Excavation Year |
2009 |
Epoch |
Bronze Age;
Hallstatt;
Latene;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.);
Late Migrations Period (7th - 11th cent.);
Early Medieval;
Late Medieval;
Modern
|
Periods |
Bronze Age;
Late Bronze Age;
Hallstatt;
Early Hallstatt;
Middle Hallstatt;
La Tène;
Early La Tène;
Middle La Tène;
Late La Tène;
Early Roman Period;
Late Roman Period;
Roman-Byzantine Period;
Byzantine Period;
Migrations Period;
Middle Medieval Period;
Early Medieval Period;
Modern Age
|
Site Category |
Defence;
Domestic;
Industrial;
Religious, Ritual and Funerary;
Unassigned
|
Site Types |
Habitation;
Civil habitation;
Open settlement;
Fortified settlement;
Urban settlement;
Rural settlement;
Military habitation;
Camp;
Citadel;
Fort;
Fortifications;
Cult/religious structure;
Church;
Funerary find;
Cemetery;
Plane cemetery;
Tumular cemetery;
Isolated grave;
Tumular grave;
Isolated find;
Isolated object;
Exploitation/quarry;
Quarry
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
County / District |
Constanţa |
Locality |
Capidava |
Commune |
Topalu |
Site |
Cetate |
Site Sector |
Sector I intra muros - Incinta mediobizantină şi spaţiul de locuire intramurană adiacent acesteia |
Site name |
Capadiva |
Persons involved and Institutions |
Last name | First name | role | Institution |
Ene |
Daniel Lucian |
|
Universitatea Creştină "Dimitrie Cantemir", Bucureşti |
Munteanu |
Florentin |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Opriş |
Ioan Carol |
Site director |
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Raţiu |
Alexandru-Mircea |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Sion |
Anişoara |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Ştefan |
Maria Magdalena |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
Stoian |
Gabriel |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
|
National Arch. Record Site Code |
63063.01
|
Report |
Unul din obiectivele principale în acest sector l-a constituit incinta medievală. Astfel, cercetarea propriu-zisă s-a desfăşurat în special în c.J56 deoarece în această suprafaţă a fost surprinsă limita nordică actuală a incintei medievale. Caroul atinge incinta romano-bizantină de aceea s-a curăţat de pământul scurs şi de rădăcini de plante inclusiv acest tronson romano-bizantin. A fost surprinsă prima asiză din incinta medievală a paramentului exterior. La momentul cercetării nu se păstrau decât 4 pietre în linie, 0.5 m spre interior faţă de paramentul exterior romano-bizantin, la aproape 1,5 m spre S paramentul era căzut pe o lungime de aproape 1,5 m, apoi se evidenţia iar paramentul exterior, pe un tronson scurt deoarece nu se mai putea curăţa, date fiind condiţiile de păstrare a incintei medievale (pe incinta romano-bizantină, la peste 3 m înălţime faţă de nivelul actual de călcare extramuran). Paramentul exterior al incintei medievale era clar delimitat de emplectonul incintei romano-bizantine prin tehnica de alăturare a pietrelor dar şi a liantului folosit. Acesta suprapune direct emplectonul incintei romano-bizantine, primele pietre fiind aşezate pe un strat subţire de pământ galben-cenuşiu, folosit totodată şi ca liant, cu pigmenţi foarte puţini de mortar şi de alte mici incluziuni, ce denotă faptul că acest pământ a fost adus dintr-o zonă în care era deja alterat de activităţile umane. În suprafaţa c.J56 a fost cercetată anterior un bordei (Capidava, sector I, bordei 105), aflat la o distanţă de 3 m de incinta medievală. S-a realizat o secţionare a suprafeţei necercetate pentru a putea determina orice complex medieval care se leagă de paramentul interior al incintei medievale. Stratul vegetal aproape că se confundă cu un strat de călcare, subţire, de până în 5 cm grosime, de aceeaşi culoare şi conţinut cu liantul folosit la legarea pietrelor din incinta medievală. Acest nivel este caracterizat prin lipsa de materiale arheologice. Cel mai probabil este un nivel de călcare al unui interval lăsat special între incinta medievală şi bordeie. La fel a fost surprins şi într-o microsecţiune perpendiculară pe incinta medievală realizată în J 57, unde a fost delimitat foarte bine paramentul interior, mai retras, dar prima asiză fiind ridicată direct pe o dărâmătură al unui edificiu romano-bizantin distrus spre sfârşitul sec. al VI-lea sau începutul sec. al VII-lea. Limita dintre dărâmătură şi paramentul interior al incintei medievale se delimitează foarte bine. Este surprinsă aceeaşi tehnică, acelaşi tip de liant, fiind surprinse 3 asize ale paramentului interior, iar emplectonul se păstra pe o înălţime de aproximativ 0,80 m. Incinta medievală surprinsă în aceste două carouri, J 56 şi J 57, prezintă similitudini cu tronsonul de incintă medievală cercetat în sectorul sudic extramuran. În c.J56, pe o lăţime de 4 m şi o lungime de 5,60, încercând să obţinem orice informaţie despre un eventual complex sau mai multe complexe care s-ar lega de incinta medievală şi, totodată, să aducem terenul la acelaşi nivel, ne-am adâncit atingând imediat stratul de dărâmătură al unui edificiu romano-bizantin distrus spre sfârşitul sec. al VI-lea sau începutul sec. al VII-lea. Specific acestei dărâmături, ca şi din alte edificii, este culoarea cărămizie dată de pereţii din chirpici arşi, căzuţi, unii dintre ei descompuşi în bucăţi sau chiar într-un praf cărămiziu. Praful negru din dărâmătură este dat de suprastructura de lemn a acoperişului arsă aproape în întregime. De aceea s-au descoperit şi material tegular din abundenţă, fragmentat în urma prăbuşirii acoperişului. De asemenea au fost descoperite cuie şi scoabe oxidate folosite la îmbinarea bârnelor de lemn a acoperişului, multe fragmente de sticlă, cea mai mare parte provenind de la geamuri de mici dimensiuni. Alte fragmente de sticlă provin de la păhăruţe de sticlă (inclusiv 3 picioare de cupă întregi, dintre care unul cu bulb). Provenind de la o uşă de lemn a edificiului, a fost descoperită o broască de uşă, aproape întreagă, fragmentată şi puternic oxidată, dar observându-se bine orificiul pentru introducerea cheii. În profilul de N a fost surprins un perete din chirpic căzut, ce a acoperit un număr de 6 vase ceramice, 2 întregi şi 4 întregibile, protejându-le totodată de incendiu şi de căderea acoperişului. Vasele nu prezintă urme de folosire de nici un fel. Sunt realizate la roata rapidă, au o pastă de foarte bună calitate, fină chiar, culoare cărămizie şi par să dateze foarte târziu, spre sfârşitul sec. al VI-lea sau chiar începutul sec. al VII-lea. Au mai fost descoperite o monedă puternic oxidată, un opaiţ databil sec. VI p.Chr., un capac, o căniţă de mici dimensiuni (o înălţime de 6 cm), un capac, o fusaiolă din cărămidă reutilizată, fragmente de oase prelucrate ce provin de la baiere de pungă, plăsea de cuţit, mâner de găleată, pieptene, etc. Au fost surprinse doar două laturi ale edificiului romano-bizantin, de fapt un fel de picior de piatră legat de pământ peste care se ridica suprastructura din chirpici, pentru a feri peretele de umezeală. Edificiul foloseşte ca a patra latură, cea de NE, zidul de incintă romano-bizantin. Latura perpendiculară pe incintă, cea dinspre SV, are o lungime de 5,60 m. Latura paralelă cu zidul de incintă nu se păstrează în întregime, fiind tăiată de un bordei. Edificiul era pavat, într-o primă fază, cu dale de cărămidă, groase, dar care au fost scoase la un moment dat (în momentul degajării dărâmăturii, în afară de fragmente de ţiglă şi olane nu au fost descoperite deloc fragmente de dală de cărămidă) şi apoi podeaua din lut galben şi fragmente din astfel de dale de cărămidă rămase reamenajate cu o peliculă de pământ galben, pietriş pe anume porţiuni. Podeaua este destul de denivelată, datorată cel mai probabil căderii acoperişului. În J57 a fost atins acest nivel de dărâmătură ce provine, cel mai probabil, de la un alt edificiu similar distrus în aceleaşi condiţii. Situaţie similară se regăseşte în sectorul I şi în edificiile din c.O 51, P 51, Q 51. [Daniel Ene, Ioan C. Opriş]
|
Abstract other lang. |
|
Abstract |
|
Bibliography |
|
Bibliographic notes |
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
Editor |
CIMEC |
Language |
RO |
|
|