|
Excavation Year |
2007 |
|
Epoch |
Hallstatt;
Greek and Hellenistic
|
|
Periods |
Hallstatt;
Ancient Times;
Greek Age;
Hellenistic Period
|
|
Site Category |
Defence;
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Citadel;
Tumular cemetery
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Tulcea |
|
Locality |
Jurilovca |
|
Commune |
Jurilovca |
|
Site |
Cap Dolojman |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
Argamum/Orgame |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Apostol |
Virgil |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Lungu |
Vasilica |
|
Institutul de Studii Sud-Est Europene, Bucureşti |
| Mănucu-Adameşteanu |
Mihaela |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mărgineanu-Cârstoiu |
Monica |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Rusu |
Vera |
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
|
|
National Arch. Record Site Code |
160653.02
|
|
Report |
Activitatea de cercetare arheologică şi conservare primară desfăşurată în anul 2007 pe şantierul arheologic Orgame/Argamum a beneficiat de susţinerea financiară a MCC (30000 lei), fiind autorizată prin Autorizaţia de cercetare arheologică sistematică nr. 71/2007, înregistrată la DGPCN sub nr. 3400/25.05.2007.
La începutul campaniei s-a constatat că zidurile asupra cărora s-a intervenit în campania precedentă în cadrul acţiunii de conservare primară se păstrează în condiţii foarte bune (sectoarele central şi de SE), intervenţiile integrându-se în specificul inventarului edificat antic şi contribuind la atractivitatea sitului prin restituirea unei imagini coerente asupra organizarii spaţiului urban. Faţă de această situaţie, execuţia neprofesionistă, deşi finanţată prin PNR, a restaurării de la Poarta Mare, realizată în anii 2005-2006, se evidenţiază prin alterarea brutală şi stridentă a aspectului şi a autenticităţii ruinelor, avertizând asupra imperativului colaborării efective dintre arheolog, proiectant şi executant în fiecare dintre momentele intervenţiei asupra monumentelor. In urma acestor constatări, avem în vedere extinderea conservării primare la toate structurile construite degajate prin săpături, spre a opri degradarea acestora sub efectul factorilor climatici. S-a observat o diminuare a stresului vegetaţiei spontane, ca urmare a secetei din toamna-iarna 2006/2007 şi din prima jumătate a anului în curs. De asemenea, s-a constatat că nivelul apei este mai scăzut, facând posibilă explorarea vestigiilor din zonele inundabile ale sitului.
Ca urmare a indisponibilităţii a doi membri ai colectivului de cercetare, s-au desfăşurat săpături arheologice în doar două din sectoarele şantierului.
Sectorul Incinta Greacă (SIG)
Mihaela Mănucu-Adameşteanu, Monica Mărgineanu Cârstoiu, Virgil Apostol
Scopul cercetării a fost completarea documentaţiei arheologice privind zidul de apărare de epocă greacă pe latura de S şi cunoaşterea etapelor habitatului din această zonă.
Rezultate anterioare:
În campaniile precedente au fost practicate mai multe secţiuni şi degajări în suprafaţă pe traseul presupus al fortificaţiei greceşti, identificându-se, sub diferite forme (negativ, nuclee de zidărie lipsită de paramente, tronsoane de zid in situ) urme ale acesteia, pe un traseu oarecum paralel cu cel al incintei romano-bizantine pe latura de S. Aceste cercetări au făcut posibilă reconstituirea parcursului incintei, pe latura de S, pe o L totală de peste 100 m. Edificatoare în acest sens a fost recuperarea unui tronson de zid cu L de 23 m, având o l constantă de 2,60 m. Secţiunile SA, S1, S2, S3, SIG 001, SIG 003 şi casetele SIG-C02 şi SIG-C03, trasate şi săpate parţial în campaniile precedente au dus la identificarea unor contexte ce necesitau reluarea cercetării, în vederea epuizării.
În 2007 am continuat cercetarea pe traseul presupus al acestei fortificaţii, pornind de la rezultatele înregistrate în campania precedentă în secţiunile SA, S1, S2 şi S3, dintre care SA este ataşată zidului de incintă romano bizantin, la 5,50 m E de poterna de pe latura de S a acestuia. Totodată, necesitatea conservării in situ şi a punerii în valoare a tronsonului de incintă degajat în campaniile anterioare (lg. 23 m) a impus eliminarea martorilor arheologici rămaşi în urma cercetării, precum şi verificarea stratigrafiei până la solul viu (stânca) la S de zid (aria convenţional numită SIG 2004, după data ultimelor cercetări efectuate pe loc).
Secţiunea SA, sondaj V(2 x 22 m)
S-a adâncit sondajul trasat în anul 2006 de-a lungul laturii vestice a SA, pe o lungime de 10 m din capătul său sudic, în vederea verificării depunerilor din exteriorul incintei romano-bizantine în acest punct. Au fost observate două tipuri de depuneri, conţinând resturi arheologice diferenţiate cronologic, tipologic şi cantitativ: în primele două carouri (de la N la S) avem de-a face cu umplutura unei depresiuni în stâncă (şanţ?) cu deschidere amplă şi adâncime maximă de -2,80 m faţă de nivelul de călcare actual (C6-C7). Inventarul arheologic, abundent, este în exclusivitate romano-bizantin, constând în amfore, ceramică de bucătărie şi resturi menajere (oase de animale, cenuşă). Această depresiune ar putea fi identificată drept unul din cele două şanţuri de apărare de pe latura de sud a fortificaţiei romano-bizantine, amintite de Maria Coja1. In ultimele trei carouri ale sondajului, unde adâncimea la care a fost surprinsă stânca variază între 2-2,40 m faţă de nivelul de călcare actual, straturile de depuneri prezintă o altă consistenţă şi conţin, comparativ cu situaţia înregistrată spre N, o cantitate mai mică de material arheologic, databil în sec. IV-III a.Chr. (fragmente atipice de amfore şi de vase din categoria comună) şi foarte rare resturi de oase. După aspectul pe care-l prezintă în secţiune, aceste depuneri par a fi acumulări datorate unor excavaţii într-o zonă apropiată, suprapuse de depozite rezultate după dezafectarea şanţului cu rol defensiv, menţionat mai sus.
Secţiunea S1/2006 (2 x 20 m)
In prelungirea spre S a S1/2006(numită S1/2007) a fost înregistrat un zid (Z3) care face colţ cu Z2/2006, ambele păstrate numai la nivelul fundaţiilor. Judecând după lungimea lui Z3, edificiile aparţinătoare erau de mari dimensiuni. Cronologia acestor amenajări din piatră legată cu pământ (Z1, Z2 şi Z3) rămâne incertă, dat fiind că starea de conservare în care au fost descoperite (1-4 asize, dintre care ultima atinge nivelul de călcare actual) nu îngăduie referinţe la nivelul de funcţionare; stratul de pământ în care au fost amenajate ca fundaţii are un aspect cenuşiu albicios, nisipos şi conţine rare şi mărunte fragmente provenind de la amfore din sec. V-VI p.Chr. Spre capătul de S, Z3 pare demantelat până la prima sa asiză. Pentru verificarea stratigrafiei până la solul viu (stânca) s-a trasat un sondaj cu l de 1 m în interiorul S1/2007, de-a lungul laturii de E. Stratul de sub cel în care sunt împlântate fundaţiile zidurilor are o grosime variind între 0,58 şi 0,72 m, se conturează la ad. de 0,40-0,55 m, este mai afânat şi are o culoare brun-cenuşie deschisă, conţinând rare fragmente ceramice greceşti din sec. IV a.Chr. Sub acesta, până la nivelul stâncii de calcar, se găseşte un strat neomogen, de culoare brun-negricios, marcat prin prezenţa a rare fragmente de ceramică grecească din sec. IV-III a.Chr. şi hallstattiene. Stânca a fost atinsă pe toată lungimea S1/2007, la ad. de 1,40-1,60 m faţă de nivelul de călcare actual. In extremitatea sudică a S1/2007, pe latura sa de E, au fost localizate şi decopertate, prin trasarea unei casete de 3 x 3 m, două morminte de înhumaţie (M1/2007 şi M2/2007), conţinând fiecare câte un schelet zăcând în poziţie dorsală, cu orientare V-E. Lipsite de orice inventar, cele două morminte pot fi atribuite, pe baza elementelor de ritual funerar, perioadei romano-bizantine. Prezenţa lor în acest sector, care poartă şi vestigii de construcţii din aceeaşi perioadă a evoluţiei cetăţii, ridică problema stabilirii succesiunii etapelor de folosinţă a terenului: în scop funerar şi pentru locuire.
Secţiunea S2/2006(2 x 20 m)
Cu excepţia unei porţiuni din jumătatea sa de N, în anul 2006 stratigrafia acestei secţiuni a fost complet epuizată, atingându-se nivelul stâncii. În anul 2007 a fost reluată cercetarea în jumătatea de N (C3-4) unde, în campania precedentă, se evidenţiase o anomalie susceptibilă de a fi interpretată ca negativ al incintei greceşti. S-a constatat că, într-adevăr, ea corespunde unui şanţ orientat E-V, săpat în stâncă până la admax de 2,70/2,80 m faţă de nivelul de călcare actual. Pe fundul acestui şanţ se află o depunere groasă de bolovani nefasonaţi de piatră de dimensiuni medii şi mari, zăcând în dezordine într-un strat de pământ nisipos, de culoare cenuşiu gălbuie, în care apar rare fragmente ceramice greceşti din sec. IV-III a.Chr. (amfore, ceramică cenuşie, kantharoi cu firnis negru cu decor canelat, fragmente de vase lucrate cu mâna şi rare oase de animale). Sanţul are la bază l de 1,80 m şi este săpat în stâncă de la ad. de 0,90/1,10 m faţă de nivelul de călcare actual, unde are l de 3,80 m. La ad. de 1,60/1,70 m există o treaptă de îngustare a şanţului, la l de 2,30 m, ceea ce corespunde lăţimii cunoscute a zidului de incintă grecesc şi sugerează că ne-am afla în faţa unei alte amprente în negativ a traseului său. Totodată, S2/2006 a fost prelungită spre S cu trei carouri (C11-13), în scopul identificării altor complexe atribuibile primei epoci a fierului, după ce în campania precedentă în această parte a secţiunii au fost cercetate 6 gropi hallstattiene. Stratigrafia identificată în această nouă suprafaţă o confirmă pe cea înregistrată în anul 2006: sub vegetalul actual, amestecat cu o mare cantitate de material arheologic provenit din stratul următor, se află o depunere consistentă (gr. 0,30-0,50 m) de pământ cenuşos, prăfos, care se caracterizează prin prezenţa unui abundent şi variat inventar ceramic din sec. IV a.Chr. (material tegular, amfore de Chios şi de Thasos, ceramică uzuală, ceramică fină cu firnis negru, fragmente de figurine de teracotă, fragmente de vase modelate cu mâna). Acesta zace pe o suprafaţă (N1) de pământ roşcat mazăros, tasat împreună cu cioburi (preponderent de amfore) de mici dimensiuni şi pietriş mărunt, care, la rândul ei, suprapune un strat, cu grosimea oscilând între 0,21-0,25 m, de pământ nisipos, de culoare galben-roşcată, cu aspect de piatră de calcar locală degradată, amestecat cu bulgări mici şi neprelucraţi de piatră de calcar şi fragmente ceramice (între care se remarcă fragmente de amfore din perioada anterioară ştampilării), mai puţin abundente decât în stratul precedent. Nivelul rocii de calcar a fost atins în C11-13 la adâncimi variind între 1,10-1,30 m. Deasupra stâncii se află un strat de culoare brun-roşcat, cu aspect de rocă macerată, în care se află bulgări mărunţi de piatră de calcar şi rare resturi menajere, foarte fragmentate: oase de animale (inclusiv peşte) şi fragmente ceramice de o mare varietate, provenind de la vase din prima epocă a fierului, greceşti arhaice şi clasice. Chiar dacă suprafaţa rocii prezintă unele denivelări ce pot sugera excavaţii umane, se constată absenţa oricăror urme de amenajări destinate explicit locuirii (vetre, urme de stâlpi pentru susţinerea pereţilor, gropi de provizii).
Secţiunea S3/2006(20 x 2 m)
A fost continuată cercetarea iniţiată în anul 2006 în această secţiune, unde, datorită pantei accentuate a terenului şi vecinătăţii unuia din turnurile zidului de apărare al cetăţii romano-bizantine, situaţia arheologică se prezintă deosebit de bulversată. La nivelul solului actual între extremităţile secţiunii se înregistrează o diferenţă de nivel de aproximativ 2 m, ea datorându-se probabil atât morfologiei particulare a terenului în această zonă, cât şi numeroaselor intervenţii umane. In capătul de N al secţiunii, în C1-2, au fost înregistrate, succesiv, două platforme de lut bătătorit (la -0,60/0,70 m şi la -1,40/1,70 m) care par a suprapune o dărâmătură de zid legat cu lut. Ele sunt tăiate spre S de o groapă amplă (marginea ei spre S nu e sesizabilă din cauza alunecării straturilor) din a cărei umplutură s-au recuperat numeroase fragmente ceramice greceşti şi romano-bizantine – îndeosebi amfore, dar şi două opaiţe fragmentare, greutăţi din ceramică pentru plasa de pescuit, sticlă de geam – precum şi o mare cantitate de oase de animale, care zăceau într-un pământ negru prăfos, foarte afânat, conţinând şi resturi de arsură (cărbuni, cenuşă). La S de acest complex, în C3-6, a fost observată prezenţa unui strat consistent (gr. între 0,97 m şi 0,44 m) de piatră de dimensiuni şi forme diferite, zăcând într-un pământ negru măzăros şi dur, amestecat cu ceramică preponderent din sec. IV-III a.Chr. După poziţie şi compoziţie, această depunere ar putea fi interpretată ca reprezentând dărâmătura unui zid de incintă, căzută pe o pantă accentuată. După îndepărtarea acestui masiv de dărâmătură, cercetarea s-a concentrat în carourile din jumătatea sudică a S3 (C6-7), unde s-au evidenţiat rămăşiţele unui cuptor de formă rectangulară (cpt. 2), tăiat de profilul de E al secţiunii. Din amenajarea acestuia a putut fi degajată parţial latura de E, care are L de 1,76 m, fiind flectată în partea mediană, probabil ca urmare a exercitării unei puternice presiuni exterioare în acest punct (cutremur?). Pe înălţimea degajată, de cca. 0,45-0,55 m, acest perete poartă încă o făţuială din lut ars, aplicată în mai multe straturi şi având o gr. de 0,04-0,06 m. La extremităţile de N şi S acest perete face colţ cu câte un perete perpendicular, păstrat parţial. Grosimea pereţilor acestei construcţii este remarcabilă (cca. 1 m), după cum lasă să se vadă părţile degajate Umplutura din interiorul cuptorului a fost cercetată pe o gr. de 0,63 m; ea constă din. chirpic ars macerat, bolovani de piatră de dimensiuni şi forme diverse, pământ negru cenuşos afânat şi sporadice materiale ceramice, atribuibile epocii romane târzii şi greceşti. Cercetarea acestui complex impune extinderea săpăturii spre E. In carourile sudice ale S3 (C8-10) stratul de piatră este mai puţin consistent, lăsând loc unuia mai degrabă cenuşos prăfos, cu multă şi variată ceramică romano-bizantină. Nivelul rocii vii nu a fost atins in niciunul din carourile S3.
Suprafaţa SIG 2004 (30 x 6 m)
Reluarea activităţii în această zonă, cercetată în anii 2000-2004, a avut drept scop aplicarea unei intervenţii de conservare primară asupra singurului tronson al incintei greceşti identificat prin săpătură, pe latura de S, pe o L de peste 20 m. S-a procedat la pregătirea terenului şi a monumentului pentru conservare in situ, prin degajarea lor de molozul rezultat în timpul cercetării şi de cel acumulat după încheierea săpăturii (2004). Totodată s-au îndepărtat profilele intermediare şi s-a adâncit sondajul început în 2004 pe lângă profilul vestic al C03, în scopul verificării stratigrafiei până la solul viu (stâncă). S-a constatat că în faţa zidului grec stânca se află la ad. de 3,40 m sub nivelul de călcare actual (respectiv, la –2,10 m sub nivelul fundaţiei acestuia), având o accentuată înclinare N-S. Acumularea de pământ aflată între aceste cote, databilă, prin inventarul arheologic, în epoca arhaică (sec. VI a.Chr.) se caracterizează prin prezenţa abundentă a unor urme de arsură (cenuşă, cărbuni), oase de animal cu urme de ardere, dar şi bulgări de zgură metalică şi argilă vitrificată. Chiar dacă această compoziţie sugerează funcţionarea unor complexe artizanale în apropiere, atribuibile, după inventarul cu care sunt asociate, epocii arhaice, confirmarea existenţei lor reclamă extinderea cercetării arheologice.Odată cu îndepărtarea profilului dintre C02-C03, a fost identificat un cuptor cilindric (cpt. 1) de mari dimensiuni (d 3,70 m) adosat zidului de incintă grec, pe care amenajarea sa l-a afectat parţial. Ca urmare a timpului de lucru avansat, cercetarea sa nu a putut fi epuizată, necesitând extinderea suprafeţei spre S, pentru determinarea formei complete şi a eventualelor anexe funcţionale. Umplutura din interiorul cuptorului, până la adâncimea la care a fost golit (1,70-2,30 m) pare să se fi acumulat după dezafectarea sa, conţinând blocuri mari de piatră, bolovani de piatră nefasonaţi de dimensiuni medii şi mici, fragmente de cărămizi romano-bizantine, oase, fragmente ceramice sporadice greceşti şi romano-bizantine. Deocamdată nu au fost surprinse vestigii ale structurii sale (compartimentare, platformă, sistem de susţinere a platformei). [Mihaela Mănucu-Adameşteanu].
Sectorul NT (necropola tumulară greacă)
Vasilica Lungu
Durata cercetării - 11-21 septembrie 2007.
În anul 2007 au fost programate săpături sistematice în sectorul II din necropola tumulară, în zona mormintelor din epocile arhaică şi elenistică, cu scopul de a surprinde urme ale unor amenajări din a doua jumătate a sec. VI a.Chr. şi din sec. V a.Chr., perioadă neatestată până în prezent.
Cercetarea acestui sector al necropolei tumulare de epocă greacă a cetăţii Orgame s-a desfăşurat, în principal, între anii 1995-2000 şi a avut drept rezultat identificarea unor nuclee funerare organizate spaţial, datând din sec. VII-VI şi IV-III a.Chr.
Pentru a urmări distribuirea mormintelor în spaţiul necropolei, au fost deschise mai multe casete asupra unor amenajări din piatră vizibile la suprafaţa terenului şi secţiuni intermediare, după cum urmează:
Tumul TT07
A fost deschis un nou tumul (T07), săpat parţial pe latura de E prin 3 casete cu dimensiunile de 5 x 5 m fiecare, unde s-au atins adâncimi între 0,10 şi 0,80 m. Pe suprafaţa degajată au fost săpate trei morminte. Un mormânt cu dext de 12 m ocupă aria centrală, în timp ce un alt mormânt cu diametrul de 5 m (T07m1) a fost adăugat pe latura de S. Ambele morminte sunt de incineraţie, cu depunere de ofrande şi suprafaţa mormântului marcată de ringuri de piatră. Din inventar fac parte vase fragmentare cu firnis negru, din ceramică cenuşie şi amfore. În caseta 3, la S de mormântul T07m1, la ad. de 0,60 m faţă de nivelul actual, a fost săpat integral un mormânt în groapa rectangulară cu dimensiunile de (L)1,50 x (l)0,80 m x (h)0,33 m, cu fundul gropii pe stâncă şi cu una din laturi întărită cu pietre dispuse pe 4 sau 6 asize. În partea superioară, mormântul, numerotat T07m2, a fost protejat cu mai multe lespezi mari. În interior, pământul castaniu deschis era foarte tare, cu foarte puţine urme de arsură şi fără resturi umane. Mobilierul funerar este format dintr-o oinochoe West Slope, un bol cu firnis negru şi un lekythos din pastă cenuşie. Inventarul se datează în prima jumătate a secolului III a.Chr.
La S de caseta acestui mormânt a fost trasată o secţiune cu dimensiunile de 22 x 1 m pentru a verifica traseul unei străzi, care a apărut la ad. de 0,70 m. De deasupra ei s-a degajat un strat de pământ fără urme de intervenţii. De la nivelul străzii s-a recuperat un bol grecesc cu toarte orizontale şi benzi de culoare roşie. Câteva fragmente de panse de amfore şi vase cu firnis negru au apărut în capătul nordic al secţiunii, din apropierea mormântului T07m2.
La aprox. 20 m V de acest nou tumul s-a curăţat, pe o L de 20 de m, secţiunea deschisă în 1997, cu scopul de a verifica traseul străzii.
Tumul TU07
A fost deschis la E de precedentul tumul, pentru a verifica zona dintre două grupuri tumulare din epoca elenistică, cercetate în anii anteriori. Cu această ocazie au fost trasate două casete, cu dimensiunile de 5 x 2 m, cu martor de control de 0,20 m. S-a săpat până la ad. de 0,35 m pentru a se degaja inventarul unui alt mormânt de incineraţie de epocă elenistică, construit cu ring din pietre, cu dint de 4 m. Din inventar au fost recuperate un fish-plate fragmentar cu firnis negru, o oinochoe de culoare cenuşie, lucrată la roată, un lekythos cu firnis negru, o amforă de Thasos fragmentară şi un obiect din metal foarte corodat, probabil un vârf de săgeată.
Tumul TV07
În capătul secţiunii care coboară de la tumulul Heroon spre S şi la 8 m vest distanţă de aceasta, a fost deschisă o nouă casetă, cu dimensiunile de 7 x 3 m, acoperind o suprafaţă marcată cu pietre mari şi material arheologic. În interiorul casetei au fost identificate mai multe morminte de epocă elenistică. Pe latura dinspre E a casetei a fost degajat mormântul de incineraţie TV07m1, cu inventarul depus la 0,45 m adâncime. Acesta se compunea din oinochoe cu firnis negru, lekythos, fish-plate cu firnis negru, o cute, o amforă de Thasos fragmentară. Pe latura de V a casetei s-a cercetat parţial un alt mormânt, din care s-a recuperat un fragment de amforă de Chios. Pe zona de protecţie dintre cele două morminte, a apărut un al treilea mormânt - TV07m3 - care conţinea o incineraţie în urnă - inserat în mantaua de pietre.
Secţiune N 2007.
La N de tumulul TC97 a fost deschisă o secţiune cu dimensiunile de 17 x 1 m, pentru a controla limita nordică a necropolei arhaice. S-a săpat până la ad. de -0,40 m, unde a apărut stânca. În această zonă nu au apărut alte amenajări, cu excepţia unui segment din şanţul tumulului TC97, intersectat în capătul sudic al secţiunii. Aici s-a atins ad. de -1 m şi au fost recoltate mai multe fragmente de amfore de Thasos din umplutra acestuia.
Secţiunea N 2007
În apropierea tumulului TB95 a fost deschisă o secţiune de control, cu laturile de 11 x 1 m, pentru a controla zona dintre acest tumul şi tumulul Heroon. S-a săpat până la adâncimea de -1 m, în pământ negru afânat, fără a întâlni alte amenajări. În capătul nordic al secţiunii, s-a atins stânca la 0,80 m.
Secţiunea S 2007
Pe linia tumulilor din sectorul I al necropolei, spre cetate, a fost deschisă o secţiune cu dimensiunile de 15 x 1 m, orientată N-S, cu scopul de a urmări evoluţia necropolei în această zonă. Aici s-a săpat până la ad. de -0,80 m în capătul nordic, în pământ castaniu închis, şi până la 0,30 în capătul sudic. În jumătatea sudică a şanţului a fost intersectat, pe lăţimea secţiunii, un segment dintr-o amenajare din pietre asemănătoare unui ring. Din pământul de umplutură au fost adunate câteva fragmente de mici dimensiuni de amfore greceşti de sec. IV a.Chr.
Secţiunea S2007
La S de linia tumulilor TH, TI şi TJ, săpaţi în anii anteriori, a fost deschisă o nouă secţiune pe direcţia N-S, cu scopul de a urmări evoluţia necropolei în această zonă. S-a săpat până la ad. de -0,40 m, unde apărut stânca. Nu au fost identificate urme arheologice în această zonă.
Casetă 1.2007
La S de limita mormintelor de epoca arhaică şi în imediata ei apropiere, a fost deschisă o casetă cu dimensiunile de 6 x 3 m. Adâncimea atinsă a fost de 0,10 în capătul sudic şi de 0,27 m în capătul nordic. În interiorul casetei au apărut mai multe pietre dispuse în semicerc, indicând, probabil, prezenţa unui mormânt distrus. Sporadic au apărut fragmente de amfore de Thasos de sec. IV a.Chr.
Casetă 2.2007
O altă casetă cu dimensiunile de 7 x 3 m a fost deschisă în apropierea valului care indică limita estică a necropolei. S-a săpat până la stâncă, care a apărut la 0,20 m, fără a găsi urme arheologice.
Casetă 3.2007
În apropierea secţiunii magistrale care pleacă de la tumulul Heroon spre S, a fost deschisă o nouă casetă cu dimensiunile de 7 x 3 m cu scopul de a controla aria de la S de necropola arhaică. Adâncimile atinse variază între -0,10 m, în capătul sudic al secţiunii, unde s-a săpat până la nivelul stâncii, şi -0,50 m, în jumătatea nordică. Aici a fost dezvelit parţial un segment din ringul unui mormânt distrus. Din pământul degajat s-au recuperat câteva fragmente de amfore de sec. IV a.Chr. [Vasilica Lungu].
Conservarea primară în campania anului 2007
S-au efectuat intervenţii de conservare primară în următoarele sectoare: SIG (tronson incintă greacă), central (cuptoare menajere romano-bizantine), SE (rest de pavaj din cărămidă de epocă romană). Lucrările au fost realizate cu muncitori necalificaţi, localnici, sub îndrumarea Verei Rusu, restaurator I A (arheologie) în cadrul ICEM Tulcea. Materialele puse în operă în cadrul activităţii de conservare primară au fost: piatră de calcar local (recuperată din dărâmătura edificiilor antice), lut, nisip, ciment, carton bituminat. La zidire s-a utilizat un mortar de ciment şi nisip în miezul zidului, iar rosturile vizibile au fost umplute cu liant din pământ galben, pentru a nu altera aspectul vestigiilor. In urma acestor intervenţii, trama urbanistică devine vizibilă şi coerentă pentru vizitatori, iar intervenţia asupra structurilor antice în vederea asigurării conservării nu distorsionează percepţia monumentelor prin intervenţii frapante în privinţa tehnicilor şi materialelor utilizate. [Mihaela Mănucu-Adameşteanu]
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
In the Greek Precincts Sector, our main purpose was to complete the archaeological documentation on the Greek period defense wall on the south side and find out the habitat phases in this area. In the Sector NT (Greek tumular cemetery) we scheduled systematic excavations in the area of the tombs from the archaic and Hellenistic periods, in order to detect traces of facilities from the second half of sec. 6th century BC and the 5th century BC.,an undocumented period until now. We conducted primary conservation interventions in the following areas: SIG (Greek precincts segment), center (Roman Byzantine kilns), and SE (brick pavement remains from the Roman period).
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
