|
Excavation Year |
2008 |
|
Epoch |
Greek and Hellenistic;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Medieval;
Restoration of Historic Monuments
|
|
Periods |
Ancient Times;
Roman Period;
Medieval Age;
Late Medieval Period
|
|
Site Category |
Defence;
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Civil habitation;
Citadel;
Church;
Cemetery
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Alba |
|
Locality |
Aiud |
|
Commune |
mun. Aiud |
|
Site |
Biserica Reformată |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Istrate Marcu |
Daniela |
|
SC Damasus SRL Braşov |
| Pascu |
Ioan Feodor |
Site director |
SC Damasus SRL Braşov |
| Pop |
Horea |
|
Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Pripon |
Emanoil |
|
Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, Zalău |
| Scrobotă |
Paul |
|
Muzeul de Istorie Aiud |
|
|
National Arch. Record Site Code |
1222.05
|
|
Report |
Cercetările, efectuate în vederea definitivării proiectului de restaurare, au fost organizate de SC Damasus SRL din Braşov. Obiectivul cercetării a fost acela de a identifica structurile zidite ale construcţiilor de sub actualul nivel de călcare, din corul bisericii, dar şi urmărirea stratigrafiei din interiorul şi din jurul acestuia, a datelor tehnice legate de structurile zidite şi a informaţiilor privind habitatul uman şi al acţiunilor antropice din spaţiul cercetat.
Biserica este un monument istoric de categoria A, respectiv o clădire importantă în cadrul istoriei artei şi a arhitecturii transilvănene. Cercetarea s-a concentrat pe latura de N (S2, S3), S (S1) a bisericii, în exteriorul ei, dar şi în interiorul acesteia, în navă (S5) şi în cor (S4, S6, S7). Au fost trasate 7 unităţi de cercetare notate de la 1 la 7.
S1 (3 x 3 m) a fost trasată, pe latura sudică a corului la îmbinarea cu extinderea navei bisericii, pentru obţinerea informaţiilor privind structurile zidite din acest sector şi raportul dintre acestea, verificarea presupunerii legate de existenţa unui contrafort mai vechi.
S2 (3 x 3 m) a fost trasată pe latura de N a corului bisericii la îmbinarea cu sacristia. Scopul trasării S2 a fost acela de a identifica sistemul de construcţie al zidurilor, baza fundaţiei şi posibilitatea existenţei unui contrafort în acest sector.
S3 (2,65 x 2,3 m) a fost trasată pe latura de N a navei bisericii, la colţ cu unul din contraforţi, în dreptul unei ferestre zidite. Scopul trasării S3 a fost acela de a identifica sistemul de construcţie al zidului bisericii şi relaţia cu contrafortul, baza fundaţiilor acestora.
S4 (12,45 x 1,5 m) a fost trasată pe centrul corului, pe lungimea acestuia, cu scopul de a identifica stratigrafia din interiorul acestuia, faze de construcţie, posibile înmormântări.
S5 (3,5 x 1,8 m) a fost trasată pe latura sudică a navei, în interior, în preajma porticului de acces, între doi piloni, cu scopul de a identifica baza fundaţiilor acestora, stratigrafia în acest sector.
S6 (2,2 x 1,7 m) a fost trasată la E de intrarea din cor în sacristie, în vederea stabilirii bazei pilastrului de susţinere a arcului de boltă gotică şi pentru verificarea posibilelor structuri zidite surprinse în S4.
S7 (2,2 x 1,8 m) a fost trasată la V de intrarea din cor în sacristie, pentru surprinderea bazelor arcului de triumf şi a pilastrului care susţine arcul de boltă gotică.
Suprafaţa S1
Stratigrafia: între -2,6 -3,4 m argilă sterilă. În această suprafaţă au fost descoperite 16 schelete mai mult sau mai puţin întregi. Două (M66, 67) au fost descoperite în primul nivel de înmormântări (Profil sudic şi vestic). Scheletul M66 avea la umărul stâng o monedă emisă la 1344. Acest prim nivel de înmormântări a fost practicat înainte de extinderea navei, craniul M66 fiind distrus la construirea acesteia. Mormintele au fost săpate în nivelul roman surprins (între -2 -2,6 m). Celelalte morminte (14), mai târzii, au apărut între -1,1 -2 m, într-un nivel când deja decroşul fundaţiei era acoperit de umpluturi. Acest nivel de înmormântări este suprapus de un strat din ţigle şi moloz fin în care au fost descoperite 4 monede care datează nivelul la mijlocul sec. XVII. Deci îngropările nu au fost practicate mai târziu în acest sector. Pot fi datate eventual între sec. XV-XVI.
Nivelul de ţigle a fost suprapus de o groapă de var, probabil de la începutul sec. XIX când a fost refăcută biserica în manieră barocă. O monedă din anul 1800 poate fi un argument pentru această variantă.
Un strat de moloz suprapune şi acest nivel. Acest strat de moloz poate proveni de la demolarea în anul 1866 a capelei luterane vechi. În nivelul superior a fost descoperită o monedă din anul 1881.
Suprafaţa S2
Stratigrafia: între -3,5 -3,8 m argila sterilă. În această suprafaţă au fost descoperite 20 schelete mai mult sau mai puţin întregi. Nouă (M57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65) au fost descoperite în primul nivel de înmormântări din acest sector. Mormintele au fost săpate într-un nivel surprins între -2 -2,7 m. Celelalte morminte (11), mai târzii (M8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18), au apărut între -1,3 -2 m, într-un nivel când deja decroşul fundaţiei era acoperit de umpluturi. Varul din zona vestică a depunerilor poate fi un indiciu privind moartea datorată unei epidemii.
Suprafaţa S3
Stratigrafia: între -3,05 -3,3 m argila sterilă în profilul estic. În profilul sudic şi vestic apare la doar -2,6 m. În această suprafaţă au fost descoperite 19 schelete mai mult sau mai puţin întregi. Şapte (M45, 46, 47, 48, 49, 50, 55) au fost descoperite în primul nivel de înmormântări între -2,35 -3 m. Scheletele M45-48 sunt de altfel distruse parţial de Z5 şi Z6. Acest prim nivel de înmormântări a fost practicat înainte de extinderea navei şi construirea contrafortului. Mormintele au fost săpate în nivelul roman surprins (între -2,35-3,0 m). Celelalte morminte (12), mai târzii, au apărut între -1,7 -2,35 m. Acest nivel de înmormântări este suprapus de un strat din ţigle şi moloz fin descoperit şi în S1 în care au fost descoperite patru monede care datează nivelul la mijlocul sec. XVII. Deci îngropările nu au fost practicate mai târziu în acest sector. Pot fi datate eventual între sec. XV-XVI.
Nivelul de ţigle este suprapus de un strat subţire din lemn putrezit provenind de la un acoperiş căzut, poate de la încăperea descrisă de Z7, sau de la acoperişul din paie şi mai apoi din şindrilă care a funcţionat între anii 1736-1794.
Suprafaţa S4
Stratigrafia: în ambele profile lungi ale suprafeţei S4 stratigrafia este relativ identică. Argila sterilă apare undeva la -3 -3,2 m. Toate zidurile se opresc sau intră în aceasta, ca şi primele înmormântări (M30-34, 53, 56).
Argila este suprapusă de nivelul roman de locuire surprins pe alocuri pe o grosime de 0,8 m. Şi acesta a fost deranjat de pătrunderile ulterioare. Nivelul următor negru amestecat cu argilă sterilă, dar şi cu oase umane ţine foarte probabil de amenajarea zidurilor Z11 şi Z12 şi în acest nivel au fost practicate înmormântările corespunzătoare acestui posibil lăcaş de cult şi cele de mai târziu. Mormintele M 30-32 par a fi fost depuse după mijlocul sec. XV (după o monedă de la Matei Corvin 1465, între -2,6-3 m), dar piesa monetară descoperită sub nivelul de construcţie al corului 1, care se datează la 1373-1382, poate coborî datarea edificiului, descris de Z11 şi Z12, undeva la finalul sec. XIV, dacă nu cumva cu această piesă datăm mai degrabă prima fază a corului actual.
Primul nivel de construcţie al corului actual este marcat printr-un strat relativ uniform şi constant de mortar. Excepţie face doar zona în care au părut zidurile Z11 şi Z12. Nivelul corului vechi apare în general la -2,2 m, dar şi mai sus la -1,75 m. Nivelul de călcare însă, în această fază, era pe nivelul 14, la -1,9 m. Între cele două faze de construcţie ale corului actual a fost depusă o nivelare peste care a fost descoperit stratul de mortar corespunzător fazei a doua, care în general apare la -0,9 -1,2 m. Datarea acestui nivel ar putea fi asigurată la mijlocul sec. al XV-lea de o monedă datată între 1444-1446. Acest nivel al doilea de călcare în cor a fost suprapus, probabil la mijlocul sec. XIX, pentru ridicarea nivelului corului, de un strat consistent (grosime între 0,6-1,0 m), dar foarte instabil, de moloz provenit din demolarea bisericii luterane vechi. Aducerea la cota actuală a corului a fost probabil realizată tot atunci, dar pardoseala din cărămidă a fost amenajată probabil abia în perioada interbelică.
Suprafaţa S5
Stratigrafia: pe argila sterilă, surprinsă la -1,7 m, au fost construiţi pilonii. Aceştia taie un nivel de locuire roman, care a fost suprapus de un strat gros de 1 m de sol în care apar oase umane care pot să aparţină unei faze anterioare chiar celei gotice, deoarece a fost suprapus de un nivel de nisip şi var, de construcţie, care suprapune şi posibila groapă de fundare a zidului Z14.
Acest nivel de construcţie a fost suprapus de un strat de moloz provenit probabil de la prăbuşirea bolţilor gotice (?) la începutul sec. XVIII. Un strat subţire din mortar fin, care urmează, pare mai degrabă o tencuială care s-a erodat şi a căzut în timp. O nivelare groasă de 0,2-0,3 m aduce nivelele la cel de unde fundaţia pilonilor cunosc supraînălţarea barocă. Această amenajare este marcată şi de un strat subţire din mortar surprins lângă pilon (încep sec. XIX). O umplutură groasă de 0,7 m, inclusiv cu argilă marnoasă şi moloz din capela luterană demolată (?), a ridicat nivelul la acela de construcţie propriu-zisă a elevaţiei pilonului interior, probabil la 1866.
Suprafaţa S6
Stratigrafia nu diferă de cea din S4.
Suprafaţa S7
Stratigrafia este simplă şi în linii mari identică cu ce observată la suprafeţele cercetate în cor, S4 şi S6.
Cercetarea din acest an, prin cele 7 unităţi de săpătură excavate, a dezvelit ruine şi a oferit date despre 18 ziduri. Au fost descoperite 67 schelete mai mult sau mai puţin întregi de adulţi, adolescenţi sau copii. Toţi defuncţii au fost depuşi în general pe spate cu capul spre V şi picioarele spre E. Doar unul singur face excepţie de la această regulă.
Inventarul funerar este extrem de sărac. Doar trei aveau monedă în zona capului, iar dintre aceştia unul avea chiar una romană suberată (M19). Unora li s-au pus table mici din bronz.
Materialul arheologic descoperit în cele 7 sondaje este preponderent ceramic.
Pentru epoca romană ceramica descoperită se înscrie în situaţia caracteristică Provinciei. Ceramica exclusiv lucrată la roata olarului, arsă oxidant, dar şi reducător, nu face excepţie de la formele (oale, străchini, amforete, urcioare) consacrate în sec. II-III p.Chr.
Pentru evul mediu ceramica nu este prea numeroasă. Cele câteva fragmente ceramice din perioada arpadiană finală (prima jumătate a sec. XIV) pot sprijini datarea primului edificiu religios din incinta cetăţii, fie el şi reprezentat de zidurile Z11 şi Z12. În general materialul ceramic este dominat de cel databil mai târziu, probabil în sec. XVII-XVIII. Numeroase sunt olanele şi ţiglele, dar şi fragmentele de cahle.
Materialul metalic este dominat elemente de construcţie (de cuie, scoabe), unelte (o sapă), cuie de sicriu.
Numeroase sunt şi fragmentele de ochiuri de geam, provenite mai ales din molozul adus în cor după demolarea capelei luterane.
O serie de pietre profilate din arce gotice au fost descoperite în săpătură, dar originea acestora este greu de stabilit. Fragmente de pietre şi inscripţii funerare au fost descoperite în suprafaţa S4. Pragul actual al corului pare să fie realizat din trei elemente care făceau parte dintr-o lespede funerară cu reprezentarea defunctului în basorelief.
Cele 18 monede descoperite, nu foarte numeroase, ajută totuşi la stabilirea unor repere cronologice pentru unele din descoperirile făcute de noi. [Horea Pop]
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
