|
Excavation Year |
2009 |
|
Epoch |
Greek and Hellenistic;
Early Roman (1st - 3rd cent.);
Late Roman (4th - 7th cent.)
|
|
Periods |
Greek Age;
Hellenistic Period;
Roman Period;
Late Roman Period;
Roman-Byzantine Period
|
|
Site Category |
Defence;
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary;
Unassigned
|
|
Site Types |
Urban settlement;
Citadel;
Cemetery;
Tumular cemetery;
Coin find
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Tulcea |
|
Locality |
Jurilovca |
|
Commune |
Jurilovca |
|
Site |
Capul Dolojman |
|
Site Sector |
Incinta Greacă (SIG) |
|
Site name |
Orgame/Argamum |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Apostol |
Virgil |
|
Muzeul Naţional de Istorie a României |
| Dolea |
Alexandra |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Honcu |
Ştefan |
|
Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi |
| Mănucu-Adameşteanu |
Mihaela |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Mărgineanu-Cârstoiu |
Monica |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Muşat |
Alina |
|
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie |
| Opaiţ |
Andrei |
|
Institutul de Arheologie, Iaşi |
|
|
National Arch. Record Site Code |
160653.02
|
|
Report |
În anul 2009, săpătura arheologică s-a derulat în două sub-sectoare, urmărind completarea unor informaţii obţinute anterior. Amplasamentul celor două sub-sectoare a fost: SIG V 2009 pe latura de V a fortificaţiei, ataşată extremităţii vestice a secţiunii trasate în anul 2008; SIG S 2009 pe latura de S a fortificaţiei, în punctul în care, în 2007 a fost surprins un cuptor adosat incintei greceşti.
Secţiunea SIG V 2008 (206 x 2 m), perpendiculară pe zidul fortificaţiei romano-bizantine, a avut drept scop verificarea stratigrafiei în această zonă şi identificarea unor eventuale opere defensive de epocă greacă1. Principalele rezultate ale investigaţiei au fost:
- constatarea absenţei oricăror amprente de locuire în spaţiul traversat de SIG V 2008, cu excepţia unor urme sporadice aparţinând probabil sec. VI-VII p.Chr.;
- observarea faptului că două dintre valurile care brăzdează, aproximativ pe direcţia N - S, spaţiul traversat de SIG V 2008 nu par să fi jucat un rol defensiv, fiind rezultatul unor excavaţii în stâncă, sub formă de şanţ, şi depunerii materialului excavat pe latura dinspre E a acestora. Deşi lipsa unei stratigrafii explicite şi a inventarului corespunzător provoacă dificultăţi în stabilirea cronologiei acestor intervenţii, înclinăm să le atribuim ultimei etape a vieţuirii antice de la Capul Dolojman;
- este posibil ca şanţul aflat între valul 1 şi zidul fortificaţiei romano-bizantine să reprezinte negativul unui zid demantelat, care, prin analogie cu situaţiile întâlnite pe latura de S, ar putea fi interpretat ca zid de incintă grecesc;
- valul 3, aflat la cca. 190 m V de zidul de apărare romano-bizantin, prezintă particularităţi constructive care, alături de dimensiunile conservate (lăţimea la bază = 22 m, altitudinea naturală = 31,97 m, înălţimea faţă de nivelul stâncii native = cca. 2,80 m), îl deosebesc de precedentele şi reclamă continuarea cercetării, pentru lămurirea unor aspecte legate de structura şi cronologia sa.
SIG S 2009
Cu prilejul amenajărilor pregătitoare intervenţiei de conservare primară a tronsonului de incintă grecească degajat pe latura de S a cetăţii, în anul 2007 a fost identificat un cuptor de mari dimensiuni2, de formă aprox. circulară în plan (d = 3,70 m), adosat zidului de incintă grec, pe care amenajarea sa l-a afectat vizibil. Din examinarea inventarului arheologic recoltat din umplutură rezultă că perioada de funcţionare a cuptorului pare să fi fost cea romano-bizantină. Cercetarea sa nu a putut fi epuizată cu acel prilej, necesitând extinderea suprafeţei spre S, pentru determinarea formei complete şi a eventualelor sale anexe funcţionale.
SIG V 2009
A fost trasată o casetă cu dimensiunile de 20 x 4 m la N şi paralel cu SIG V 2008 (între m. 178-198 ai acesteia), de care o separă un martor cu lăţimea de 0,50 m. Totodată, am reluat golirea şanţului de la V de valul 3, în scopul determinării conturului secţiunii şi, eventual, a cronologiei acestuia.
Principalele rezultate ale acestor intervenţii constau în:
- Confirmarea existenţei unui „placaj" de piatră pe versantul de E al valului, aşa cum apărea şi în SIG V 2008. Aflat imediat sub stratul vegetal (cca. -0,30/0,40 m), este realizat din plăci nefasonate de calcar, de dimensiuni mici, dispuse neregulat şi urmăreşte conturul valului, acoperind o stratigrafie (observabilă în pereţii SIG V 2008) în care straturile de piatră măruntă alternează cu straturi subţiri, tasate, de pământ.
- Spre creasta valului această "manta" este întreruptă, pe o lăţime de cca. 2-2,25 m, de un strat de spărtură măruntă din piatră (cu aspect de griblură) ce se distribuie, paralel cu ceea ce pare a reprezenta rămăşiţele in situ ale unui zid cu orientare aproximativă N - S. Este posibil ca acest strat, cu o grosime variabilă (între 0,15 şi 0,30 m, în funcţie de pantă) să provină din tasarea şi spargerea unor blocuri de piatră dispuse vertical sau oblic, pe o lăţime de cca. 1 m, paralel cu aliniamentul zidului.
- Pe creasta valului 3 a fost identificat traseul unui zid cu lăţime integrală încă necunoscută (faţada vestică, împreună cu emplectonul aferent sunt distruse, fiind parţial recognoscibile între dărâmăturile vizibile, la diverse adâncimi, pe panta vestică a valului). Zidul este construit din blocuri de piatră de mari dimensiuni (cca. 0,95 x 0,70 m; 0,60 x 0,40 m; 0,40 x 0,30 m), fasonate sumar sau nefasonate, aliniate pe direcţia N - S. Pentru urmărirea acestui traseu, caseta SIG V 2009 a fost extinsă spre N cu încă 3 x 4 m, pornind de la indicaţiile unui aliniament de blocuri de piatră sesizabil la nivelul de călcare actual şi confirmat încă de la îndepărtarea primului strat vegetal (-0,15 m). Lăţimea maximă conservată a acestui tronson de zid este de 1,50 m (N), cea minimă este de 0,55 m (S), iar lungimea pe care a putut fi urmărit în anul 2009 este de 6,70 m. Ţinând seama de dispunerea dărâmăturilor sale în teren, lăţimea sa integră ar putea fi estimată la cca. 2,20-2,30 m, dimensiune care reclamă, totuşi, confirmarea prin măsurarea unui tronson cu lăţimea conservată integral. Din păcate, starea de conservare în care a fost descoperit monumentul nu îngăduie, deocamdată, nici un fel de estimări cu privire la datarea sa.
- Şanţul care se află la V de valul 3, aşa cum s-a observat încă din campania precedentă, a fost săpat în stâncă, piatra rezultată din excavaţie fiind aruncată pe latura sa de E. Pentru observarea deschiderii originare şi conturului complet al şanţului, la săpare, este necesară prelungirea SIG V 2008 cu cca. încă 10 m, fapt ce nu a fost posibil în campania anului 2009. Umplutura şanţului, pe porţiunea care a fost încadrată în secţiunea SIG V 2008, a fost cercetată până la adâncimea de 1,20-1,40 m, fără a se atinge pretutindeni nivelul stâncii. Din pământul negru măzăros, care formează această umplutură au fost recoltate fragmente sporadice de panse de amfore greceşti (sec. IV-III a.Chr.).
Ca urmare a rezultatelor obţinute, se ia în calcul oportunitatea continuării cercetării în anul următor. [Mihaela Mănucu-Adameşteanu]
SIG S 2009
A fost deschisă o casetă cu dimensiunile de 12 x 4 m, la S de suprafaţa SIG 2004/2007, în faţa cuptorului Cpt 1, identificat în 2007. Latura scurtă a acestei casete coincide cu latura lungă a suprafeţei SIG 2004/2007, fiind ulterior, extinsă spre V cu încă 1 m, rezultând o lungime totală pe această latură de 5 m. Lungimea casetei se desfăşoară spre S, în pantă, spre actualul drum de acces spre plaja lacului Razelm.
Principalele observaţii prilejuite de realizarea acestei intervenţii se referă la stratigrafie, la modul de amenajare a cuptorului şi la cronologia locuirii în zonă.
Stratigrafia:
Stratul vegetal (a) este mai gros în partea de NV a secţiunii, unde ajunge până la -0,60 m, diminuând către SE, unde ajunge până la -0,25/-0,20 m adâncime. El suprapune un strat de dărâmătură antică (b) ce provine de la zidul de incintă romano-bizantin, aflat în apropiere (cca. 12 m). Dărâmătura atinge 0,80 m grosime, lângă zidul cuptorului, pentru a se subţia până la 0,20 m, către extremitatea de S a casetei. Deasupra acestui strat a fost remarcată prezenţa sporadică a unor cărămizi întregi (cu dimensiuni diferite: 0,34 x 0,34 x 0,04 m; 0,32 x 0,32 x 0,04 m), provenite din zidul de incintă şi găsite în poziţie aproape orizontală. Printre pietrele din dărâmătură apar fragmente de amfore romano-bizantine (tip LRA 1 şi LRA 2) şi un fragment de gură de spatheion african, ce îngăduie o datare sigură către începutul sec. VII p.Chr. Sub dărâmătura incintei se află ultimul nivel dărâmătură a cuptorului (c), care se prezintă ca un strat (grosime oscilând între 0,40-0,50 m) de culoare gălbui cenuşoasă, ce include multe pietre provenind din structura cuptorului, în ultima sa fază de folosire. În acest strat apar fragmente ceramice databile în sec. VI p.Chr., cele mai multe aparţinând amforelor de tip LRA 1 şi LRA 2, dar şi câteva fragmente de amfore pontice, palestiniene (LRA 4) şi un fragment egean (LRA 3). Ultimul nivel de funcţionare al cuptorului (d), peste care se distribuie dărâmătura descrisă mai sus, se individualizează printr-o anume duritate, atestând în mod clar că s-a călcat pe el şi printr-o culoare gălbui-cenuşie, deosebită de cenuşiul dărâmăturii zidului de incintă romano-bizantin. Pe acest nivel a apărut, aşezată orizontal, o pansă de amforă LRA 1. Stratul de dărâmătură al nivelului anterior de funcţionare a cuptorului (e) este gros de 0,50/0,60 m şi diminuează odată cu depărtarea de cuptor. El suprapune un alt nivel (f), ce are aceeaşi aparenţă gălbui-cenuşoasă, fiind însă mult mai bine tasat şi compact. În acest ultim strat apar tot fragmente de amfore de tip LRA 1 şi LRA 2, între care şi un fragment de gură de amforă tip LRA 2 databil către a doua jumătate a sec. V sau începutul sec. VI p.Chr.
Cuptorul (Cpt. 1)
În campania 2007, când a fost descoperit, interiorul cuptorului a fost degajat până la o adâncime de cca. 1,70/2,30 m, săpătura oprindu-se cu puţin sub plinta de susţinere a grătarului camerei de ardere a fazei 2 de funcţionare. Erau deja vizibile câteva detalii constructive ale ultimei faze (faza 1), respectiv o refacere din pietre rectangulare, mai groase decât pietrele fazei anterioare, care, probabil, au fost extrase din zidul de incintă de epocă greacă (pe care se sprijină peretele de N al cuptorului), unde se văd pietre de formă şi dimensiuni asemănătoare. De asemenea, la cca. -0,50 m faţă de nivelul de călcare actual, era vizibilă plinta de susţinere a camerei de ardere a ultimei faze (faza 1), precum şi arcul gurii de alimentare a camerei de foc, realizat din cărămizi şi parţial prăbuşit. În intervalul scurs de la prima dezvelire (2007-2009) în interiorul cuptorului s-a depus un nou strat de dărâmături, antrenat din zonele învecinate, gros de cca. 0,20/0,30 m, care a trebuit să fie îndepărtat înaintea începerii cercetării propriu zise.
În 2009, am reluat degajarea cuptorului, la interior, pornind de la nivelul atins în anul 2007. Secţionându-l pe direcţia N - S, am urmărit atingerea bazei camerei de foc a fazei 2 în jumătatea de E. Cu toate că am coborât cu încă 0,60 m, nu am reuşit să atingem acest obiectiv. Totuşi, a devenit clar că în momentul construirii ultimei faze a cuptorului (faza 1), atât camera de foc, cât şi o parte a camerei de ardere a fazei 2, au fost masiv umplute, pentru a constitui o bază solidă pentru amenajarea camerei de foc a ultimei faze de funcţionare a cuptorului (provizoriu numerotată drept faza 1). În această umplutură am găsit o mare varietate de fragmente ceramice, de la amfore elenistice până la amfore romano-bizantine din sec. VI p.Chr. Pragul intrării în camera de foc a ultimei faze este şi el ridicat cu câteva lespezi, aşezate orizontal.
Mult mai bine păstrate sunt amenajările exterioare, care flancau gura de alimentare a camerei de foc (praefurnium), dinspre exterior. Latura de E are dimensiunile de (L) 1,60 x (l) 1 m, iar cea de V de (L) 0,97 x (l) 0,75 m. În umplutura dintre aceste laturi apar tot fragmente de amfore LRA1 şi LRA2, puţină ceramică de bucătărie, fragmente de vase de sticlă, toate databile în limitele sec. VI p.Chr., şi mai multe oase de animale.
Structuri anterioare cuptorului
Aşa cum s-a observat şi la descoperirea sa, în anul 2007, cuptorul taie structuri anterioare, cum ar fi zidul de incintă din epoca greacă. În actuala campanie, în urma degajării unei suprafeţe mai largi în faţa cuptorului, numărul acestora a crescut. Astfel, în imediata apropiere a laturii de V a praefurnium-ului a apărut un zid (Z1/2009) de perioadă greacă clasică, judecând după fragmentele ceramice ce apar pe nivelul adiacent, surprins la -1 m faţă de nivelul actual de călcare. La 1,70 m distanţă, tot pe partea de V a praefurnium-ului, apar resturile unui alt zid (Z2/2009), ce intră în profilul de V al casetei şi lângă care au apărut fragmente ceramice diverse, atât elenistice, cât şi arhaice. Fiind construit la o cotă mult inferioară zidului menţionat anterior, nu excludem o datare a acestuia la o dată mult mai veche, probabil în sec. VI-V a.Chr. Fragmente arhaice apar şi la extremitatea sudică a secţiunii, la o distanţă de cca. 4,50 m faţă de zidul de S al cuptorului. Aceleiaşi etape de locuire timpurie a zonei îi pot fi, probabil, atribuite şi resturile unui alt zid, orientat N - S (Z3/2009), ce intră cu o latură în profilul estic, urmărit pe o lungime de 1,60 m şi o lăţime de 0,60 m.
Campania anului 2009 a contribuit la precizarea stratigrafiei generale a zonei şi a morfologiei cuptorului. Întrucât numai dezvelirea integrală a acestuia şi, mai ales, găsirea gropii de deşeuri şi eventuale rebuturi pot elucida problemele legate de cronologia şi destinaţia sa, estimăm ca necesară continuarea cercetării în campaniile viitoare. În acest fel s-ar putea îmbogăţi substanţial documentarea existenţei unei zonei de producere a ceramicii la Argamum, ilustrând atât atelierul cât şi locul de uscare a vaselor. Totodată, cercetările din zonă vor aduce la lumină alte vestigii şi informaţii privind perioada preromană din evoluţia oraşului greco-roman Orgame/Argamum. [Mihaela Mănucu-Adameşteanu, Andrei Opaiţ]
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
