Excavation Year |
2007 |
Epoch |
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.)
|
Periods |
Roman Period;
Early Roman Period;
Late Roman Period
|
Site Category |
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
|
Site Types |
Civil habitation;
Open settlement;
Plane cemetery
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Constanţa |
Locality |
Ostrov |
Commune |
Ostrov |
Site |
Ferma 4 |
Site Sector |
|
Site name |
Durostorum |
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Apostol |
Virgil |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
Bâltâc |
Adela |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
Bocan |
Ionuţ |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
Damian |
Paul |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
Drăghici |
Cristina |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
Grigore |
Ioana |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
Paraschiv |
Eugen Dorel |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
|
National Arch. Record Site Code |
62547.01
|
Report |
Situl este amplasat între DN3 Bucureşti - Călăraşi - Constanţa (în dreptul km 132,100) şi malul braţului Ostrov. Punctul se situează la cca. 2–2,5 km în aval de castrul1 Legiunii a XI-a Claudia, cantonată la Durostorum2. Cercetările perieghetice efectuate în acest perimetru au pus în evidenţă mai multe vestigii arheologice (cuptoare, ziduri, morminte, fragmente ceramice diverse, fragmente arhitectonice, monede etc.). Tot în această zonă s-a descoperit şi inscripţia care atestă singurele canabae din Imperiul Roman ce poartă gentiliciul imperial - Aeliae. Începând din 1955 până în prezent au fost cercetate 19 cuptoare ceramice3, iar din 1997 a început cercetarea sistematică a aşezării propriu-zise. Pe baza cercetărilor de teren se poate afirma că locuirea antică se întinde pe o suprafaţă de cca. 24 ha4. Întreaga zonă a aşezării a fost puternic afectată de cultura viţei de vie, astfel încât unele dintre vestigii sunt într-o stare precară de conservare. Investigaţiile arheologice din perioada 1997-20065 au pus în valoare cel puţin trei edificii, dintre care unul cu funcţionalitate termală. Rezultatele cercetărilor arheologice din ultimii ani au pus în evidenţă, dacă mai era nevoie, importanţa aşezării de la Durostorum, şi pot aduce contribuţii decisive la stabilirea statutului juridic al aşezării. Cercetarea din această campanie, desfăşurată numai în sectorul I Thermae, s-a concentrat asupra celor două complexe identificate anterior (edificiul termal şi edificiul nr. 36), având drept obiective elucidarea unor probleme de ordin stratigrafic ale edificiului termal şi relaţia acestuia cu noile complexe identificate. Astfel, a fost continuată cercetarea în suprafeţele deschise în campaniile precedente C.13–15, s-au demontat unii martori stratigrafici dintre suprafeţele SIM şi C.1–3/5, dintre C.13–14 şi s-a deschis o nouă suprafaţă - C.16 (dimensiuni 8 x 4 m). Edificiul termal (datat în sec. II–IV p.Chr.), orientat SSE–NNV, cu o suprafaţă estimată de 500 m2, este compartimentat în şase încăperi, dintre care trei prevăzute cu instalaţie de hypocaustum. Investigaţiile anterioare au pus în evidenţă trei faze de funcţionare7, stabilind clar limita de S8. Cercetările din acest an, odată cu demontarea unor martori, au adus noi date în legătură cu planimetria termei, precum şi detalii constructive ale unora dintre fazele edificiului. Astfel, s-au putut completa informaţiile legate de trei dintre bazinele monumentului. Bazinul nr.2 (denumit convenţional C2) este definit de trei9 ziduri construite în tehnica opus incertum, şi se păstrează parţial (Lp = 1,60 m, l = 1,60 m), zidul care îl mărginea spre E fiind demantelat. Din interiorul bazinului au fost surprinse doar două cărămizi in situ, mărginite la S şi N de câte o piatră. Aceste cărămizi sunt aşezate pe un pat subţire de pietre acoperite cu un strat de mortar. Bazinul nr. 3 (C3)10, mărginit pe toate laturile de ziduri11 construite în tehnica opus mixtum, este de formă dreptunghiulară (2,5 x 3,2 m). Bazinul C3 este construit dintr-un strat de mortar hidrofug în care sunt implantate cărămizile12. Latura de S a bazinului este prevăzută cu o treaptă, construită din cărămizi suprapuse legate cu mortar peste care este aplicat un strat de opus signinum. Pereţii bazinului sunt tencuiţi cu mortar hidrofug şi straturi succesive de opus signinum. Întreg bazinul este demantelat în partea de E, dalele fiind scoase, însă patul de mortar se păstrează foarte bine, astfel încât nu putem spune dacă bazinul este dotat cu instalaţie de hypocaust sau nu. Observaţiile in situ ne fac să credem că bazinul a avut cel puţin două faze de funcţionare. Bazinul nr. 4 (C4) este definit de un zid absidat, de asemenea demantelat, mai mult de jumătate, în partea de N a absidei. Bazinul, cu raza de 4,7 m, este prevăzut cu instalaţie de hypocaustum. Cercetările din suprafeţele de V (C.13–14) au adus noi elemente în ceea ce priveşte limita de V a edificiului termal. Astfel, a fost cercetată o porţiune dintr-un zid (Z3913) al cărui traseu este perpendicular pe zidul Z3614, considerat ca fiind limita de N a edificiului termal. Surprins la nivelul fundaţiei (construită din pietre legate cu mortar), acest nou zid (Z39) pare să fi suferit o reparaţie aproximativ în zona de intersecţie cu zidul Z36 prin practicarea unei gropi şi introducerea unor pietre de dimensiuni medii, precum şi a unei cărămizi fragmentare de dimensiuni mari (Lp = 0,50 m, lp = 0,30 m) într-o poziţie verticală. Pe cărămidă se păstrează ştampila LEG XI CL PF în cartuş dreptunghiular. Edificiul nr.315, orientat VSV–ENE, este amplasat la N de edificiul termal. Cu o suprafaţa estimată de 209 m2, acesta este compartimentată în patru încăperi (dintre care una absidată). Cercetările din acest an s-au concentrat asupra părţii estice a acestuia. Zidul Z3016, dispus aproape pe toată suprafaţa C.1617, surprins la nivelul fundaţiei, este construit în tehnica opus caementicium, ca şi celelalte ziduri ale edificiului. La E, zidul Z30 este mărginit de un alt zid (Z4018, orientat S–N) al cărui traseu (surprins parţial) este perpendicular pe zidul Z30. Şi aici, ca pe întreaga suprafaţă a edificiului, se constată prezenţa unor gropi peste care se construieşte monumentul. A continuat investigarea necropolei19, fiind cercetate trei noi morminte de inhumaţie indicând extinderea acesteia şi spre E. M12, surprins în C15, c.6 c-d, cercetat parţial (partea superioară a corpului este dispusă în profilul de V). Cota: -0,60 m; Orientare: V–E; Groapa:dreptunghiulară (?). Nu are inventar. Scheletul a fost deranjat de lucrările agricole, urmele de plug trec prin dreptul rotulelor care au fost dislocate din poziţia anatomică şi deplasate pe femurul drept. M13, surprins în C15, c.7–8 a–b la aprox. 1 m N de M12. Cota: –0,89 m; Orientare: V–E; Groapa: dreptunghiulară (1,8 x 0,70 m). Nu areinventar. Scheletul a fost deranjat de lucrările agricole, fiind deplasate mandibula şi mâna stângă. M14, surprins în C16, c.2–4 a–b, la aproximativ 0,70–0,90 m S de zidul Z30. Cota: –0,55 m; Orientare: V–E; Groapa: dreptunghiulară (1,7 x 0,6 m). Nu are inventar. Unele oase sunt deplasate fie de la lucrările agricole, fie de la animale. Noi urme de locuire20 databile în sec. X–XI au fost din surprinse, în suprafaţa C.15, c.1–2 c-d. A fost cercetată parţial o locuinţă21, fiind surprinse porţiuni22 din laturile de E şi N, pe cea din urmă fiind dispusă o amenajare de formă circulară, posibil instalaţia de încălzire a locuinţei. Materialul arheologic recuperat din locuinţă este foarte redus şi constă doar din fragmente ceramice.
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
The site is located between the Bucureşti–Călăraşi–Constanţa road (at km 132,100) and the bank of the Ostrov branch of the Danube. The site is situated approximately 2–2.5 km downstream from the Roman camp at Durostorum (Silistra). Based on the data provided by the surface research and the research proper, one can ascertain that the perimeter of the ancient settlement covers a surface of 24 ha. The systematic research of civil settlement started in 1997. The archaeological research from 1997–2005 has brought to light at least two buildings, one of which had a thermal function. This year, research was undertaken only in Sector I Thermae, where it focused on the two archaeological complexes previously identified here (the bath building and building no. 3). Investigations were aimed at solving several stratigraphic problems of the bath building and its relationship with the recently identified structures. Thus, research continued in several areas begun in previous campaigns (C.13–15), several baulks between S I M and C.1–3/5, as well as between C.13 and 14 were eliminated, and a new surface was excavated (C.16 -dimensions: 8 x 4 m). The bath building (dated to the 2nd–4th centuries A.D.), oriented SSE–NNW, with an estimated surface of 500 sqm, is divided into 6 rooms, three of which have a hypocaust. Previous investigations have suggested three occupation phases and clearly established the building’s southern limit. This year’s research, following the elimination of the stratigraphic baulks, provided new data regarding the baths’ plan, as well as construction details for some of the occupation phases. Thus, we were able to complete the data concerning three of the building’s pools. The best conserved one is pool no. 3 (C3), which is flanked on all sides by walls built in opus mixtum, has a triangular shape and is built by a layer of watertight mortar in which the bricks were implanted. The pool’s southern side had a small bench, built of bricks bound with mortar, and over which a thick layer of opus signinum was laid. The pool’s walls are coated with watertight mortar and successive layers of opus signinum. The entire pool’s eastern side was destroyed. Building no. 3 is located north of the thermal building (which is oriented WSW–ENE, and has an estimated surface of 209 sqm) and is divided in four rooms, one of which has an apse. This year research focused on the eastern part of the building. The trajectory of wall Z30 also continues eastwards, and is limited by another wall (Z40) whose trajectory (it has an N-S orientation) was partially investigated. We also continued research of the necropolis, three newly excavated inhumation graves indicating the necropolis’ extension eastwards. Also, new dwelling traces dated to the 10th–11th centuries were discovered. We partially excavated such a dwelling, its eastern and northern sides respectively, and on the latter we discovered a circular structure, possibly part of the dwelling’s heating system.
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
CIMEC |
Language |
RO |
|
|