Excavation Year |
2007 |
Epoch |
Latene;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.)
|
Periods |
La Tène;
Roman Period;
Roman-Byzantine Period
|
Site Category |
Defence;
Domestic
|
Site Types |
Urban settlement;
Citadel
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Tulcea |
Locality |
Mahmudia |
Commune |
Mahmudia |
Site |
La Cetate |
Site Sector |
|
Site name |
Salsovia |
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Bogdan |
Doru |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Ciauşescu |
Mihaela |
|
University of London - Birkbeck College, UK |
Dobos |
Alpár |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Haynes |
Ian |
|
University of London - Birkbeck College, UK |
Lumezeanu |
Angela |
|
Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca |
Topoleanu |
Florin George |
|
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea |
|
National Arch. Record Site Code |
160733.12
|
Report |
Săpăturile arheologice de la cetatea Salsovia din sezonul 2007 se înscriu într-un proiect mult mai amplu, care îşi propunea studierea zonei nord-dobrogene (Marea Neagră–Gurile Dunării) şi stabilirea modului în care acest areal a fost locuit în diverse perioade istorice de către diferite populaţii, precum şi mişcările şi interacţiunea acestora din urmă cu formele de relief şi mediul înconjurător. Aceste obiective puteau fi atinse doar printr-o cercetare interdisciplinară care să îmbine metode specifice arheologiei moderne cu aportul altor ştiinţe. Astfel, în primăvara anului 2003, s-a procedat la o ridicare topografică executată în colaborare cu un specialist al Museum of London Archaeology Service fiind folosită o staţie totală Leica TC 302 şi coordonate luate de la bornele Oficiului de Cadastru pentru încadrarea în zonă. Ulterior, cu ajutorul unui sistem GPS diferenţial - Trimble Zephyr 2, s-a creat o foarte detaliată reprezentare digitală a terenului (DTM)1, pe care toate rezultatele cercetărilor ce vor urma pot fi localizate cu acurateţe. Următorul pas a fost realizarea unui set complet de fotografii aeriene care să releve eventuale structuri arhitectonice ce nu puteau fi observate de la sol, obiectiv realizat prin eforturile ICEM Tulcea. Au urmat câteva prospecţii cu diferite metode de geofizică, alternându-se rezistivitatea electrică de mică adâncime cu profilele de profunzime şi cu magnetometria. Cele mai concludente rezultate au fost obţinute cu ajutorul magnetometriei, proiect dus la îndeplinire în colaborare cu geofizicieni de la GSB Prospection ltd. Bradford Marea Britanie. S-a obţinut astfel un plan extrem de relevant al zidului defensiv al cetăţii cu turnurile de apărare aferente, dar şi o situaţie destul de clară a clădirilor şi tramei stradale din interiorul acesteia. Aşa cum era de presupus aceste elemente arhitectonice identificate prin metode non-intrusive aparţineau doar ultimei faze din existenţa cetăţii, astfel ca următorul pas care se impunea urma sa fie o săpătura sistematică ce ar fi ajutat la întelegerea stratigrafiei şi datarea absolută a diferitelor faze. Printre obiectivele cercetării din acest sezon se afla şi investigarea platoului de zona extra muros de la vest de cetate. Aici prin periegheză a fost identificată o cantitate relativ mare de ceramică getică, iar prospecţiile magnetometrice nu au relevat urme de ziduri, aşa că multe întrebari ar fi putut avea raspunsul în acest areal. Cetatea de la Salsovia este aşezată pe un promontoriu la baza căruia se află braţul Sf. Gheorghe fiind de presupus că apele Dunării ajungeau până la baza cetăţii în antichitate. Zona a fost afectată până în prezent atât de factori naturali - eroziunea apei către N, cât şi de factori antropici - sondaje efectuate de către echipa condusă de Vasile Pârvan şi numeroase tranşee din timpul celui de-al doilea război mondial. La S de cetate, pe un întins platou, în epoca romană se afla o aşezare civilă apărată din trei părţi de văi naturale, cu maluri abrupte. Sezonul 2007 a început prin reamplasarea în teren a caroiajului conceput în sezoanele anterioare şi folosit pentru calibrarea unităţilor de cercetare, de geofizică sau periegheză. Pentru acest caroiaj s-a folosit un sistem de coordonate locale, pentru efectuarea cu uşurinţă a operaţiunilor de zi cu zi, dar întreg sistemul a fost raportat la reperele din zonă, devenind în final sistem de proiecţie Stereo 70 pentru măsurătorile planimetrice şi Marea Neagră 1975 pentru măsuratorile altimetrice. Atât pentru această primă fază cât şi pentru înregistrarea 3D a contextelor şi obiectelor speciale s-a folosit staţia totală Leica TC 500, aflată în permanenţă pe şantier. Tehnica de cercetare a fost aceea a Museum of London Archaeology Service şi anume aşa zisa “Single Context Planing”2 însemnând că fiecare context a fost săpat şi înregistrat individual, tridimensional, urmând a fi transpus ulterior în formă digitală. Împreună cu notarea locaţiei exacte a fiecărui artefact prin trei coordonate şi cu interpretarea statistică a ceramicii şi a oaselor acestea vor constitui o bază de date cu rol atât de arhivare a informaţiei, cât şi de instrument de lucru viitor. Stocarea informaţiei în acest fel este foarte utilă, fiind compatibilă cu lucrări similare din toata lumea şi utilizabilă într-un sistem GIS, precum şi studierii rezultatelor săpăturii, putând fi interogată în ArcView, relevând astfel informaţii care nu sunt evidente la momentul excavării sitului. Pe platoul fortificat al cetăţii au fost amplasate două secţiuni. În zona centrală a fost deschisă o suprafaţă de 7 x 7 m, S1. Prin aceasta se urmărea determinarea naturii, a funcţionalităţii şi posibila datare a clădirii mari rectangulare identificate aici cu ajutorul magnetometrului. Deşi săpătura a fost dusă până la o adâncime de peste 3,5 m de la nivelul solului (28,36 m de la nivelul mării, în sistem Marea Neagră 1975), nu a fost atins solul virgin antic, continuarea săpăturii în acea zona fiind stopată din motive de siguranţă. Cu toate acestea au fost identificate câteva faze de ocupaţie în acea parte a cetăţii. Cea mai timpurie la care s-a ajuns este constituită de o suprafaţă de călcare amenajată cu fragmente de piatră de carieră peste un strat de lut galben de nivelare. Elemente arhitectonice asociate cu această suprafaţă nu au fost identificate, dat fiind spaţiul restrâns şi distrugerile produse în zonă de activitaţile ulterioare. Este probabil vorba de o curte interioară a unei clădiri anterioare celei văzute pe rezultatele date de magnetometrie. La un moment dat aceasta suprafaţa de piatră a fost dezafectată fiind acoperită de un strat de lut pe care s-au aşezat din nou fragmente mici de piatră constituind o podea de foarte bună calitate. Materialul arheologic asociat cu aceste faze este roman, dar dat fiind faptul ca monedele şi alte obiecte databile sunt în proces de restaurare, o datare mai exactă va fi posibilă doar dupa ce toată faza de procesare a datelor se va încheia. Ultima fază de ocupare a zonei în antichitate, este reprezentată de o clădire aproape pătrată cu multe încăperi, identificată cu metode non-intrusive în urmă cu doi ani. Secţiunea din acest an a fost amplasată pe ceea ce parea a fi latura de E a acestui edificiu, fiind descoperită astfel una din încăperi şi un spaţiu crezut a fi extern, dar care s-a dovedit a fi parte din aceeaşi structură. Un zid lung E-V ce formeaza o intersecţie in T cu unul N-S delimitează spaţiul interior. Doar fundaţiile acestor ziduri s-au păstrat, mare parte din pietrele legate cu pământ ce le alcătuiau fiind scoase de către locuitorii din Mahmudia la o dată necunoscută, dar în mod cert înainte de al doilea război mondial. Sunt fundaţii solide, late de peste 0,80 m şi adânci de peste 2 m, fapt ce sugerează posibilitatea ca această clădire să fi avut mai mult de un singur nivel. Nivelul de călcare din încăperea de la V este cu aproape 1 m mai sus decât cel din cea de la E. Aceasta din urma pare a fi un spaţiu dedicat unor activitaţi “industriale”, fiind identificate aici un număr de gropi cu funcţionalitate incertă, dar şi o groapă rectangulară ce a fost placată cu scânduri groase de lemn. Aceste scânduri s-au păstrat carbonizate şi din ele s-au prelevat mostre pentru a se încerca o datare cu C14. Imediat la S de această instalaţie se gaseau doua dolia de dimensiuni foarte mari, păstrate in situ dar crăpate de dărâmatura clădirii ce s-a prăbuşit peste ele. Sfârşitul acestei construcţii a fost cauzat indubitabil de un incendiu de proporţii, totul în zona fiind carbonizat. Cărămizile crude din care a fost realizată elevaţia zidurilor s-au păstrat foarte bine fiind expuse focului. Toate podelele, zidurile şi cele două chiupuri prezintă urme de ardere. Materialul arheologic asociat cu finalul existentei acestui edificiu pare să se dateze în sec. V-VI p.Chr., dar speram să putem stabili o dată mai exactă în curând. După părăsirea cetăţii de către romani, nu se mai gasesc urme de activitate in zona, până la scoaterea pietrei din ziduri probabil în perioada recentă, urmată de săparea unor tranşee în al doilea razboi mondial, uneori exact pe traseul şanţurilor săpate de ţăranii din localitate. Cea de-a doua unitate de cercetare de pe platoul fortificat al cetăţii, S3, a fost un şanţ lung de 13 m şi lat de 2, amplasat peste zidul vestic şi puţin în zona intra muros. Zidul defensiv are o lăţime de 2,4 m fiind realizat din două paramente de blocuri fasonate legate cu mortar la exterior şi unul la interior. Spaţiul dintre acestea este ocupat de un emplecton din piatră şi mortar. Elemente dintr-un posibil turn au fost identificate la interior, adosate zidului. La aprox. 2 m de zidul cetăţii, a fost identificat şi colţul unei clădiri. Zidul acesteia a fost construit din piatră legată cu mortar, într-o maniera extrem de eleganta. Se pare ca aceasta clădire a avut o viaţă destul de lungă, nu mai puţin de patru podele succesive fiind asociate cu acest zid. Totuşi la un moment data edificiul a fost demolat fiind înlocuit cu un altul, un zid de o calitate inferioară fiind amplasat direct peste fundaţia celui deja existent. Doua podele de lut constituie nivelele succesive de călcare din interiorul acestei noi clădiri, ultima dintre ele fiind acoperită de un strat de dărâmătura ce prezintă urme de incendiere. Se pare aşadar că întreaga cetate a fost incendiată la un moment dat, probele destinate datării cu C14 urmând poate să dateze exact acest eveniment. Pe platoul de la V de cetate au fost amplaste doua secţiuni de dimensiuni mai reduse. Scopul acestora era determinarea modului în care acest areal a fost ocupat în antichitate, dat fiind faptul ca cercetările de suprafaţă, rezistivitate electrică şi magnetometrie, nu au produs rezultate relevante în această parte a sitului. În urma săpăturilor efectuate, s-a evidenţiat faptul că în perioada romană acest platou era ocupat de construcţii din chirpici şi structură de lemn, elementele unei astfel de locuinţe fiind extrem de bine păstrate, dată fiind expunerea acestora la foc, în ultima fază a existenţei lor. Se pare ca şi această parte a aşezării romane şi-a găsit sfârşitul in acelaşi mod şi probabil în acelaşi moment, ca şi cetatea. Pe acest platou uşor mai scund decât cel pe care se afla cetatea şi în consecinţă mai bine apărat de vânt, au fost identificate şi singurele urme certe ale ocupării sitului de către geţi. Acestea au apărut sub forma unui bordei de forma rectangulară cu colţurile rotunjite, măsurând 2,2 m E-V şi 1,8 m N-S. Marginile gropii erau tencuite cu un strat gros de chirpic şi probabil că şi elevaţia pereţilor era construită din acelaşi material, blocuri mari de lut fiind prăbuşite în interior. Pe podeaua bătătorită a locuinţei semi-îngropate şi în umplutura acesteia, s-a găsit o cantitate însemnată de fragmente ceramice getice. În viitorul apropiat, proiectul ce are ca obiect de studiu cetatea Salsovia şi zona înconjurătoare, va intra în faza de post-ex, toate datele culese în teren urmând a fi studiate şi coroborate într-un sistem GIS. De asemenea se intenţionează publicarea rezultatelor obţinute până la acest moment, sub forma unei mini-monografii a sitului, acest fapt fiind imperios necesar date fiind informaţiile extrem de puţine existente până la această dată cu privire la Salsovia. Continuarea cercetărilor la cetatea Salsovia este un pas firesc, având în vedere dimensiunile şi complexitatea sitului.
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
The excavations at the site of the Roman citadel Salsovia are part of a larger project initiated a few years ago by the ICEM Tulcea in collaboration with Birkbeck College, University of London. Prior to the 2007 season, the focus was mainly on non-intrusive methods of research, a combination of field survey, deep probe electric resistivity and magnetometry having been applied to the site. The results of the geophysical survey were all calibrated onto the Digital Terrain Model previously created. The excavations were carried out on the upper terrace, the fortified area of the citadel, as well as on the western lower one, where the geophysics failed to produce significant results. Inside the citadel, one of the trenches was located on the western side of a large rectangular building identified through magnetometry. Two of the rooms of this construction were exposed. Inside one of them, two very large dolia were found together with other evidences of “industrial” activities. This was just the latest phase of occupation in this part of the site, multiple floors used in previous phases being recorded lower in sequence. The disuse of the building was clearly caused by fire, traces of intense burning being present in the area next to the citadel’s west wall, which was investigated with another trench. The lower terrace was occupied in the Roman period by wattle and daub on a timber frame buildings and this area was also affected by the fire that occurred probably sometimes in the 6th century A.D. This was also the only place were clear traces of Getic occupation were identified. A small rectangular sunken-floored building with large quantities of local Iron Age pottery on the floor was dug into the natural clay on the northern edge of the terrace.
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
CIMEC |
Language |
RO |
|
|