|
Excavation Year |
2007 |
|
Epoch |
Late Medieval;
Restoration of Historic Monuments;
Modern
|
|
Periods |
Middle Medieval Period;
Late Medieval Period;
Modern Age
|
|
Site Category |
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Urban settlement;
Cemetery
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Sibiu |
|
Locality |
Sibiu |
|
Commune |
mun. Sibiu |
|
Site |
str. Azilului, nr. 4 (Spitalul de bătrâni) |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Beşliu Munteanu |
Petre |
Site director |
Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu |
|
|
National Arch. Record Site Code |
143469.20
|
|
Report |
Cercetarea arheologică s-a făcut în baza contractului de asistenţa arheologică cu SC Pro &Des. Autorizaţia de săpătură arheologică preventivă a fost eliberată în data de 17 iunie 2007 cu numărul 186. Săpătura arheologică s-a desfăşurat în clădirea din strada Azilului, numărul 4: parter, demisoluri, curţi interioare.
Cercetarea arheologică în Biserica Azilului s-a desfăşurat în perioada 1991-2007. Din anul 2005, cercetarea arheologică s-a extins în corpurile spitalului şi în strada Azilului. Mai multe rapoarte preliminare şi unul final despre Biserica Azilului au fost deja prezentate la sesiuni de comunicări sau publicate. Monografia Spitalul medieval din Sibiu a apărut în 2008.
Puţinele fonduri financiare, insuficienţa forţei de muncă şi situaţia spaţiilor vizate de cercetare au limitat cercetarea arheologică. Nu am afectat prin săpătura arheologică decât magazii şi o curte interioară ruptă de circuitul principal de vizitare. Pentru a nu bloca singurul acces actual am amânat cercetarea terenului dinspre strada Turnului. Casetele practicate au sondat terenul cu potenţial arheologic. Cercetarea curţii de la vest de biserică şi clădirile de la N de biserică a fost obiectivul prioritar.
Cercetarea arheologică s-a extins pe perioada a 25 zile lucrătoare, timp preţios fiind pierdut din cauza infiltraţilor de apă din canalizare. Casetele de la N şi V de biserică au fost inundate de la -1,80 m. Pentru a atinge solul viu a trebui sa evacuăm apa.
Casetele nu au atins din raţiuni de spaţiu şi de securitate a clădirilor decât dimensiuni de 1,50 m X 1,50 m.Raportul preliminar conţine informaţii stratigrafice, planimetrice, materialul arheologic şi concluzii preliminare.
Multe casete fiind plasate între fundaţii de construcţii au surprins doar două profile stratigrafice. Am coroborat informaţiile stratigrafice obţinute prin compararea situaţiei de pe toţi pereţii secţiunilor.
Caseta 1
Sub stratul actual de beton se afla nisip şi la -0,15 m un pavaj din cărămizi de 30 x 15 x 4-5 cm. Pavajul a fost reparat pe o suprafaţă de 0,50 x 0,50 m. Pe cărămizile folosite la reparaţie, groase de 22 x 22 x 4 cm, se află arsură. Spre N pavajul s-a lăsat în stratul de umplutură inferior.
Stratul inferior este gros de 1 m şi conţine moloz cu material ceramic fragmentar. Peste zidul din piatră vizibil de la -1,30 m se află un strat de pământ brun cu pigmenţi de var şi fragmente de cărămizi. Sub el sunt straturi succesive de arsură, lut şi pietriş cu arsură. La -1,90 m este un strat de construcţie. Până la -2,30 m stratul de umplutură conţine pământ brun-verzui cu multă zgură de fier, arsură şi lut galben. Din cauza infiltraţiilor de apă permanente şi a unei inundaţii până la nivelul de construcţie nu am atins solul viu.
Caseta 2
Sub pavajul actual din pietre de râu se vede pe peretele de V umplutura unui canal actual care suprapune zidul din pietre de râu. Pe peretele de S se află două nivele de pavaje, iar sub ele pământ brun-închis, cu pietriş şi pigmenţi de var. Nivelele consistente ale gropilor de morminte se deosebesc prin pigmentaţia diferită datorată materialului de construcţie: gropile din nivelul superior au pigmenţi de mortar, cele din nivelul inferior pigmenţi de arsură. Sub umplutura gropilor de morminte este un strat de pământ brun cu pete galbene şi pigmenţi de arsură, care s-a aşezat pe un strat subţire, de arsură.
Casta 3 are o stratigrafie asemănătoare celei din imediata vecinătate, C2
Caseta 4
Nivelul superior al terenului a fost afectat de constructorii moderni, astfel încât straturile superioare de var şi moloz pot fi atribuite în lipsa materialului arheologic, intervenţiei recente sau constructorilor medievali care au amenajat culoarul de legătură. Remarcăm straturile de pietriş cu pământ brun închis dintre gropile de morminte, cel de nivelare cu pigmenţi de arsură şi nisip din partea inferioară a peretelui de S şi groapa săpată în solul viu umplută cu pământ negru şi arsură.
Caseta 5
Solul actual este format fie din nisip, fie din pământ brun. Înspre zidul de E se afla un pavaj din cărămizi. Sub solul actual este pământ brun cu pigmenţi de mortar şi fragmente de cărămizi. Corespunzător fundaţiei de la E se distinge un strat de pământ negru. Sub talpa zidăriei se află nisip cu var (strat construcţie), pământ negru şi un strat consistent de pietriş. Pe peretele de V, pietrişul este întrerupt de nivele de pământ negru, fără urme materiale. Săpătura s-a oprit la -1,34 m în steril.
Caseta 6
Nivelul actual de călcare este uşor adâncit în partea din mijloc a casetei. Un strat consistent de moloz, de 0,60 m grosime, s-a format sub nivelul actual de călcare şi deasupra pavajului din cărămizi groase de 0,06 cm. Sub cărămizi sunt straturi subţiri, depuse succesiv de nisip, pământ brun şi moloz. Ele stau pe un strat consistent de pietriş cu nisip galben. Stratul inferior este format din pământ brun cu pigmenţi de var. Straturile inferioare sunt alcătuite în ordine descrescătoare din: pietriş cu nisip vineţiu; pământ brun maroniu cu puţini pigmenţi de arsură; nisip vineţiu; pământ brun maroniu cu puţine urme de arsură; solul viu.
Substrucţii, amenajări:
Amenajări moderne (sec. XX - XXI)
Corpul adosat la N de biserică a fost betonat, iar curtea de la V pavată cu pietre de râu.
Amenajări medievale şi post medievale (sec. XIV-XIX)
Pavaje din cărămizi
Corpul de clădire adosat la N de biserică a fost pavat cu cărămizi de 30 x 15 x 4-5 cm. În caseta din camera de la SE nu există urme de pavaj din cărămizi.
Un pavaj din cărămizi a avut amenajarea de la NV bisericii. Cărămizile au fost legate cu lut sau cu mortar. Între ele au fost lăsate goluri (de bârnă?). Configuraţia cărămizilor şi a bârnelor lasă impresia unor scări şi a unui acces dinspre E.
Demisolul corpului de vest ale spitalului cercetate arheologic au avut fragmente de pavaj din cărămizi.
Fundaţii din pietre de carieră
Caseta 1. Fragment de zid din pietre pe direcţia E-V, l de 0,80 m cu talpa la 2 m. La -1,80 m zidul lasă un soclu. În partea superioară sunt cărămizi groase de 5-6 cm, Zidul de la V cu care se ţese are aceleaşi caracteristici.
Caseta 2. Fundaţie din pietre de râu şi fragmente de cărămizi între rosturi, cu lăţimea de 0,60 m. Talpa este la -1,95 m. La -1,90 m zidul de la E din C2 lasă un soclul din pietre. Sub această adâncime, fundaţia este continuată de două rânduri de pietre.
Fundaţia corpului de legătură între biserică şi corpul de la N este alcătuită din pietre cioplite între care nu se vede liant. Peste fundaţia bisericii s-a depus mortar cu nisip galben.
Fundaţii din cărămizi
Corpul adosat la N bisericii are fundaţia din cărămizi. Talpa zidului de N a camerei cercetate prin C1 este la -1,30 m.
Demisolul sondat în C5 are o fundaţie superficială cu talpa la -0,50 m, iar fundaţia de la est are talpa la -0,60 m.
Zidul despărţitor al camerei sondate în C6 are talpa la -0,80 m, iar cel de la S, cu fundaţia din pietre de râu, are talpa la -1,60 m.
Amenajări medievale (sec. XII-XIII):
Şanţul lat de 0,50 m, săpat în solul viu, a fost amenajat la vest de actuala biserică; umplutura din nivelul inferior al C1: multă zgură, fragmente de cărămizi şi lut, bucăţi de lemn, o bucată de tencuială cu profil triunghiular lasă deschisă discuţia unei instalaţii pentru reducerea minereului de fier.
Cimitirul
Urmele cimitirului au apărut la V şi la N de biserică.
M1 caseta 2, -1,60 m, E-V, braţele în prelungire, bărbat, aproximativ 30 ani.
M2 caseta 2, -1,70 m, E-V, braţele pe bazin, picioarele îndoite din genunchi, bărbat, 1,65 - 1,70 m, aproximativ 50 ani; tăiat de zidul de la E.
M3, caseta 2, -1,80, sub M2, E-V, braţele pe bazin, bărbat, 1,70 m.
M4, caseta 2, -1,90, tăiat de zidul de la N, braţele pe bazin, bărbat, 1,70 m.
M5, caseta 3, -1,60, E-V, braţele pe bazin, bărbat.
M6 caseta 3, -1,70, E-V.
M7 caseta 3, -1,90 m, E-V, copil, urme de sicriu din lemn.
M8 caseta 4, -0,60 m, E-V, braţele pe bazin, bărbat.
M9 caseta 4, -0,89 m, E-V, braţele pe bazin, femeie, 1,65 m.
M10, caseta 4, -0,70, oasele picioarelor unui bărbat (?), 1,80 m.
În afara acestor resturi de schelete au mai apărut:
- resturile unor oase de copil tăiate de zidul de la nord în C1;
- resturile unor oase de copil aflate deasupra soclului zidului de E, C1;
- groapă unde s-au aflat un craniu şi vertebre, C4 bărbat, 1,80 m, aprox. 20 ani. Craniul este teşit uşor lateral stânga;
- sub M oasele deranjate ale unui bărbat, proximativ 60 ani, 1,75 m;
- în C4 au fost reînhumate oasele unui bărbat de 1,75 m, aprox. 50 ani;
- sub M8 s-au aflat oasele unui bărbat de 1,75 m.
Materialul arheologic cuprinde monede de argint, un medalion din cupru, cuie din fier şi ceramică. Monedele au importanţa istorică pentru datarea cimitirului şi a construcţiei de la nordul bisericii.
Piese din metal:
Monedă argint, Parvus, Carol Robert de Anjou, legenda parţial lizibilă, pe av. sigla K, pe rv. (1330?); C1 –0,30 - -0,60 m.
Monedă argint, Parvus, Carol Robert de Anjou sau Ludovic I, 1346-1349; C1 -0,30 - -0,60 m.
Monedă argint fragmentară; C1 -0,30 - -0,60 m. (determinări dr. O. Dudău)
Medalion de cupru, secolul XVIII, cu inscripţie formată din iniţiale. Pe una din feţe este o cruce cu braţele lăţite, pe cealaltă un personaj cu manta şi barbă. Piesa fost descoperită în C1 pe pavajul superior.
Cuiele din fier au capul dreptunghiular, folosite la construcţia clădirii sau la confecţionarea sicriului.
Piesele au fost curăţite şi conservate de Călin Bobic.
Materialul ceramic:
Materialul ceramic este fragmentar. Numai o oală smălţuită în interior s-a păstrat fragmentar. Restul materialului ceramic este constituit din fragmente de veselă medievală şi modernă. Fragmentele ceramice medievale aparţin unor oale şi căni cu picior. Două fragmente aparţin unor cahle cu husar. Ele au fost descoperite în C1, stratul de demolare. Aparţin probabil secolului al XVI-lea. (Planşa I) Fragmentele de cahle-plate ornamentate cu motive vegetale au fost descoperite în C1, stratul de demolare. Datează din secolele XVII - XVIII.
Fragmente de oase de animale:
În C5 au fost descoperite oasele unui porc de aproximativ 80 kg. Fragmentele de oase din C1 sub. -1,80 m nu au fost identificate. Determinările de oase umane şi de animale au fost efectuate de biologul Alexandru Dobrescu
Existenţa cimitirului la nivelul construcţiilor de lemn susţine ipoteza unui aşezământ religios care consacra locul de înmormântare. Urmele bisericii nu sunt destul de consistente pentru a avea certitudinea finalizării şi funcţionării ei. Dovezi semnificative de locuire ale construcţiei din lemn se află însă spre sudul amenajării la baza terasei superioare. Locul era inundabil, lucrări de desecare precedând primele construcţii. Urme materiale deosebite, zgură şi materiale de construcţie, dovedesc existenţa unei instalaţii pentru redus minereul de fier.
Spitalul din piatră a avut doua etape de locuire deosebite stratigrafic printr-un incendiu local. Spaţiul central a fost dezvoltat spre nord cu unul gospodăresc. Ipoteza extinderii şi spre sud este mai greu de susţinut.
După 1292, salonul destinat neputincioşilor s-a transformat într-o biserică, iar spaţiul înconjurător, inclusiv terenul camerei de la nord, a devenit cimitir. Monedele datate în secolele XIV - XV se aflau în nivelul suprapus cimitirului.
Un spaţiu pietonal cobora de pe terasa superioară, trecea prin spatele bisericii şi se intersecta cu strada Faurului. În această perioadă cei nevoiaşi erau adăpostiţi, potrivit surselor documentare, şi în clădiri din apropiere.
Reforma a dus la dezvoltarea planului spitalului. Corpul de nord s-a refăcut şi s-a dezvoltat spre est, fiind ca şi cel de sud, etajat. Un culoar din cărămizi lega corpurile de nord şi sud pe la vestul bisericii.
La mijlocul secolului al XVIII-lea, în condiţii istorice bine cunoscute, planul spitalului s-a extins spre vest, clădirile pentru bolnavi, nevoiaşi, elevele sărace şi personalul de deservire fiind grupate în jurul a două curţi interioare. Cercetarea arheologică a surprins urmele unei construcţii din material uşor, probabil o magazie adosată spre vest vechiului corp de la nordul spitalului. [Petre Beşliu Munteanu]
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
