ultimul nivel de locuire romană. Acesta a constat în descoperirea de ţigle şi olane de acoperiş, care au apărut într-o concentrare mai mare îndeosebi în zona clădirii moderne din extremitatea sudică a SXIX/07, la ad. de -1,50 -1,65 m. Câteva dintre ele au fost ştampilate cu sigla legiunii a XIII-a Gemina şi cu cea a trupei însărcinate cu paza guvernatorului (PED SING). Tot în zona menţionată, dar purtat în stratul de amenajare al clădirii moderne, a fost descoperit un sestert de la Antoninus Pius.
În afara săpăturilor arheologice, ca urmare a sprijinului DJCCPN Alba şi a Primăriei municipiului Alba Iulia, am reuşit să realizăm igienizarea sitului, tăierea vegetaţiei abundente (îndeosebi a copacilor) care afectau elementele de construcţie antice, precum şi împrejmuirea rezervaţiei arheologice cu un nou gard, menit să o protejeze de agresiunea antropică.
Cercetarea arheologică va continua în campaniile viitoare, în vederea dezvelirii laturilor de S şi de E ale sitului, pentru ca, împreună cu zona deja cercetată, rezervaţia arheologică ce reprezintă palatul guvernatorului consular al celor trei Dacii să fie pus în valoare istorico-turistică.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
1. Cercetările arheologice la sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii s-au desfăşurat pe parcursul a 10 campanii, între anii 1992-1994, 1996-2001, 2003. Rezultate preliminare ale acestor cercetări au fost publicate în CCA – vezi Viorica Rusu-Bolindeţ, Alba Iulia, str. Munteniei – sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii, CCA 1994, p. 4; idem,CCA 1996, p. 1; idem, CCA 2002, p. 26-27; eadem, CCA 2003, p. 36-38 – precum şi în câteva articole - Viorica Bolindeţ, „Urbanism” şi arheologie la Alba Iulia, în Eugenia Mărginean, V. Moga (eds.), Lucrările Seminarului naţional Zone istorice urbane, delimitare, gestiune, politici de revitalizare Alba Iulia (5-7 noiembrie 1992), Alba Iulia, 1993, p. 14-18, fig.1-8; idem, Patrimonium Apulense 2, 2002, p. 131-132; idem, Patrimonium Apulense 3, 2003, p. 128-131; A. A. Rusu, Viorica Rusu-Bolindeţ, Casa Mezerzius de la Alba Iulia (arhitectură, unele piese arheologice, identificare şi context istoric), Arheologia medievală 7, 2007 (sub tipar).
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
