Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Corabia | County: Olt | Site: Sucidava - Celei | Excavation Year: 2007

Excavation Year   2007 Epoch Early Roman (1st - 3rd cent.); Late Roman (4th - 7th cent.) Periods Roman-Byzantine Period Site Category Defence; Domestic Site Types Fortifications Map it   Find it on the Romanian map County / District  Olt Locality   Corabia Commune   Corabia Site  Sucidava - Celei Site Sector Site name   Sucidava Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Amon Lucian Universitatea Craiova Bîciu Marius Muzeul de Arheologie şi Etnografie, Corabia Cojoc Mirela Muzeul de Arheologie şi Etnografie, Corabia Gherghe Petre Site director Universitatea Craiova Mitar Cristina Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva Negru Mircea Universitatea "Spiru Haret", Bucureşti Petculescu Liviu Muzeul Naţional de Istorie a României National Arch. Record Site Code 125551.01 Report A 65-a campanie de cercetări arheologice sistematice de la Sucidava, cartierul Celei, oraşul Corabia, jud. Olt a avut loc în perioada 3-19 iulie 2007. Cercetările s-au desfăşurat în interiorul fortificaţiei romano-bizantine, într-un areal denumit Suprafaţa 2002 şi mărginit la V de clădirea cu hipocaust iar la S de o construcţie desemnată ca horreum. În anii precedenţi, aici au fost deschise succesiv 16 casete (C1-C16) cu dimensiunile de 6 x 6 m, separate prin martori cu l de 1 m. Cu această ocazie au fost descoperite urmele mai multor construcţii, majoritatea datând din ultima etapă de funcţionare a cetăţii antice2. Investigaţiile din anul 2007 au continuat doar în 9 casete (C7 şi C9-16), obiectivul principalul reprezentându-l identificarea unor noi construcţii şi stabilirea raporturilor cronologice dintre acestea şi clădirile deja cunoscute. În caseta C7 a fost descoperită o nouă construcţie prevăzută cu hipocaust. Cercetarea acesteia nu a fost încheiată, motiv pentru care, în momentul actual, nu putem prezenta decât patru elemente care ne-au reţinut atenţia în mod deosebit. Primul aparţine prefurnium-ului. Are aspectul unui „culoar” lat de 0,60 m şi păstrat pe maxim 1,40 m lungime, orientat E-V, deci perpendicular pe clădire. Capătul său vestic se deschidea spre interiorul camerei cu pile de hipocaust iar extremitatea opusă a fost total distrusă de o secţiune mult mai veche. În interior este pavat cu cărămizi de dimensiuni mari (45 x 45 cm) peste care a fost aplicat un strat subţire de mortar alb foarte fin. Peretele său nordic a fost construit dintr-un aliniament de cărămizi cu dimensiuni mai mici (0,30 x 0,30 cm), păstrate pe trei rânduri, şi legate cu pământ care, datorită temperaturii, a căpătat o tentă roşiatică. Din peretele sudic se păstrează doar un bloc paralelipipedic de piatră cioplită, cu dimensiunile de 90 x 26 x 30 cm şi fragmente de cărămizi deranjate. Al doilea element este reprezentat de pilele hipocaustului, situate în interiorul clădirii. Majoritatea sunt alcătuite din cărămizi pătrate (29 x 29 cm) sau aproape pătrate (24 x 27 cm). Unele sunt legate cu pământ iar altele cu mortar alb. Distanţa dinte pile, acolo unde ele sunt mai bine conservate, a fost stabilită la 0,20-0,23 m. La extremitatea nordică a spaţiului ocupat de pile, şi la acelaşi nivel cu acestea, au fost descoperite trei tuburi din ceramică, poziţionate vertical şi fragmente dintr-un al patrulea. Tuburile au diametrul de 14 cm. Lungimea nu a putut fi încă stabilită deoarece excavarea lor nu s-a încheiat. Plecând de la observaţia că pe faţa superioară a unei cărămizi păstrată lângă tuburi este vizibilă amprenta unei lipituri de pământ cu formă rotundă şi un diametru identic cu cel al tuburilor, bănuim că acestea se sprijineau pe cărămizi, zona de contact fiind etanşată în această manieră. Tuburile prezintă în perete câte un orificiu rotund, cu d de 4 cm, toate aflate la aceeaşi înălţime şi având aceeaşi orientare. Fără îndoială că aceste orificii permiteau intrarea aerului cald şi circulaţia acestuia, prin tuburi, spre zonele superioare ale clădirii. Ultimul element descoperit în cadrul acestei construcţii este un canal orientat N-S, şi plasat spre extremitatea estică a clădirii. Are l de 0,50 m şi este surprins pe o lungime de cca. 4 m, din care mai bine conservată este doar partea sa nordică. Pereţii laterali sunt constituiţi din cărămizi aşezate vertical (în dungă) iar partea sa superioară este închisă printr-un aliniament de cărămizi aşezate orizontal, legate cu mortar amestecat cu pietriş. Capătul sudic al canalului se racordează cu zona de contact dintre prefurnium şi spaţiul interior al clădirii, în care sunt dispuse pilele de hipocaust. Acest fapt ne determină să presupunem că funcţionalitatea canalului nu era legată de evacuarea apei ci, mai degrabă, de circulaţia aerului cald dinspre prefurnium spre o altă cameră, aflată spre N. În caseta C10, situată între vechea clădire cu hipocaust, identificată de D.Tudor şi noua construcţie cu hipocaust, descrisă anterior, a fost identificat traseul unui zid cu aspect de absidă, surprins pe o lungime de aproape 7 m. Din structura sa se păstrează doar talpa temeliei, cu lăţimea de 0,65-0,70 m, constituită din bucăţi foarte friabile de mortar şi pietriş. Desigur, se pune întrebarea - care era funcţionalitatea sa? Pentru a o înţelege se impune o mică paranteză. D.Tudor şi, mai târziu, O.Toropu, referindu-se la vechea construcţie cu hipocaust fac menţiunea că laturii sale estice i-a fost adosat un zid paralel care aparţinea unei alte clădiri, situate spre răsărit, dar din care nu au mai identificat alte urme3. Într-adevăr, cercetând arhiva Muzeului din Corabia am descoperit o fotografie sugestivă. Se observă că noul zid, mai lat, este construit paralel până la o anumită înălţime, după care înglobează zidul estic al construcţiei cu hipocaust. Presupunem că zidul absidial descoperit de noi, poziţionat perpendicular pe capătul zidului adosat reprezintă probabil tocmai latura nordică a acestei noi construcţii a cărei existenţă era doar presupusă de D.Tudor şi, O.Toropu. Este, după cum am menţionat, doar o ipoteză care se bazează pe poziţia planimetrică a celor două ziduri deoarece, din păcate, zona în care ele ar fi trebuit să se racordeze a fost distrusă cu ocazia cercetărilor mai vechi. În stadiul actual al cercetării este prematur să ne pronunţăm asupra unei cronologii certe a construcţiilor descrise. Cu rezervele de rigoare, putem presupune că cea mai veche este clădirea cu hipocaust descoperită de D. Tudor şi datată în sec. IV. La o dată ulterioară, lângă ea a fost ridicată o nouă construcţie, cu absidă, care a fost utilizată în paralel sau, mai plauzibil, a anulat funcţionalitatea primei construcţii. În sfârşit, mai târziu, posibil la începutul veacului al V-lea, şi construcţia cu absidă a fost dezafectată şi suprapusă parţial de o nouă clădire cu hipocaust. În caseta C9a fost înregistrată următoarea descoperire asupra căreia ne-am propus să ne oprim. Aici, în campania precedentă, la adâncimea de 0,90 m fusese surprinsă şi o podină lutuită, groasă de 6 cm, pe care fusese amenajată o vatră din cărămizi. În actuala campanie, sub nivelul acesteia, la ad. de 1,10 m faţă de stratul vegetal, au fost identificate urmele unei alte podini lutuite, mai vechi, groasă tot de 6 cm. În structura sa a fost înglobată o instalaţie de foc, probabil un cuptor oarecum atipic, din care s-a păstrat doar partea inferioară. Ea apare sub forma unei suprafeţe lutuite care, datorită temperaturii, a căpătat consistenţă şi o culoare cărămizie. Suprafaţa menţionată are formă patrulateră, cu L de 1,80 m şi l de 1,20 m. Laturile sale sunt rectilinii, excepţie făcând cea de N, care este semicirculară. Spre extremităţile de N şi V ale suprafeţei de lut ars s-au păstrat urmele unor mici gropi patrulatere cu dimensiunile de 0,06 x 0,05 m şi ad. de 0,12 m. Cel mai plauzibil, ele indică utilizarea unor pari de lemn înfipţi perpendicular, pe structura cărora s-au realizat pereţii laterali ai cuptorului. În interiorul acestuia, peste suprafaţa de lut s-a constatat prezenţa unui „pat” de cărămizi păstrate pe două rânduri suprapuse. În privinţa destinaţiei acestui cuptor, nu ne putem pronunţa cu fermitate. În suprafaţa casetei C13, foarte aproape de horreum, într-o zonă care conţine multă dărâmătură din piatră a fost delimitat un zid orientat N-S, cu l de 0,80 m şi păstrat pe o L de 1 m. Este alcătuit din blocuri de stâncă, unele fasonate, legate cu pământ. Poziţia sa sugerează că el constituie continuarea, spre N, a ceea ce, până în prezent, părea a fi un simplu contrafort al incintei de la horreum4. Între acesta din urmă şi zidul nou identificat este o distanţă de 1,10 m, porţiune în care zidul a fost demantelat. Actuala descoperire poate conduce la ipoteza că horreum-ul, datat în prima jumătate al veacului al IV-lea5, are o arhitectură mai complexă decât ce cunoscută până în prezent. În sfârşit, amintim că în casetele C14 şi C15, în apropierehorreum-ului, au fost sesizate urmele unor podini lutuite, cu gr, de cca. 10 cm, care provin de la construcţii cu suprastructură uşoară. Forma lor nu a putut fi sesizată cu exactitate deoarece marginile sunt distruse. În aceeaşi zonă s-a constatat prezenţa unor gropi menajere care conţin fragmente ceramice, obiecte din metal, grâu carbonizat etc. Prin poziţia lor stratigrafică, aceste podini sunt încadrabile tot în primele decenii ale sec. IV. Sub nivelul acestora au fost descoperite urmele unor amenajări mai vechi, spre exemplu un „pavaj” format din pietriş şi fragmente de cărămizi alăturate şi o monedă de bronz de la Aurelian. În concluzie, descoperirile din anul 2007 sugerează existenţa, în această zonă, a unor construcţii şi alte amenajări necunoscute până în prezent: o clădire cu hipocaust (caseta C7), o altă clădire al cărei perete nordic are formă de absidă (C10), un cuptor (C9), un nou zid care aparţine construcţiei desemnate ca horreum (C13) şi podelele lutuite ale unor construcţii cu suprastructura uşoară (C14-15). Piesele mărunte descoperite aparţin prioritar elementelor de echipament şi armament, materialelor de construcţie etc. Sperăm ca cercetările următoare să conducă la o mai clară cunoaştere a tuturor acestor aspecte. Abstract other lang. Abstract    Bibliography Bibliographic notes 1. Săpăturile au fost efectuate cu ajutorul studenţilor anului I de la Facultatea de Istorie, Filozofie, Geografie (Univ. Craiova) şi cu sprijinul Primăriei oraşului Corabia, căreia îi adresăm mulţumirile noastre. 2. Pentru detalii cu privire la aceste construcţii, a se vedea P. Gherghe, L. Amon, în CCA 2004, Bucureşti, p. 100-1002; idem, Noi elemente de arhitectură descoperite în zona cetăţii romano-bizantine de la Sucidava-Celei (jud. Olt) în campaniile de cercetări arheologice din anii 2002 şi 2003, în M. Cîrstea, L. Damean, D. Liciu (coordonatori), Istorie şi societate, Ed. „Mica Valahie”, Bucureşti, 2004, p. 25-43; idem, CCA 2005, p. 100-1002; idem, CCA 2006, p. 138-140; idem, CCA 2007, p. 135-136. 3. O. Toropu, C. M. Tătulea, Sucidava-Celei, Bucureşti, 1987. 4. O. Toropu, Un horreum descoperit în castellum-ul Sucidava, Arhivele Olteniei SN 7, 1992, p. 30 şi fig. 2. 5. Ibidem, p. 31. Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   CIMEC Language   RO