|
Excavation Year |
2009 |
|
Epoch |
Latene;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.)
|
|
Periods |
La Tène;
Roman Period;
Late Roman Period;
Roman-Byzantine Period
|
|
Site Category |
Defence;
Civil;
Domestic;
Unassigned
|
|
Site Types |
Habitation;
Urban settlement;
Fortifications;
Baths
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Olt |
|
Locality |
Corabia |
|
Commune |
Corabia |
|
Site |
Sucidava - Celei |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
Sucidava |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Amon |
Lucian |
|
Universitatea Craiova |
| Cojoc |
Mirela |
|
Muzeul de Arheologie şi Etnografie, Corabia |
| Gherghe |
Petre |
Site director |
Universitatea Craiova |
| Ivănuţa |
Niculiţa |
|
Muzeul de Arheologie şi Etnografie, Corabia |
| Petculescu |
Liviu |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Stoica |
Onoriu |
|
Societatea Numismatică Română |
|
|
National Arch. Record Site Code |
125551.01
|
|
Report |
Ultima campanie (numărul 67) de cercetări arheologice sistematice de la Sucidava, cartierul Celei, oraşul Corabia, jud. Olt, a avut loc în perioada 29 iunie-10 iulie.
Săpăturile au fost localizate în interiorul fortificaţiei romano-bizantine, mai precis în arealul denumit „Suprafaţa 2002", delimitat spre V de clădirea cu hipocaust, la N de bazilica paleocreştină, iar la S de horreum şi fântâna „secretă".
Obiectivele urmărite (datorită faptului că numărul studenţilor care participă la cercetare, prin efectuarea practicii arheologice, a fost mult redus ca urmare a unor modificări survenite în planul de învăţământ) s-au rezumat doar la continuarea investigării casetelor C4, C5 şi C14, situate spre extremitatea sudică a zonei, unde, în campania anterioară, nu fusese atins acelaşi nivel de adâncime cu cel la care se ajunsese în restul casetelor. În plus, am mai realizat un sondaj în caseta C1.
Caseta C4. Cercetările, care au atins adâncimea maximă de -1,20 m, au condus la delimitarea a trei niveluri de locuire.
Cel mai vechi dintre acestea este reprezentat de urmele unui pavaj care iese din profilul sudic al casetei, continuându-se spre N. Amenajarea, surprinsă pe o lungime de 3,90 m şi cu o lăţimea maximă de 1,45 m, este alcătuită dintr-un strat de cărămizi având ca liant un mortar amestecat cu pietriş fin de râu. Ca aspect, cărămizile sunt de două tipuri: dreptunghiulare (oarecum asemănătoare cu cele din zilele noastre, cu dimensiunile de 27 x 16 cm şi 27 x 13 cm) şi aproape pătrate (30 x 27 cm). Pe alocuri, peste cărămizi se păstrează un strat subţire de lutuială arsă la roşu. Acest ultim amănunt ne sugerează o intervenţie ulterioară, în urma căreia vechiul pavaj capătă o nouă destinaţie, fiind poate inclus ansamblului de elemente descoperite de noi în imediata vecinătate, spre N, şi care par a aparţine unor terme1.
Al doilea nivel, sesizat la adâncimi cuprinse între -1,10 şi 1 m, este atestat de câteva cărămizi izolate şi mai ales printr-un aliniament de cărămizi romane şi ţigle fragmentare, amplasate peste resturile unei podele lutuite. Acestea din urmă apar spre colţul nord-vestic (c. 1b-c) al casetei şi măsoară în lungime 1,80 m. Spre E, în c. 2-3a, se constată existenţa unui spaţiu lipsit de urmele unor construcţii dar în care întâlnim extrem de multă cenuşă, fragmente de cărbune şi bucăţi de zgură. Alături, în c. 1a, a fost sesizată o foarte mică groapă menajeră (diametru aproximativ de 0,30 cm şi adâncime similară) care conţinea câteva bucăţi informe şi puternic oxidate din fier, un fragment de la buza unui vas din tablă de cupru, totul amestecat cu multă cenuşă şi zgură. Toate acestea par a pleda pentru existenţa, aici, a unui mic atelier folosit pentru scurt timp, probabil pentru reparaţii ocazionale ale unor piese metalice.
Cel mai recent nivel a fost identificat la o adâncime de aproximativ 0,90 m. În primul rând este vorba de o groapă menajeră (c. 2a) cu formă ovală, care se continuă dincolo de profilul estic al casetei. Conţinutul său este alcătuit din numeroase bucăţi de amforă întregibile, la care se adaugă un fragment de platou acoperit cu smalţ verde-oliv, în compoziţia căruia au fost pictate cu o nuanţă mai deschisă literele XP, continuate de un cerc (aură?) în interiorul căruia par a fi uşor schiţaţi ochii şi sprâncenele unui personaj. Opinăm că ne aflăm în faţa unei reprezentări artistice cu caracter religios, paleocreştin, textul fiind o abreviere a numelui Χριστoς. Tot acestui nivel îi poate fi atribuit un aliniament de pietre nefasonate, legate cu pământ, apărut în c. 2b, păstrat pe o înălţime de 0,20 m şi o lungime de 0,80 m. Prin tehnica de realizare, poziţie în plan şi nivel stratigrafic, el pare a constitui o porţiune din ultima asiză a temeliei de pe latura estică a unei construcţii (posibil o baracă) dezvelite parţial, în anii anteriori, în casta C5. Dacă supoziţia se confirmă, rezultă că latura sudică a clădirii măsura în total 6,40 m.
În caseta C5, alăturată celei precedente, în c. 2b-c, la adâncimea de -1,50 m, au fost identificate urmele unui cuptor orientat NE-SV, din care se păstrează doar jumătatea nordică. Vatra sa conţine multă cenuşă şi urme de arsură. În colţul nord-vestic al aceleiaşi casete (c. 1c), la -1,40 m se remarcă trei blocuri de stâncă fasonate, aliniate pe direcţia NE-SV, sugerând resturile unui zid, vizibil doar pe o lungime de 1 m.
În caseta C14, c. 1a-b, la adâncimea de -1,50 m au apărut resturi de zid demantelat, fragmente de pavaj realizat din cărămizi aşezate pe un strat de pietriş de râu, multă cenuşă, urme de mortar şi fragmente de oase. Alături, în c. 2a, tot la -1,50 m se delimitează un fragment de zid orientat aproximativ N - S, cu lungimea de 1,50 m şi lăţimea de 0,40 m, constituit dintr-un singur rând de blocuri mari de calcar. La o distanţă de 0,25 m spre V apare un alt aliniament de pietre, paralel cu precedentul.
Din punct de vedere stratigrafic, urmele evidenţiate în casetele C5 şi C14 pot fi atribuite nivelului roman de sec. IV.
În caseta C10, după cum am menţionat deja, nu a fost realizat decât un sondaj. Acesta este localizat în colţul sud-vestic al casetei, fiind justificat de faptul că pământul foarte moale de aici se surpa permanent. De altfel, încă din campaniile anterioare, după pata de culoare şi consistenţa solului anticipam aici existenţa unei gropi menajere. Suprafaţa sondată este patrulateră, cu dimensiunile de 2,50 x 2,00 m. Actualele cercetări au pus în evidenţă existenţa a două gropi.
Prima, denumită Gr.1/2009, este situată spre N şi porneşte de la -1,60 m. La adâncimea de -2,50 m groapa taie nivelul dacic târziu (sec. I a.Chr. - I p.Chr.) şi coboară până la 3,40 m, unde este atins fundul acesteia. Forma gropii este aproximativ ovală, cu diametrul de 1,60 m, pereţii sunt uşor albiaţi iar fundul drept. În interiorul său au fost descoperite foarte multe fragmente de cărămizi romane, unele cu grosimi de peste 7 cm şi care păstrează pe una din feţe resturile unui strat de mortar cu grosimea de 2-3 cm, amestecat cu pietriş mărunt, iar pe faţa opusă un alt strat, dar subţire, de mortar. Aceste caracteristici sugerează că ele proveneau de la un pavaj dezafectat. O altă cărămidă, de tipul celor folosite la construirea puţurilor de fântână2, avea formă trapezoidală şi măsura în lungime 0,40 m. Pe lângă câteva bucăţi de scoabe din fier, cenuşă şi cărbune, groapa conţinea şi multe fragmente de ceramică de două tipuri, romană şi dacică. Din prima categorie fac parte în special diverse părţi provenite de la amfore decorate cu striuri şi coaste, un bol cu pereţii subţiri, prevăzut cu tortiţă, realizat dintr-o pastă fină, un fragment de vas din pastă fină de culoare roşie, angobat cu alb la exterior etc. Ceramica dacică este lucrată cu mâna, dintr-o pastă de proastă calitate dar arsă la roşu pe ambele feţe, şi decorată cu butoni aplatizaţi, de la care pornesc brâuri alveolate.
A doua groapă menajeră, denumită Gr.2/2009, a fost cercetată parţial, deoarece se continuă şi dincolo de profilul sudic al casetei. Ea apare la adâncimea de 1,90 m şi are diametrul maxim de 1,25 m. Fundul gropii a fost atins la adâncimea de 3,60 m. În interiorul său au fost descoperite numeroase fragmente de amforă, un vârf de corn şlefuit şi trecut prin foc, oase de peşte etc. Se mai remarcă un capăt de curea, din bronz, specific epocii Dominatului3, şi o amforă aproape întreagă (lipseşte doar una din toarte), caracteristică sfârşitului secolului al V-lea şi începutului veacului următor4.
În concluzie, cercetările din vara anului 2009, chiar dacă nu au fost de anvergură, au condus la obţinerea unor rezultate importante, de natură să completeze informaţiile noastre cu privire la spaţiul interior al fortificaţiei romano-bizantine de la Sucidava. În campania următoare săpăturile vor fi continuate în toate casetele din acelaşi areal. [Petre Gherghe, Lucian Amon]
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
