Excavation Year |
2008 |
Epoch |
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.);
Early Medieval
|
Periods |
Roman Period;
Roman-Byzantine Period;
Byzantine Period;
Early Medieval Period
|
Site Category |
Defence;
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
|
Site Types |
Open settlement;
Fortified settlement;
Citadel;
Cemetery
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Constanţa |
Locality |
Capidava |
Commune |
Topalu |
Site |
Cetate |
Site Sector |
Sectorul de est (sectoarele II, IV, V intra muros) |
Site name |
Capidava |
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Covacef |
Zaharia |
|
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
Potârniche |
Tiberiu |
|
Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa |
|
National Arch. Record Site Code |
63063.01
|
Report |
Cercetările arheologice efectuate în sectorul de Est s-au desfăşurat în două zone distincte: încăperea C9 a edificiului romano-bizantin precum şi în încăperile C15 şi C16 însumând o suprafaţă de cca 90 m2; pe verticală, excavaţia s-a desfăşurat la adâncimi variabile, încadrându-se în linii generale între –0,75 m şi –2,30 m. Suprafaţa pe care s-a efectuat cercetarea în sectorul de Est al cetăţii Capidava este de aprox. 100 m2. Campania de cercetare desfăşurată în cetatea romano-bizantină şi medieval timpurie Capidava, sectorul de E, din vara anului 2008, a avut ca scop continuarea săpăturilor arheologice din anii precedenţi. Cercetarea arheologică din acest sector a fost efectuată în două zone. Prima dintre acestea este reprezentată de încăperea C.9, componentă a edificiului romano-bizantin, plasat în centrul sectorului de est. Cea de-a doua zonă însumează încăperile C.15 şi C. 16, încăperi adosate curtinei de SE. În primul caz, cercetarea desfăşurată în încăperea C.9 a continuat-o pe cea începută în anul 2007, cu scopul de a obţine informaţii referitoare la cronologia şi fazele de construcţie ale edificiului romano-bizantin, plasat în centrul sectorului de est. În cadrul campaniei din anul 2007 excavaţia s-a oprit pe un nivel de distrugere, de incendiu, alcătuit din resturi de ţigle şi olane, fragmente de lemn carbonizat, cenuşă. Acest nivel a fost înregistrat la adâncimea de –1,70 m, faţă de actualul nivel de călcare. De la această cotă a început campania 2008. În fază incipientă, am secţionat încăperea C.9, pe direcţia NE-SV pentru efectuarea investigaţiei arheologice în cele mai bune condiţii, obţinând astfel un microprofil stratigrafic în interiorul edificiului. După îndepărtarea resturilor de ţigle şi olane, au fost înregistrate câteva segmente de bârne carbonizate, o râşniţă de piatră secţionată pe jumătate precum şi numeroase fragmente ceramice. Au fost descoperite totodată şi un număr de 16 monede din bronz, specifice perioadei romano-bizantine. Toate aceste informaţii coroborate cu rezultatele obţinute în campania din 2007, când în nivelul de incendiu au fost descoperite o amforă africană de tip LR4, precum şi resturile unui vas de tip dolium ajută la creionarea unei ipoteze de lucru pertinente, în acest stadiu al cercetării. Astfel săpătura s-a realizat până la adâncimea de –2,30 m, constatându-se următoarele: au fost identificate cel puţin trei secvenţe cronologice diferite referitoare la funcţionarea edificiului romano-bizantin. Cea mai târzie dintre acestea, cum era şi firesc, este reprezentată de nivelul de distrugere şi incendiu ce conţine resturile acoperişului prăbuşit. Pe baza evidenţelor numismatice această distrugere s-ar putea data undeva la sfârşitul secolului VI, datorită unor piese de la Mauriciu Tiberiu din anul 586. Cel mai timpuriu nivel înregistrat însă este reprezentat de o fază anterioară de construcţie, dacă nu chiar de resturile unei amenajări în subsolul edificiului (pivniţă). În acest sens a fost descoperit un zid de piatră legat cu mortar ( ZPM1), orientat pe direcţia NV-SE. Lăţimea sa este de 0,70 m şi prezintă cel puţin trei asize păstrate, lăsând impresia unui zid puternic şi atent construit. Deşi în momentul de faţă stadiul cercetării nu permite efectuarea unor consideraţii ferme in ceea ce priveşte acest zid, mai exact a destinaţiei sale, se poate afirma totuşi ca el ar reprezenta o fază anterioară distrugerii de la sfârşitul secolului VI, întrucât vasul de tip dolium, surprins in incendiu, este aşezat fix pe traseul zidului amintit, după ce în prealabil acesta din urma fusese acoperit printr-o nivelare realizată cu pământ brun cenuşiu, tasat, neincendiat. Pentru verificarea traseului acestui zid am efectuat o nouă secţionare a suprafeţei din încăperea C.9, pe direcţia NV-SE. Rezultatele s-au dovedit a fi, în linii generale, similare cu cele obţinute cu ocazia primei secţionări. Au fost înregistrate astfel resturi de bârne carbonizate, fragmente ceramice specifice secolului VI, precum şi un număr de 6 monede. După îndepărtarea bârnelor lemnoase, au fost evidenţiate resturile a două ziduri, de facturi diferite, prezente însă în acelaşi nivel de tasare brun cenuşiu ca şi ZPM 1. Deşi ambele ziduri (notate ZPM 2 şi ZPM 3) au fost lucrate din piatră legată cu mortar şi orientate perpendicular pe ZPM1 există totuşi unele particularităţi morfologice între ele. Primul dintre acestea, ZPM 2, are o lăţime de 0,40 m, este lucrat mai îngrijit din piatră făţuită şi păstrează cel puţin două asize. Cel de-al doilea, ZPM 3 se află la baza peretelui de SE al încăperii C.9, asemenea unei plinte şi a fost realizat din bolovani de piatră legaţi cu mortar. Lăţimea păstrată este de cca 0,40 m, fiind vizibile două asize. Astfel, aceste fragmente de zid acoperite de nivelarea brun cenuşie mai sus menţionată îndreptăţesc ipoteza existenţei unor faze anterioare de construcţie sau - de ce nu - a unor amenajări în subsolul edificiului. Cercetarea arheologică desfăşurată în încăperea C.9 a adus la lumină şi o serie de descoperiri mărunte dar interesante totodată, mai ales în ceea ce priveşte stabilirea cronologiei relative. La acest capitol se înscriu un număr de 12 piese realizate din os, întregi sau fragmentare, probabil piese de joc (?), un opaiţ întreg cu toartă antropomorfă, databil la mijlocul secolului al VI-lea, precum şi partea superioară a unei încuietori realizate din bronz, de formă circulară. Paralel cu activitatea din încăperea C.9, cercetarea arheologică s-a desfăşurat şi intr-o zonă adiacentă curtinei de SE, în două încăperi denumite convenţional C.15 şi C.16. În cazul încăperii C.15 săpăturile au debutat la adâncimea de –1,03, finalizându-se la -1,30 m. La această cotă a fost atins un nivel cert de călcare, o podină din lut bătut neincendiată. De pe suprafaţa acestei podine au fost recoltate două monede de bronz, neidentificate încă. Au fost înregistrate fragmente provenind de la o râşniţă de piatră, spartă şi împrăştiată din vechime, precum şi un posibil canal de scurgere al apei menajere. În ceea ce priveşte ceramica au apărut atât fragmente medieval timpurii, provenite de la vase-borcan de tip Dridu cât si material romano-bizantin, ceramică cu striuri sau fragmente de la aşa numitele „amfore cu coaste”. Interesant rămâne totuşi un vas borcan lucrat la mână, datat în perioada romano-bizantină, ce a fost descoperit întreg, într-un nivel de distrugere plasat imediat sub nivelul medieval timpuriu. În încăperea vecină denumită C.16, săpăturile au debutat la adâncimea de -0,75 m. De menţionat ar fi faptul că spre latura sa de SE, încăperea conţinea dărâmătura zidului de incintă, rezultat al unei distrugeri din vechime. Această situaţie a impus şi metodologia de lucru, influenţată în primul rând de raţiuni de protejare şi conservare a zidului de incintă. După îndepărtarea dărâmăturii de piatră şi mortar, excavaţia s-a produs pe toată suprafaţa încăperii C.16 (de la adâncimea de –1,00 m), cu excepţia unei porţiuni dreptunghiulare de cca 2 x 2,5 m, plasată central, ce păstra amprenta de mortar a dărâmăturii curtinei. Astfel, această zonă a fost păstrată pentru verificarea informaţiilor stratigrafice dar şi pentru stabilirea unui eventual terminus de funcţionare. Cum aminteam mai sus, săpătura arheologică s-a desfăşurat în suprafaţă, şi s-a oprit la adâncimea de –1,30 m. Sub „capacul” oferit de dărâmătura zidului de incintă au fost obţinute rezultate deosebite constând în obiecte şi fragmente din ceramică, sticlă, os şi metal (bronz şi fier). În ceea ce priveşte materialul ceramic, poate fi amintită descoperirea în acelaşi nivel a 27 de opaiţe întregi sau fragmentare, a două amforete precum şi a mai multor fragmente similare. Toate acestea alături de obiecte din sticlă dintre care se remarcă fragmente de pahare cu picior şi candele (peste 30 astfel de fragmente). Din categoria piese mărunte pot fi amintiţi trei piepteni din os fragmentari. [Z. Covacef, T. Potârniche]
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
During the 2008 campaign, the archaeological excavation in the eastern sector was carried out in two distinct areas: in the C9 room within the Roman-Byzantine building, and in rooms C15 and C16. The excavation undertaken in room C9 continued the work began in 2007 aiming at gathering information about the chronology and the construction phases of the Roman-Byzantine building situated in the eastern sector at Capidava. For this purpose the room was divided on a NE-SW direction and, thus, a stratigraphic microprofile was obtained inside the edifice. At least three different chronological sequences were identified in the functioning of the Roman-Byzantine edifice. The latest of these is represented in the stratum which contains the debris of the collapsed roof and, based on numismatic evidence, can be dated somewhere towards the end of the 6th c. Archaeological excavation in the area next to the SE wall, in the rooms conventionally known as C15 and C16, was carried out at the same time with the activity in room C9. In room C15, the excavation was on a smaller scale and it uncovered an unburned clay floor level and sewage. Room C16 contained on the South-East side debris from the collapsed castrum wall, proof of an ancient destruction. Following the removal of the debris a stratum containing evidence of burning was uncovered; this stratum contained many artefacts such as: pottery, glass, bone and metal fragments. Regarding the pottery fragments we must mention the discovery of at least 27 lamps (complete or fragmentary) on the same level, most of them of the Danubian type dated towards the middle and the end of the 6th c.
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
CIMEC |
Language |
RO |
|
|