Excavation Year |
2008 |
Epoch |
Neolithic;
Bronze Age
|
Periods |
Neolithic;
Late Eneolithic;
Bronze Age
|
Site Category |
Civil;
Domestic;
Unassigned
|
Site Types |
Habitation
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Vâlcea |
Locality |
Copăcelu |
Commune |
Râmnicu Vâlcea |
Site |
cartier Copăcelu-Valea Răii, str. Ghioceilor |
Site Sector |
|
Site name |
|
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Iosifaru |
Mariana |
Site director |
Muzeul Judeţean Vâlcea, Râmnicu Vâlcea |
Părăuşanu |
Ovidiu |
|
Muzeul Judeţean Vâlcea, Râmnicu Vâlcea |
Tulugea |
Claudiu Aurel |
|
Muzeul Judeţean Vâlcea, Râmnicu Vâlcea |
Tuţulescu |
Ion |
|
Muzeul Judeţean Vâlcea, Râmnicu Vâlcea |
|
National Arch. Record Site Code |
167482.04
|
Report |
Terenul din intravilanul municipiului Rm. Vâlcea, situat în cartierul Copăcelu, str. Ghioceilor, domeniul public, sit arheologic în care se va proceda la Amenajare şi modernizare stradă, a fost cercetat arheologic în perioada iunie - noiembrie 2008. Situl arheologic de la Copăcelu (fost Valea Răii) este situat la 5 km SV de centrul municipiului Rm. Vâlcea, în unghiul format de şoseaua ce duce spre Ocnele Mari cu pârâul Sărata, pe terasa aluvionară de pe partea stângă a acestuia, cu o deschidere largă spre lunca Oltului, având la N dealuri de natură tufoasă. Punctul cercetat se află pe partea dreaptă a DN Rm. Vâlcea – Tg. Jiu, făcând legătura cu cartierul Cărpiniş din Ocnele Mari, la limita de N a sitului. În acest sit au fost făcute săpături arheologice sistematice între anii 1961-1964 de prof. Dumitru Berciu. Cercetarea sistematică a fost reluată în anii 2003-2004 de către un colectiv format din Mariana Iosifaru şi Cristinel Fântâneanu din cadrul Muzeului Judeţean Vâlcea. Cercetările de salvare din anul 2002, când în zonă s-a construit cartierul sinistraţilor de la Ocnele Mari, au permis delimitarea parţială a sitului pe latura de SE. În cercetările de aici a fost descoperit un nivel de cultură neolitic, cultura Starcevo-Criş (fazele IIIB-IVA), un nivel aparţinând culturii Coţofeni şi un nivel de epoca bronzului (culturile Glina-clasică şi Verbicioara - faza I-II; IV-V). Au fost trasate 8 secţiuni notate astfel: SXVII (9 x 1 m), SXVIII (10 x 1 m), SXIX (5 x 1 m), SXX (10 x 3,40 m), SXXI (8 x 1 m), SXXII (7 x 1 m) şi o casetă, notată C.70 cu dimensiunile de 2 x 2 m (notarea secţiunilor şi casetelor s-a făcut în funcţie de cercetările anterioare din acest sit). SXVII (9 x 1 m) SXVII a fost trasată la capătul de NV al străzii pe partea dreaptă a acesteia, pe terasa joasă a pârâului Sărata, în zona inundabilă a acestuia. Nu au fost descoperite materiale arheologice. SXVIII (10 x 2 m) A fost trasată pe partea dreaptă a străzii, în faţa proprietăţii cu numărul 62. Stratigrafie: 0 -0,20 m, umplutură modernă ; -0,20 -1,30 m, pământ brun – gălbui,fără material arheologic ; -1,30 -1,60 m, nivel slab pigmentat cu urme de chirpic sfărâmat,aluviuni; -1,60 –1,80 m, nivel Sălcuţa IV; -1,80 –2 m, steril săpat. La adâncimea de -1,70 m s-a descoperit o platformă de chirpici, puternic arsă, aceasta ocupând c. 2- 4, gros de 0,10 m. La extremitatea estică a acestei platforme s-a descoperit, sub o lespede de tufit dacitic un castron întregibil de culoare maronie, ars secundar. Castronul este de forma tronconică, cu buza puternic adusă în interior, având patru apucători dispuse egal la jumătatea corpului, pastă cu nisip granulat diferit şi mică. Alături de acest castron s-a mai descoperit un vas-borcan întregibil. Vasul borcan are culoare castanie, puternic lustruit în exterior, prezentând pe maxima rotunjire două apucători dispuse simetric, fund tăiat drept, pastă fină cu nisip. La demontare, structura de chirpici, conservată precar, mai păstra urme de pari şi de nuiele. A fost, probabil, peretele unei locuinţe căzută în exterior. Nu s-a mai trasat o altă secţiune deoarece spre N se află gardul ce împrejmuieşte la stradă proprietatea nr. 62, iar la S şanţul pentru conducta de saramură ce alimentează ştrandul de la Ostroveni. După formă şi pastă materialele se pot încadra în faza IV a culturii Sălcuţa. Nu au mai fost descoperite alte materiale. Cele două vase se aflau în afara locuinţei. SXIX (5 x 1 m) La cca. 15 m E de Valea Gorunelului a fost trasată o nouă secţiune, dar la adâncimea de -1,50 m, cercetarea a fost stopată datorită prezenţei pânzei freatice. SXX (10 x 3,40 m) Secţiunea a fost trasată la 30 m E de Valea Gorunelului, evitând zona pânzei freatice (orientată E-V). Menţionăm ca această secţiune a fost trasată în pantă, diferenţa de nivel, E-V, fiind de -1,45 m, materiale descoperite aparţinând fazelor timpurii şi târzii ale culturii Verbicioara (faza II şi IV-V ). Stratigrafie S. XX : 0 –0,30 m umplutură modernă; -0,30 –0,50 m nivel aparţinând culturii Verbicioara, fazele târzii (IV-V); -0,50 –0,80 m nivel de culoare gălbuie, pigmentat cu fragmente ceramice, cărbuni, resturi osteologice. După materialul descoperit acest nivel aparţine fazei II a culturii Verbicioara. În acest nivel a fost descoperită partea limitrofă a unei locuinţe de suprafaţă cu podeaua realizată din bucăţi plate de tuf dacitic. -0,80 –1 m tuf dacitic degradat. Ceramica descoperită a fost împărţită în două categorii: - ceramică grosieră, de uz comun - ceramică fină Ceramica de uz comun are în compoziţie nisip, pietricele şi mică. Din punct de vedere al paletei coloristice, predomină culoarea castanie în exterior şi neagră în interior. Majoritatea acestor materiale prezintă decor realizat cu măturica, moştenire din grupul cultural Gornea-Orleşti. Ceramica fină are o pastă bine aleasă, în compoziţia sa fiind prezent nisip fin şi mică. Ca şi în prima categorie predomină culoarea castanie, cu menţiunea ca aceasta este prezentă atât în interior cât şi în exterior, dar şi culoarea neagră şi cenuşie. Decor: brâul alveolat, organic dispus sub buza vasului. În această secţiune au fost descoperite două tipuri de torţi: inelare şi în bandă. Amplasamentul acestora uneşte marginea vaselor cu pântecul sau sunt dispuse pe maxima rotunjire. Fragmentele descoperite sunt de dimensiuni mici iar formele dificil de identificat. Totuşi, menţionăm un fragment de căniţă cu toartă inelară de culoare castanie, aparţinând ceramicii fine. Au mai fost descoperite şi resturi osteologice, majoritatea provenind de la animale de talie mare (bovidee). SXX , a fost prelungită spre V cu 2 m, cu un martor de 0,20 m, pentru a putea delimita spre V locuinţa Verbicioara II. Materialul arheologic: Verbicioara fazele IV-V - Majoritatea materialului descoperit aparţine ceramicii fine, pasta este îngrijit aleasă, în componenţa ei fiind nisip fin şi mică. Culoarea predominantă este cea neagră sau cenuşie bine lustruită în interior şi exterior. Se remarcă un fragment de toartă de culoare neagră, în bandă dispusă pe maxima rotunjire. Pe corp, linii incizate paralele dispuse pe patru rânduri de o parte şi alta a acesteia. Pe un alt fragment ceramic, de aceeaşi factură şi culoare, sunt prezente 3 rânduri de impresiuni. Alături de aceste fragmente ceramice în acest nivel au mai fost descoperite resturi osteologice de la animale de talie mare, un fragment de topor cu gaură de înmănuşare (0,02 m), rupt din vechime (0,11 x 0,05 m), un împungător din os (0,13 x 0,03 m), dar şi un fragment de silex de culoare maronie. Forma cea mai des întâlnită este căniţa cu două torţi în bandă. Menţionăm apariţia unei reprezentări plastice (un picior de om), din pastă fină, care prezintă la partea superioară două rânduri de impresiuni. Sub aceste impresiuni apar două proeminenţe încadrate de un rând de impresiuni. Pe talpă apar câte 3 rânduri de impresiuni. Analogii ale acestei piese găsim în judeţul Vâlcea la Govora-Sat, punctul Huidu I. Verbicioara faza II: Ceramica a fost împărţită în două categorii : - ceramică grosieră sau de uz comun - ceramică fină. Ceramica de uz comun are în compoziţie nisip de granulaţii diferite şi mică. Din punct de vedere al paletei coloristice, predomină culoarea castanie în exterior şi neagră în interior. Majoritatea au decorul realizat cu măturica, dar apare şi brâul alveolat organic şi impresiunile plasate sub margine vaselor. Ceramica fină, din pastă bine aleasă, are în compoziţie nisip fin şi mică. Arderea este oxidantă, uniformă, predomină culoarea castanie dar şi neagră şi cenuşie. Se remarcă un fragment de culoare cărămizie, decorat cu un brâu simplu organic, în relief, dispus la partea superioară a vasului. Sub brâu, două linii incizate dispuse vertical, încadrate de câte un rând de impresiuni. Ca formă, fragmentul aparţine unei căniţe. Alături de fragmentele ceramice au fost descoperite o râşniţă fragmentară cu dimensiunile de 0,18 x 0,12 x 0,04 m şi un frecător cu dimensiunile de 0,18 x 0,05 m. La adâncimea de –0,60 m s-au descoperit resturile unei locuinţe, uşor adâncită (-0,20 m), cu podină din bucăţi de tuf dacitic (plate) de diferite dimensiuni (0,20 x 0,30 x 0,10 m; 0,25 x 0,30 x ,015 m) pe o lungime de 2,45 m x 3,20 m. Limita estică a locuinţei nu a putut fi determinată deoarece în zonă a fost săpat un şanţ în 1961, pentru alimentarea cu saramură a ştrandului de la Rm. Vâlcea, punct Ostroveni. Bucăţile de tuf au fost puse pe un pat de nisip în amestec cu tuf dacitic sfărâmat, gros de -0,10 m. Forma locuinţei a fost probabil dreptunghiulară. SXXI (8 x 1m) Secţiunea a fost trasată la cca. 30 m E de SXX. S-a cercetat până la adâncimea de 2,20 m, fără a se putea observa un nivel de cultură. SXXII (7 x 1m): Secţiunea a fost trasată la cca. 50 m E de S.XXI. S-a cercetat până la adâncimea de 2,50 m, fără a se putea observa un nivel de cultură sau materiale aparţinând culturilor mai sus numite. C70 (2 x 2 m): A fost trasată la cca. 60 m E de SXVIII, cercetarea efectuându-se până la adâncimea de 2,65 m fără a se depista un nivel de cultură. Pentru amenajarea străzii de o parte şi de alta au fost săpate rigole pe toată lungimea, lăţimea acestora fiind de 1,10 m şi adâncimea -0,50 m. Fiind trasate într-o zonă răvăşită arheologic de şanţuri trasate în timp, pentru introducerea conductei de apă, curent electric ( pe partea stângă) şi conducta de saramură (dreapta), nu au fost descoperite în umplutură urme sau materiale arheologice. De asemenea a fost amenajată şi o arteră secundară a străzii care urcă spre dealul Vereşti. Nici aici nu au fost descoperite urme sau materiale arheologice deoarece în această porţiune au fost făcute nivelări succesive când în zonă a fost construit bazinul de apă ce alimentează acum cartierul Copăcelu. Nivelările s-au realizat până la tuful dacitic, după care s-au făcut umpluturi succesive cu pietriş, nisip şi calcar adus de la Bistriţa. Cercetările de pe strada Ghioceilor au contribuit la descoperirea unui nivel Sălcuţa, menţionat de D. Berciu care a întreprins aici cercetării arheologice (marele arheolog menţionează descoperirea unor fragmente ceramice specifice Sălcuţa IV în lucrarea din anul 1981, fără a sesiza un nivel de cultură). Un alt element important a fost descoperirea unui nivel Verbicioara II (cu o locuinţă) dar şi prezenţa fazelor târzii IV-V cu mult material, mai ales fragmentar. S-a putut constata că atât în eneoliticul târziu, cât şi în epoca bronzului, aşezările au ocupat terasa medie a pârâului Sărata, fiind dispuse de o parte şi de alta a pârâului Goruneilor.
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
The archaeological surveys conducted by the specialists from the Vâlcea History Museum (Mariana Iosifaru, Tutulescu Ion, Claudiu Aurel Tulgea and the physicist Ovidiu Parausanu) in the site from Copacelu-Valea Raii bring new information about the stratigraphic situation of this large settlement. The discovery of new occupation levels (Salcuţa IV, Verbicioara II), enriches the knowledge about the prehistoric communities across Rm. Vâlcea town. Although the archaeological surveys were conducted on a small area, the results are of particular importance for the local archaeology.
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
CIMEC |
Language |
RO |
|
|