Excavation Year |
2007 |
Epoch |
Greek and Hellenistic;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Migrations Period (3rd - 6th cent.);
Modern
|
Periods |
Ancient Times;
Greek Age;
Hellenistic Period;
Early Roman Period;
Late Roman Period;
Roman-Byzantine Period;
Modern Age
|
Site Category |
Defence;
Religious, Ritual and Funerary
|
Site Types |
Citadel
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Constanţa |
Locality |
Mangalia |
Commune |
Mangalia |
Site |
Cetate - Colţul de NV |
Site Sector |
|
Site name |
Callatis |
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Constantin |
Robert |
|
Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
Ionescu |
Mihai |
Site director |
Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
Nicolae |
Alexandru |
|
Muzeul de Arheologie "Callatis", Mangalia |
|
National Arch. Record Site Code |
60491.03
|
Report |
În principiu situaţia cercetărilor la situl arheologic de la Coltul de NV, din punct de vedere al secţiunilor cercetate se prezintă astfel (de la V la E): S1 - 20 x 3 m, cercetată de C. Preda şi V. Georgescu in 1990-1991, reluată în 2007. S2 - 17 x 3 m, cercetată de subsemnaţii in 1999 si 2006, reluată în 2007. S3 - 17 x 3 m, cu martor de 1,5m cu S2, cercetare 1999, 2005 si 2006 reluată parţial în 2007. S4 - 12 x 3 m, cercetată în 2005 şi 2006, reluată parţial în 2007. S5 - 23 x 3 m, cercetată în 2005 şi 2006, continuată în 2007. S6 - perpendiculară pe zidul roman , la V, de 5 x 2 m, 2006 şi 2007. Situaţia în grund este următoarea: S1 - orientată N-S, lângă construcţia rectangulară din zona joncţiunii dintre zidul de apărare databil în epoca elenistică şi zidul de incintă roman. Aici cercetarea s-a concentrat în campania 2007 la N de paramentul exterior al incintei elenistice, la adosarea acesteia de turnul de colţ. Paramentul exterior al incintei elenistice a fost evidenţiat şi aici fiind format din blocuri mari de calcar cochilifer fasonate/au fost identificate 5 blocuri ale caror dimensiuni variază între 0,80 şi 1,10 x 0,60, 0,70 m lăţime. După îndepartarea stratului de dărâmătură au fost evidenţiat, la -2,50 m, lângă turn, un strat de sfărâmătură de calcar cu blochete mici de calcar ce pare mai degrabă un nivel de construcţie. În zona martorului de E, la cca. 4,50 m N de incinta elenistică, la cca. -1,10 m au fost cercetate trei blochete de calcar ce par legate de un nivel de tasare cu blochete de calcar de dimensiuni medii ce continuă spre N, de-a lungul martorului, pe o lungime de cca. 2,40 m. La -2 m, în carouri a fost cercetată o tasare formată din piatră măruntă de calcar şi fragmente ceramice care sunt aşezate pe stratul de loess. Tasarea este datată în cursul sec. IV a.Chr. S2, orientată N-S, la 1,5 m E de S1: În c.1, în martorul dintre S2 şi S3, şi extremitatea sudică a lui S2, a fost descoperit, la -1,30 m un zid din blochete de calcar legate de pământ, lat de 0,60 m, orientat NE-SV. Zidul reprezintă ultima fază de locuire extramurană la sfârşitul sec. VI şi începutul sec. VII p.Chr. In c.2 au fost evidenţiate doua nivele de pavaje, la -1,60 si respectiv -2,10 m, ultimul relativ la aceeaşi adâncime ca aceea a pavajului de la poarta de intrare în cetate ce o vom descrie mai jos. De asemenea, la -2,10 m a fost identificat un pinten de zid realizat din blochete de calcar legate cu pământ, perpendicular pe traseul zidului de incinta de epocă elenistică. In aceeaşi zonă a fost descoperită şi o inscripţie, fragment de dedicaţie către Herakles, databilă în sec. I p.Chr. Inscripţia a fost descoperită în nivelul de demantelare a zidului roman şi, după urmele de mortar de pe ea se pare că a fost refolosită în epoca romană, probabil în sec. II p.Chr, la reconstrucţia zidului de incintă. În c.2-4 a fost cercetată o groapă de demantelare a incintei elenistice, care după ceramica smălţuită poate fi datată în epoca modernă. În 2007 cercetarea a fost continuată şi aici, pentru clarificarea situaţiei, săpătura oprindu-se la -2,80 m, pe stratul de loess. Deci, groapa modernă de demantelare a zidului de incintă eleneistic şi roman timpuriu în aceasta zona a scos sistematic blocurile de parament până la fundaţia incintei, la -2,80 m. În c.5-6, la -1,40 m de la nivelul superior al blocurilor de parament exterior ale incintei elenistice a fost cercetata o nivelare cu loess şi blochete mărunte de calcar, iar în c.6-7 o amenajare din blochete de calcar de mari dimensiuni, ce este posibil să fi aparţinut unui altar, ipoteza ce a fost avansată având în vedere includerea în această amenajare a unui bloc de calcar de mari dimensiuni şi de buna calitate (0,55 x 0,75 m) în care a fost fixat un belciug de fier cu diam. de 11 cm. În 2007 cercetarea a fost continuată în c.5-6, prin săparea stratului de loess ce s-a dovedit a fi o nivelare, iar la -2,30 m, a fost descoperită tasarea realizată din blochete mici de calcar şi fragmente ceramice, amintită şi în S1, pe care a fost descoperită o moneda de bronz de la Filip al II-lea. Materialul ceramic de pe nivelul de loess gălbui-roşcat poate fi cu uşurinţă încadrat în sec. I p.Chr. La N de această amenajare, tot la ca -1,60 m se află un pavaj din dale mici de calcar şi tegulae. Din punct de vedere stratigrafic profilul de V al acestei secţiuni se prezintă astfel: 0 -0,35 m, strat de demantelare format din cărămida, mortar, blochete de calcar, nisip. -0,37 -0,70 m, strat brun-cenuşos cu fragmente de tegulae antice. -0,70 -0,80 m nivel de calcar sfărâmat, la nivelul primei asize a elevaţiei, probabil un nivel de construcţie sau de refacere a zidului de epocă elenistică. -0,80 -0,90 m, lutuială. -0,90 -1 m, tasare cu pământ brun cu fragmente ceramice de epocă romană. -1 -1,20 m, nivel brun- gălbui roşcat cu mici blochete de calcar. -1,20 -1,40 m nivelul de calcare al altarului. -1,40 -2,10 m lutuială cu loess galben, galben roşcat şi lentile de pământ brun care s-a dovedit a fi nivelul pe care s-a aşezat porţiunea de altar unde a fost descoperit belciugul de fier. -2,10 m, tasare din blochete foarte mici de calcar cu multe fragmente ceramice, tasare datată de noi în sec. IV a.Chr. printr-o moneda de la Filip al II-lea. S3, 17 x 3 m, N-S, la E de S2 Tot în campania 2007 a fost adus martorul dintre S2 şi S3 la nivelul pavajului intrării în cetate în zona porţii de N, pentru identificarea unor eventuale blocuri de pavaj ce se aflau sub martorul respectiv. În c.1-2, la -1,70 m, a fost descoperită o placă de pavaj, iar la -2,10 m, în c.3, nivelul de pavaj ce corespunde pavajului monumental de la intrarea în cetate. În c.5-6, la -0,90/-1 m, pe o suprafaţă de cca. 3,50 x 3 m a fost descoperit pavajul monumental ce marca intrarea pe poarta de N a cetăţii în epoca elenistică şi romană timpurie, pavajul fiind realizat inclusiv din fragmente arhitectonice refolosite: fragment de dedicaţie pe un bloc de marmură, AG?T(?) şi un bloc de parament ce are încastrat negativul de la un crampon în formă de T, şi el databil în epoca elenistică. In 2007 pavajul a fost degajat pe o suprafaţă de cca. 5 x 4 m şi se pare ca acesta continua spre N în zona necercetată. În c.5, la S de pavaj, în ultimele zile ale cercetării, a fost identificat un canal de scurgere cu dimensiuni de 0,30-0,40 m lărgimea jgheabului, 0,55 m adâncime şi 0,25 x 0,55 x 0,50 m dimensiunile blocurilor laterale. Canalul a fost construit pe o nivelare cu loess roşcat, şi tasare cu piatră măruntă care constituia şi fundul jgheabului canalului. Construirea canalului şi a pavajului monumental a dezafectat o fază anterioară a intrării în cetate, fază reprezentată de un pavaj ce a fost observat la cca. -0,50 m de la nivelul de calcare al pavajului descris mai sus. Intrarea a mai avut cel puţin încă două faze de funcţionare ce vor fi descrise odată cu situaţia surprinsă în S4. În profilul de V şi în această secţiune se poate observa, în nivelul de demantelare a fazei romane a zidului elenistic, importante cantităţi de mortar, blochete de calcar, cărămidă etc. În c.3 - în cetate, a fost descoperită o fântână rectangulară de dimensiuni interioare 0,80 x 1 m, gr. ghizdului fiind de cca. 0,60 m. Fântâna a putut fi cercetată în interior până la cca.-1,30 m de la nivelul său superior, fiind prelevate o serie de materiale arheologice cum ar fi: tegulae şi o serie de fragmente ceramice de la amfore cu striuri mărunte databile în sec. V-VI p.Chr. - toate acestea în nivelul de incendiu care se observă inclusiv pe blochetele pereţilor fântânii. Descoperirea acestei fântâni relativ pe traseul căii de acces în cetate denotă faptul că poarta de N a cetăţii nu a mai funcţionat în cursul sec. VI p.Chr, în această epoca zidul de apărare, aşa cum au dovedit-o cercetările anterioare fiind retras spre S ca 50-60 m. S4 În c.1 la -2 m a fost descoperită continuarea pavajului porţii ce a fost surprins în S3, iar în c.2-3 a fost cercetată, până la -3,30 m groapa de demantelare a blocurilor de parament de la incinta elenistică. În această groapă material ceramic amestecat, de la cel smălţuit, până la rare fragmente ceramice de epoca elenistică, romană şi romano-bizantină, un fragment de capac cu inscripţie. În c.4-5, la -0,50 şi 0,70 m faţă de pavajul monumental, au fost observate alte două faze ale nivelului de calcare al pavajului porţii cetăţii în epocă elenistică, cea de la -0,70 m, la nivelul plintei zidului elenistic. In c.5 a fost descoperită fundaţia unui mic turn rectangular, perpendicular pe incintă, ce făcea parte din sistemul de apărare al porţii, dimensiuni 3,50 x 2,60 m. Latura de V a acestei construcţii, realizată din blocuri mari de calcar, fără mortar, a fost surprinsă chiar pe 2-3 asize. În 2007, la curăţarea zonei s-a constatat ca în fundaţia turnului sus amintit au fost incluse o bază de coloană parţial fasonată şi un bloc de calcar cochilifer de dimensiuni ca 1 x 0,80 m, care poate fi o bază de statuie având în vedere pana de calcar rectangulară încastrată în blocul amintit. În partea de S a secţiunii, în 2007, a fost realizat un sondaj ce a avut ca scop stabilizarea martorului ce risca să se prăbuşească, martorul fiind adus la un unghi de cca. 60-70o. Sondajul s-a oprit pe ultimul nivel antic ce este compus din blochete de calcar, lut fragmente ceramice romane târzii, toate într-un strat masiv de incendiu. În c.2, la o ad. de cca. -3 m, a fost descoperit un pavaj realizat din plăci de calcar, care este, se pare, cea mai veche fază a amenajării urbane din acest punct al cetăţii, anterior chiar tasării amintite şi datate cu moneda de la Filip al II-lea. Nivelul de calcare amintit este acoperit de o dărâmătura compusa din blochete de calcar, pământ şi mai rar tegulae şi olane fragmentare. S5 A fost continuată cercetarea arheologică din 2005 şi 2006 prin extinderea secţiunii spre E, pentru a urmări zidul de incintă de epocă elenistică. Zidul, cu gr. de 4,40 m, are paramentul interior şi cel exterior realizate din blocuri mari de calcar, 1 x 0,65 x 0,55 m, păstrat pe 1-2 asize din elevaţie, iar emplectonul a fost realizat din blochete de calcar nefasonate legate cu loess gălbui roşcat. Fundaţia este realizată, în partea sa superioară, din blocuri mari, relativ înguste, şi formează o krepis de 5-10cm, pentru ca, în partea sa inferioară, sa fie realizată din blochete de calcar nefasonate si să formeze o a doua krepis de 15-20 cm. Talpa fundaţiei este aşezată pe un loess gălbui roşcat, posibil nivelare. Zidul s-a păstrat pe o lungime de 5,80 m extramuros şi pe o asiză din elevaţie şi pe 7,50 m intramuros, parţial pe două asize din elevaţie, unele din blocuri fiind mişcate de o intervenţie modernă. Zidul a fost tăiat la E de o groapă modernă realizată pentru construirea unei toalete publice a Grădinii de vară Farul, iar la V a fost secţionat de groapa mai mult, sau mai puţin modernă, ce a extras blocurile de parament şi pe cele din emplecton, până la talpa fundaţiei. In 2007 clădirea toaletei publice a fost dărâmată, urmând, ca, în funcţie de posibilităţile financiare, cercetarea arheologică să fie extinsă pe viitor şi în această zonă. La desfiinţarea martorului dintre S4 şi S5, în c.1-2, la -1,40 m, a fost dezvelită continuarea pavajului romano-bizantin, realizat din dale mari de calcar, descoperit în 2005 - de remarcat e faptul că pavajul continuă şi spre E, paralel cu incinta - şi un pinten de zid ce a aparţinut unei locuinţe romano-bizantine (fragmente ceramice de amfore cu striuri mărunte şi alte amfore databile în sec. V-VI p.Chr.). Zidul este perpendicular pe incinta elenistică şi romană, care, la acea dată, era dezafectată, este realizat din blochete de calcar fasonate şi semifasonate, legate cu pământ şi are l de 0,70 m. Cu privire la zidul de incintă de epocă elenistică este probabil că el a fost edificat în cursul sec. III a.Chr şi a funcţionat, cu o serie de reparaţii până cel târziu în a doua jumătate a sec. II p.Chr. În 2007 a fost continuată cercetarea la N de incinta elenistică, prelungirea lui S5; în c.4-7, la cca. -2,30 m a fost cercetată aceeaşi tasare amintita in S1 si S2, tasare realizată aici din calcar de dimensiuni mici şi medii legat cu loess roşu. Dintre fragmentele ceramice amintim două toarte de amfore ştampilate, dintre care una este de provenienţa Thasiana, cu sigma lunar, şi poate fi datată în prima jumătate a sec. III a.Chr. Această tasare este nivelată, ca şi în cazurile descrise în S1 si S2 de straturi alternante de loess galben, roşu şi pământ brun, cu o grosime totala de cca. 0,70 m. În c.7-10 , la cca. -1,70 m, pe o L de 4,50 m, a fost parţial cercetată fundaţia unei construcţii romane realizate din blocuri mari de calcar legate cu mortar ce are in componenţă var şi nisip de mare. Din păcate detalii stratigrafice în acest punct nu pot fi oferite de profilul de E care a fost afectat de o groapă de demantelare ce a distrus stratigrafia în întregime. Dimensiunile edificiului şi, poate destinaţia acestuia, pot fi oferite de extinderea în viitor a cercetării spre E prin practicarea unei alte secţiuni. S7 Tot în anul 2007 a fost continuată o secţiune de 5 x 2 m , perpendiculară, la V , pe incinta de epocă romană, fiind evidenţiate cel putin un nivel de construcţie şi o reparaţie a acesteia şi faptul că, până la talpa fundaţiei, incinta este de factura romana şi, cel puţin pe acest traseu, nu a preluat fundaţia incintei de epoca elenistică. Poate fi vorba de incinta refăcută in 172 p.Chr, sub îndrumarea praes. prov ., Marcus Vallerius Bradua. De asemenea, cu scopul amenajării unui viitor parc arheologic, a fost curaţată construcţia rectangulară, (printr-o secţiune paralelă cu latura de N a acesteia - S6) -turnul de colţ; subliniem că zona fusese cercetată anterior şi săpătura actuală s-a oprit pe un nivel de construcţie format din calcar sfărâmat şi pe o dărâmatură pe care a fost descoperită o monedă , probabil romană imperială autonomă. Suntem în faţa unuia dintre cele mai importante situri arheologice callatiene a cărui cercetare a dus la descoperirea unui zid de incintă ce a funcţionat din epoca elenistică, sec. III a.Chr., până în epoca romană timpurie, sec. II-III p.Chr.; de asemenea, au fost descoperite elemente arhitectonice ce aparţin unui altar de sacrificii datat în sec. III a.Chr., pavajul porţii de N a cetaţii ce a funcţionat odată cu incinta elenistică sus amintită, până în sec. II-III p.Chr., fundaţia turnului de colţ ce pare a fi avut iniţial o altă funcţionalitate şi o parte din latura de V a incintei romane, probabil incinta reconstruită la ordinul lui Marcus Valerius Bradua prin exactio pecuniae dupa invazia costobocilor din 170 p.Chr. Având în vedere importanţa descoperirilor prezentate în acest raport considerăm necesară continuarea cercetărilor pe viitor, în funcţie de fonduri, cu sprijinul MCC.
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
In the 2007 campaign we have resumed the investigation into the sections started in previous years. The investigation led to the discovery of a precinct wall that was extant from the Hellenistic Age, 3rd century until the early Roman period, the 2nd – 3rd centuries AD; at the same time, we found architectural elements belonging to an sacrifice altar dated to the 3rd century BC, the pavement of the north gate of the fortress, extant at the same time with the above mentioned Hellenistic precincts until the 2nd – 3rd centuries AD,the foundation of the corner that seems to have had another function originally and a part of the west side of the Roman precincts, probably the rebuilt precincts on the order of Marcus Valerius Bradua by the exactio pecuniae after the invasion of the Costobocs in 170 AD.
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetarilor arheologice din România |
Editor |
CIMEC |
Language |
RO |
|
|