|
Excavation Year |
2007 |
|
Epoch |
Bronze Age
|
|
Periods |
Bronze Age
|
|
Site Category |
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Plane cemetery
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Buzău |
|
Locality |
Cârlomăneşti |
|
Commune |
Verneşti |
|
Site |
La Arman |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Carabisi |
Vlad |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Chicideanu |
Monica |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Constantinescu |
Mihai |
|
Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti |
| Costache-Bolocan |
Daniel |
|
Muzeul Judeţean Buzău |
| Costea |
Corina |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Ion |
Alexandra |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Matei |
Sebastian |
|
Muzeul Judeţean Buzău |
| Motzoi-Chicideanu |
Ion |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
|
|
National Arch. Record Site Code |
50148.05
|
|
Report |
Cimitirul din epoca bronzului este situat în punctul La Arman, la extremitatea sudică a satului Cârlomăneşti, comuna Verneşti, judeţul Buzău. Săpăturile din anul 2007 le-au continuat pe cele efectuate în anul 2001 şi apoi în anii 2003-2006.
Cercetările arheologice din punctul La Arman s-au efectuat în cadrul mai larg al campaniei arheologice de la Cârlomăneşti, ulterior constituindu-se în sector aparte, fiind vorba de un obiectiv de sine stătător. Poziţia în teren a cimitirului a impus şi în cursul campaniei 2007, un caracter de săpătură de salvare, dar fără a se pierde din vedere necesitatea unei cercetări exhaustive. Avându-se în vedere rezultatele campaniei 2006, s-a acordat o atenţie şi vestigiilor medievale timpurii, ca şi celor de la sfârşitul epocii bronzului care suprapun complexele funerare monteorene din perioada mijlocie a epocii bronzului.
Săpăturile propriu zise au fost precedate de corecţii topografice pentru întreaga zonă în care se găseşte cimitirul, făcute prin mijloace tradiţionale (triangulaţie). Totodată, cu ajutorul GPS, s-a stabilit conturul perimetral al întregului platou Arman, inclusiv suprafeţele situate în spatele gospodărilor Toşu şi Sandu, aflate la extremitatea apuseană a platoului, dincolo de uliţa actuală a satului.
Au fost deschise apoi două secţiuni care au completat suprafaţa cercetată în anii 2003-2007. Acest lucru era cu atât mai necesar cu cât, datorită regimului de proprietate privată, s-au ivit unele dificultăţi.
Cea dintâi suprafaţă deschisă - SVII, cu dimensiunile de 4,50 x 10,40 x 5,20 x 12 m, orientată N-S - a completat către N zona necercetată până la gardul gospodăriei P. Marina. Ulteriior, suprafaţa a fost prelungită către sud, alături mai fiind deschisă SVII, cu dimensiunile de 4 x 8 m, pe aliniamentul V-E.
Din punct de vedere stratigrafic, situaţia se prezintă după cum urmează: imediat sub solul arabil, gros de cca. 0,15 m, se întinde o depunere neagră, care, către N şi E, conţine resturi de cărămizi sfărâmate, chirpic, cenuşă, pietre, toate răspândite. Sub această depunere se găseşte o alta, de culoare cenuşie, din care se adâncesc complexele bronzului târziu, ce suprapun direct mormintele monteorene. Urmează solul steril arheologic, reprezentat printr-o depunere lutoasă cafenie.
Complexele arheologice:
Cpl.37 – a fost identificat în SVII, la -0,20-0,25 m, de la actualul nivel de săpare. Era constituit din numeroase resturi de construcţie (cărămizi sfărâmate, pietre, bucăţi de mortar, cuie etc.) răspândite pe o suprafaţă relative întinsă şi suprapus de profilul de E al secţiunii. Atât compoziţia sa, cât şi poziţia stratigrafică, complexul fiind situat imediat sub arabil, arată că este vorba de resturile unei construcţii moderne demolate.
Cpl.38 – descoperit în SVII, la -0,52 m de la nivelul actual de săpare. Era constituit din bucăţi mari de chirpic, cu urme de paie tocate, unele dintre fragmentele de chirpic fiind arse, împreună cu un fragment de Spendegefäss, cu décor monteorean târziu tipic. Totul se găsea într-o groapă pe al cărei fund s-au găsit fragmente de cărbune de lemn ars, din care s-a recoltat o probă pentru datare cu radiocarbon.
Cpl.39 – descoperit în SVII, la -0,38 m de la nivelul actual de săpare. Eraconstituit din fragmente ceramice cu decor monteorean târziu şI chirpici, printre acetea găsindu-se şi câteva fragmente de oase.
Cpl.40 - descoperit în SVII, la -0,35 m de la nivelul actual de săpare. Este vorba de o groapă de formă circulară, cu un diametru de 0,22 m, ce se adâncea până la -0,60 m. Pereţii gropii erau “căptuşiţi” cu fragmente de la un vas de dimensiuni mari, ars secundar până la vitrifiere, cu un decor monteorean târziu tipic. Pe fundul gropii s-au mai găsit bucăţi de chirpic, unele făţuite, precum şI un fragment de os ars.
Cpl.41 - descoperit în SVII, la -0.33 m de la nivelul actual de săpare. Era constituit dintr-un vas spart pe loc în interiorul căruia se găseau cioburi de la un alt vas. Vasul spart pe loc este un borcan cu marginea dreaptă, cu buza îngroşată şi cu un brâu alveolar întrerupt de proeminenţe, dispus imediat sub margine. Pe unele cioburi s-au observat striuri, ceea ce ar indica, eventual, apartenenţa acestui complex la perioada finală a epocii bronzului.
Cpl.42/M. 24 - a fost descoperit în SVII, la -0,35 m de la nivelul actual de săpare. Partea superioară a fost sever deranjată de către Cpl.37. Iniţial au fost identificate două grupuri de bolovani de râu dispuse pe un aliniament aprox. V-E. Secţionându-se cele două grupuri de pietre s-a contstat că de fapt este vorba de umplutura din pietre de râu a unei gropi funerare. Printre pietre s-au găsit câteva cioburi atipice, dar dintr-o pastă de aspect monteorean precum şi un mic fragment de os. După curăţare s-a observat că mormântul a avut o groapă de formă dreptunghiulară, cu colţurile rotunjite. Pe latura de S, groapa era “căptuşită” de un şir de pietre de râu, situate cu cca. 0,08-0,10 m mai sus de nivelul de poză al scheletului, ce se găsea la -1,18-1,27 m de la nivelul actual de săpare. Orientat 4350‰W, scheletul se găsea dispus în poziţie chircită pe partea stângă, fiind într-o stare de conservare destul de bună. În dreptul feţei se găsea o ceaşcă cu două torţi trase din buză şi supraînălţate, cu un decor tipic stilului MIc1. De subliniat că mandibula pare să fi fost fragmentată din vechime. După încheierea cercetării mormântului a fost prelevată o probă din oase (femur) pentru datare cu radiocarbon.
Cpl.43 – descoperit în SVII, la -0,81 m de la nivelul actual de săpare, în depunerea negricioasă. Era constituit din două pietre de râu cu urme de arsură şI mai multe cioburi de la un vas spart pe loc, vas ce pare să fi fost un askos. Nu este sigur în ce măsură acest complex este de sine stătător sau reprezintă resturile unui mormânt monteorean distrus.
Cpl.44 – a fost descoperit în SVII la – 0.47 m faţă de nivelul actual de săpare. Era vorba despre o groapă de formă circulară, în a cărei umplutură, de culoare neagră-cenuşie, se găseau chirpici sfărâmaţi, pietre, unele cu urme de arsură, şi puţine cioburi. Una dintre pietre s-a dovedit a fi de fapt o râşniţă. Materialul ceramic aparţie finalului culturii Monteoru.
Cpl.45 – situat chiar lângă profilul estic al SVII, complexul era în fapt o vatră în groapă. La -0.83 m de la nivelul actual de săpare, pe fundul gropii, se găsea lipitura de vatră, păstrată parţial, aşezată pe un pat alcătuit din pietre plate. Către S, complexul era deranjat de o alveolare – Cpl.46 -, pornită din depunerea Cpl.37. Groapa vetrei pornea imediat de sub depunerea neagră, fiind-ui deci anteriorră. Structura complexului pare a indica o datare în cursul epocii bronzului, chiar dacă materialul arheologic adiacent era constituit din cioburi cu totul atipice. Este foarte posibil ca şi Cpl.45 să aparţină acelor complexe monteorene târzii care au suprapus direct mormintele monteorene mai timpurii.
Cpl.46 – este în fapt o alveolare ce aparţine structurii Cpl.37. Complexul a deranjat parţial Cpl.45.
Cpl.47 – a fost descoperit la extremitatea nordică a SVII, iniţial prezentându-se ca o grupare de pietre de râu, resturi de calotă craniană şI alte oase umane, la care se adăuga un ciob tipic MIc2. Toate acestea se găseau la -0,40-0,45 m, într-un pământ de culoare neagră. Complexul se găsea cu jumătatea de N sub profilul secţiunii, fiind astfel cercetat doar parţial. Mai amintesc că, la -0,91 m, în umplutura bordeiului a fost descoperită o fibulă cu piciorul întors pe dedesubt, cu acul rupt din vechime. Continuându-se săpătura fundul complexului a fost atins la -1,40 m de la nivelul actual de săpare. Pe fundul complexului, de formă aproximativ dreptunghiulara, cu latura pastrată lungă de 4 m, s-au găsit, două cuţitaşe din fier, cu limbă la mâner, precum şi mai multe cioburi de la 1-2 vase, precum şi un vas scund aproape întreg, care, după pasta zgrunţuroasă, din lut amestecat cu nisip cu bobul mare, ca şi după formă - borcan scund, cu gât scurt, cu marginea uşor răsfrântă - permit datarea cpl.47, în fapt un bordei, în sec. VI-VII p.Chr., la fel cu cele două cuptoare descoperite în campania precedentă. Nivelul de săpare al bordeiului nu a putut fi precizat, tot ceea ce s-a putut observa în această privinţă fiind faptul că bordeiul pornea dintr-o depunere negricioasă, depunere în care, deşi se întinde pe suprafaţa secţiunii, nu au mai fost descoperite materiale asemănătoare. La fundul bordeiului se găsea o zonă cu mult cărbune, arsură neagră îI câteva pietre, ce par a indica că în această zonă se poate afla cuptorul/pietrarul brodeiului, pentru care s-au folosit pietrele de la mormântul monteorean deranjat. Către V, bordeiul era deranjat de Cpl.48 care-l străpungea.
Cpl.48 – a fost surprins parţial, fiind la fel cu Cpl.47 pe care-l străpungea, situat în cea mai mare parte sub profilele de N şi V ale SVII. Pe fundul complexului, de fapt tot un bordei, s-au găsit urmele unei vetre simple, aşezate direct pe fund şi acoperită cu o lentilă de cenuşe. În umplutură se găseau bucăţi mari de lut galben proveniţi de la un deranjament ulterior. Nu s-au găsit materiale arheologice.
Cpl.49 - descoperit în SVIII, la -0.50 m de la nivelul actual de săpare. Este vorba de fapt de o groapă de formă circulară, suprapusă de profilul de E al secţiunii. După secţionare s-a constatat că avea o formă de clopot, cu fundul la -1,43 m. În umplutura de culoare cenuşie s-au găsit bucăţi mari de chirpic, pietre, cenuşe, cărbune, la partea superioară fiind găsite oase de animale. Materialul ceramic, prin forme şi décor, este cu totul specific etapei finale a culturii Monteoru.
Campania 2007 nu a dus la o sporire semnificativă a numărului de complexe funerare aparţinând unor etape de mijloc ale culturii Monteoru, numărul acestor atingând deocamdată cifra de 24. Cu toate acestea, s-a putut stabili că zona funerară este destul de întinsă, trecând de actuala limită nordică a suprafeţelor cercetate, aşa cum indică foarte clar un mormânt descoperit accidental în curtea gospodăriei Marina (mormântul, din cauze evidente, nu a putut fi cercetat şi nici cartat, deşi identificarea lui este pozitivă). De asemenea, reverificarea zonei situată la V de uliţa actuală, în spatele gospodăriilor Toşu şi Sandu, demonstreaza că zona funerară a fost cu mult mai întinsă. Din datele obţinute până acum, se pare că cele 24 de morminte descoperite, se datează în intervalul definit de stilurile ceramice Monteoru Ic2-Ib. În acelaşi timp, ritualul unitar, unul dintre elementele acestuia fiind obiceiul umplerii gropilor funerare cu pietre, pare a indica că ne aflăm în faţa unui cartier al unei zone funerare mult mai întinse, situaţie oarecm similară cu cele constatate deja la Cândeşti. Faţă de această situaţie, este cu totul necesară o extindere semnificativă a suprafeţelor de cercetare, atât către est, în continuarea săpăturilor deja efectuate, cât şi spre V, în spatele celor două gospodării menţionate. Către N, prezenţa altor gospodării, impiedică definitiv extinderea cercetării.
O problemă aparte este constituită din deranjamentele datorate complexelor delocuire datând din sec. VI-VII p.Chr., pentru prima oară identificate în campania 2006. Cercetarea lor urmează a deveni un alt obiectiv al săpăturilor viitoare.
Nici acum nu este foarte clară semnificaţia acelor complexe datând de la sfârşitul epocii bronzului, respectiv din etapa finală a culturii Monteoru. Cum o aşezare cu totul contemporană se găseşte la cca 200 m către S, iar în suprafeţele cercetate nu au fost identificate complexe de locuire clare, ci doar gropi, dintre care unele au un conţinut aparte, relaţia dintre aceste complexe şi înmormântările pe care le suprapun reprezintă un obiectiv de prim ordin al cercetărilor viitoare. [Ion Motzoi-Chicideanu]
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
