|
Excavation Year |
2009 |
|
Epoch |
Early Medieval;
Late Medieval;
Modern
|
|
Periods |
Middle Medieval Period;
Early Medieval Period;
Late Medieval Period;
Modern Age
|
|
Site Category |
Defence;
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Urban settlement;
Fortifications;
Church;
Monastery;
Cemetery;
Isolated grave
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Vrancea |
|
Locality |
Focşani |
|
Commune |
Focşani |
|
Site |
Piaţa Unirii, Grădina Publică |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Apostu |
Aurora-Emilia |
Site director |
Muzeul Vrancei, Focşani |
| Stănescu |
Mădălina |
|
Muzeul Vrancei, Focşani |
|
|
National Arch. Record Site Code |
174753.06
|
|
Report |
Situl este amplasat în centrul Municipiului Focşani - Piaţa Unirii şi Grădina Publică din localitate, la aproximativ 55 m altitudine faţă de nivelul mării, pe malul drept al gârlei Milcovelul, trasată la 1482 de Ştefan cel Mare, odată cu stabilirea hotarului dintre Moldova şi Ţara Românească pe Milcov. Cele două părţi ale oraşului erau situate de o parte şi de alta a graniţei ce despărţea Moldova de Muntenia, loc numai bun pentru ridicarea unei mănăstiri fortificate şi bine întărită de către un domn muntean.
Este un sit arheologic de Ev Mediu timpuriu şi târziu, ţinându-se cont de descoperirea din anul 2008 a incintei fostului Ansamblu Mănăstiresc ,,Sf. Ioan Botezătorul", ce aparţine de biserica cu acelaşi nume. În zona în care s-au desfăşurat cercetările se găsesc încă trei obiective de interes judeţean şi naţional enumerate mai sus. Este vorba de o zonă în care istoria medievală a vechiului târg a Focşanilor este reprezentativă prin aceste obiective, împreună cu descoperirile ce au avut loc, încă din anul 2005, la Ateneul Popular - Focşani. Au fost efectuate cercetări arheologice preventive cât şi o supraveghere arheologică între anii 2005 - 2006 la Ateneul Popular, unde au fost descoperite materiale arheologice de Ev Mediu (publicate în CCA), urmate de un sondaj arheologic în anul 2006, efectuat în Grădina Publică, cu descoperirea altor materiale arheologice. Cercetările arheologice preventive din anul 2008 au vizat Ansamblul Mănăstiresc „Sf. Ioan Botezătorul", mănăstire ctitorită de Grigore Gheorghe Ghica al II-lea, între anii 1661 - 1663 (în prima sa domnie), pe teritoriul Munteniei, exact pe graniţa dintre cele două ţări: Moldova şi Ţara Românească (rezultate publicate în CCA 2009).
În ceea ce priveşte relaţia cu mediul, punctul respectiv se află într-un perimetru în care nu există nici un pericol de afectare, deoarece spaţiul respectiv face parte din Grădina Publică a Municipiului Focşani (grădină devenită publică între anii 1865 - 1866) şi este în apropierea tuturor obiectivelor cuprinse în Lista Monumentelor Istorice din microzona istorică a Pieţei Unirii. Starea de conservare atât a sitului, cât şi a celorlalte obiective este în general, bună.
Este vorba de un sit arheologic medieval caracteristic pentru dezvoltarea urbană a târgului Focşani (zona ce cuprinde Piaţa Unirii şi Grădina Publică - cu cele mai vechi amenajări edilitare ce au aparţinut de fosta mănăstire (sec. al XVII-lea) şi cu reţeaua de olane, principala reţea de alimentare cu apă a Focşanilor în sec. al XIX-lea). În acest perimetru se mai găsesc: Biserica ,,Sf. Ioan Botezătorul", Ateneul Popular, Casa de Cultură a Sindicatelor, Arhivele Statului - filiala Vrancea (sec. al XIX-lea), clădirile Primăriei Focşani şi ale Consiliului Judeţean Vrancea. În apropierea acestei zone se regăsesc bisericile ,,Precista" (biserica fostei mănăstiri cu acelaşi nume), „Adormirea Maicii Domnului" - Biserica Donie, „Sf. Dumitru" - uzină (sec. al XVIII-lea) etc. În campania de cercetare a anului 2009, a fost efectuată supravegherea arheologică asupra întregului spaţiu mănăstiresc.
Obiective:
- identificarea întregului spaţiu al Ansamblului Mănăstiresc „Sfântul Ioan Botezătorul" din Focşani;
- identificarea materialelor arheologice (ceramică, fier, sticlă, obiecte diferite, monede, tezaure, morminte cu sau fără inventar etc.);
- identificarea construcţiilor anterioare celor existente (fundaţii, zidării, pivniţe sau beciuri, zidul de incintă etc.);
- identificarea altor elemente care să confirme existenţa unei mănăstiri în acest spaţiu, de jur-împrejurul actualei biserici, cu întreaga sa compartimentare şi utilizare a fiecărei incinte, a întinderii şi bogăţiei despre care se vorbeşte, cât şi a principalului ei rol de apărare - refugiu din calea tătarilor şi a altor năvălitori;
- identificarea principalei reţele a conductei de olane ce traversează întreaga piaţă a oraşului;
- relevarea planimetrică a zidăriilor descoperite;
- stabilirea caracteristicilor constructive ale fundaţiilor şi ale zidăriilor respective;
- stabilirea etapelor constructive şi cronologice ale construcţiilor relevate;
- alte elemente definitorii ale întregului Ansamblu Mănăstiresc.
Au fost puse în evidenţă următoarele: formele şi dimensiunile zidului de incintă al fostei mănăstiri pe colţurile de NV, NE, SV şi SE ale acesteia, fundaţiile de interior ale mănăstirii. Au rezultat unele concluzii cu privire la dimensiunile spaţiului mănăstiresc zidit (suprafaţa acestuia), locul exact al grădinii din dreptul altarului, cu continuarea zidului de incintă pe toată latura estică, formele de închidere ale colţurilor zidului de incintă, cât şi constituţia, construcţia şi decroşurile posibile, rolul acestora. A mai rezultat toată conducta de olane (ulterioară) ce apare pe toată suprafaţa spaţiului mănăstiresc. Conducta apare străbătând fundaţia clopotniţei pe cele două laturi (interioară şi exterioară). Rezultă din aceste cercetări că principala conductă de olane pentru alimentarea cu apă a oraşului în acest perimetru, la nivelul secolului al XIX-lea, se întinde pe o suprafaţă de peste 400 mp, fiind principala reţea de alimentare cu apă a oraşului, conductă acoperită cu cărămidă zidită ce apare, în urma acestor cercetări, cu foarte multe îmbinări şi coturi de traversare a terenului. O mică parte din aceste olane a reieşit şi în urma cercetărilor preventive de la Biserica ,,Armenească" de pe strada Coteşti, nr. 22, unde a fost reacoperită. Rezultatele din acest an au evidenţiat în principal, întinderea exactă a fostei mănăstiri, ce era de peste 2.700 mp.
Au rezultat materiale importante din punct de vedere arheologic de tipul: monede turceşti, austriece şi româneşti; vase ceramice întregibile şi neîntregibile (cantitate mare); vase din sticlă irizantă şi cu reflexe; obiecte diferite din fier; arsură şi resturi de vase, toarte şi funduri de pahare; foarte multe tipuri de pipe (lulele) de factură turcească; cahle etc.
Au fost trase concluzii cu privire la:
- stabilirea etapelor constructive şi cronologice ale construcţiilor relevate şi a celor nerelevate deoarece sunt trei etape constructive: nivelul secolului al XVII-lea, al XVIII-lea şi pavajul de sec. XIX, conducta de olane de sec. XIX;
- planimetria fundaţiilor implicit a zidăriei (realizată);
- delimitarea exactă a zidului de incintă ce apare pe latura estică, zidărie ce nu era cunoscută ca fiind existentă şi care merge până spre altarul bisericii, cât şi rolul acesteia (vezi planşa anexată cu planul întocmit de I. Katilino - 1855 şi planşa din lucrarea lui Antonie Plămădeală);
- fundaţiile exacte ale turnului - clopotniţă, aflat în faţa bisericii (foişorul de foc);
- spaţiul exact ce a fost distrus în urma incendiului ce a avut loc pe data de 29 martie 1854;
- a rezultat că avea 34 de încăperi (configuraţia acestora este clară);
- locul fântânii în interiorul spaţiului mănăstiresc, ce se află în dreptul laturii sudice, în faţa bisericii (bibliografia ataşată);
- întinderea aproximativă a grădinii mănăstirii;
- inventarul arheologic al respectivului lăcaş de cult;
- posibile alte descoperiri (tezaure).
Stratigrafia generală a sectorului:
- pământ de umplutură, amestecat şi plin de molozuri până la -0,30 -0,45 m (betoane);
- pământ amestecat cu bucăţi mari de cărămidă sfărâmată şi întreagă, până la - 0,50 -1 m;
- pământ negru, până la -1,50 m cât şi pământ cu stropi de mortar şi urme de arsură;
- pământul galben până sub fundaţii, până la -1,80 -2,20 m, în unele cazuri;
- elementele de fundaţie şi zidărie construită, fundaţiile turnului-clopotniţă - de interior şi de exterior;
- conducta de olane de sec. XIX ce străbate întreaga zonă;
- peste 34 de încăperi (chilii, gropniţă, trapeză, holuri etc.), zidărie de interior şi ale zidului de incintă, nişe şi pivniţe etc.
Complexe construite (zidite din bolovani, cărămizi sfărâmate şi mortar):
- fundaţie cu zidărie pe latura estică (în zona cimitirului) ce merge dinspre colţul SE spre Grădina Publică, fundaţie aparţinând vechii mănăstiri de călugări greci din sec. al XVII-lea - şi despre care nu se ştia că există, dar care a putut fi delimitată cu exactitate;
- două colţuri ale vechii mănăstiri, pe laturile SE şi SV, ce se termină în două semicercuri spre exterior cu decroşuri imperfect lucrate şi aproape pe toată lungimea cercului şi care se închid spre interior prin două turnuri perfect zidite, de apărare-control şi refugiu, de secol XVII, în care se văd perfect urme ale cutremurelor de pământ ce au zguduit zona, dar care au rămas totuşi intacte. Turnul de pe latura SV a fost folosit ulterior (în sec. al XIX-lea) ca ,,umblătoare" (,,plimbătoare").
- mănăstire zidită(ziduri înalte de peste 6 m)şi fortificată(turnurile cu deschizătura în zid pentru a putea ochi cu arma - fortăreaţă), întărită (contraforţii de pe latura nordică - graniţa dintre cele două ţări) şi considerată cea mai frumoasă şi impunătoare construcţie de graniţă şi din oraşul Focşani;
- fundaţiile de interior şi de exterior ale turnului-clopotniţă a lăcaşului;
- conductele de olane (apeductele Focşanilor), considerată cea mai importantă reţea de alimentare cu apă în sec. al XIX-lea, ce apare pe toată suprafaţa cercetată din Piaţa Unirii şi în exteriorul zidului estic al mănăstirii, în Grădina Publică; conducta de olane se ramifică în faţa bisericii prin două cămine de distribuţie a apei, cămine ce sunt bine conservate;
- fundaţiile întregului zid de incintă, fundaţii de asemenea cu decroş exterior, ce au în unele locuri o grosime de peste 3,10 m şi în general de 1 m;
- peste 34 de fundaţii de interior (ale chiliilor sau ale stăreţiei sau ale altor încăperi cu diferite funcţionalităţi etc.);
- locul exact al grădinii (în faţa altarului) în afara spaţiului construit şi zidit al mănăstirii şi care era foarte întinsă;
- fântâna din interiorul mănăstirii, situată în faţa bisericii, spre latura sudică;
- cimitirul cu peste 15 morminte cercetate şi mai puţin cercetate (unele rămase în secţiune) şi care sunt de călugări şi/sau de slujitori ai lăcaşului de cult ce au populat biserica în trecut.
Elemente de inventar: au fost descoperite următoarele materiale importante din punct de vedere arheologic: monede turceşti (accele), austriece (kreutzeri) şi româneşti, de la 1896 - 1940 atât din mormintele cercetate, cât şi din pământul săpat în secţiuni şi casete;
- ceramică de foarte multe tipuri reîntregibilă şi neîntregibilă, aparţinând secolului al XVII-lea descoperită, cât şi ceramică amestecată, de secol XVII şi XIX, descoperită într-o cantitate foarte mare şi care este de formele: străchini, căni, ceşti, farfurii, pahare etc.;
- pahare şi vase din sticlă irizantă aparţinând secolului al XVII-lea, cât şi multe toarte şi funduri de pahare şi cofere sau ceşti; fragmente de farfurii din porţelan fin, de culoare albastră, de import şi care sunt foarte diferit pictate manual;
- pipe (lulele) de factură turcească de multe forme şi mărimi, întregi şi fragmentare;
- fragmente de olane sau olane întregi din toate secţiunile trasate;
- două tipuri constructive de cărămizi utilizate în zidăriile descoperite;
- tipuri de obiecte din fier cum sunt: cuie, piroane, cătuşe, lacăte, chei, un topor - ciocan din fier care era utilizat, probabil, ca armă de luptă - apărare în cazul atacurilor de orice fel;
- cahle de diferite forme şi mărimi, fragmentare sau bucăţi întregi, de culori şi ornamente deosebite (păsări, flori etc.) şi chiar fragmente de cahlă din terminaţiile de sus sau de jos ale sobelor sau de la alte construcţii - „şemineuri";
- alte obiecte importante din punct de vedere arheologic şi care îmbogăţesc patrimoniul muzeal;
- o piatră funerară spartă în trei fragmente cu o inscripţie în limba greacă, ce acoperea unul din căminele de distribuţie a apei potabile.
Elemente de cronologie relativă şi absolută (inclusiv analogii relevante):
- au fost descoperite în mod cert construcţii de sec. XVII care apar pe toată suprafaţa supravegheată şi care aparţin spaţiului zidit mănăstiresc (ale călugărilor greci);
- există o etapă a mănăstirii (o biserică ulterioară, cu înmormântări de sec. XVIII) sau o fostă biserică care a existat înaintea mănăstirii (la începutul secolului al XVII-lea?) prin mormintele descoperite sub fundaţiile mănăstireşti, cât şi în afara acestora;
- funcţionalitatea clară a fostei mănăstiri ca biserică, la nivelul secolului al XIX-lea;
- construirea întregii reţele de olane (conducta principală) la nivelul secolului al XIX-lea având funcţionalitatea principală de alimentare a oraşului cu apă potabilă din mai multe părţi şi spre mai multe locaţii din împrejurimi.
În concluzie, întreg spaţiul pieţei şi al grădinii publice (devenită publică între anii 1865 - 1866) a funcţionat permanent, până în zilele noastre, fiind importantul centru de desfăşurare al relaţiilor comerciale - prin drumuri de legătură, pivniţe, tuneluri etc. - între Moldova şi Ţara Românească până în anul 1859 şi ulterior.
Având în vedere cele expuse mai sus, cât şi a faptului că în zona în care s-au executat secţiunile pentru cercetare au fost semnalate cele prezentate, aceasta reprezentând un mare interes pentru istoria focşănenilor, dar şi a vrâncenilor, este necesar să se ţină cont de toate aceste aspecte reale ale trecutului pentru construirea viitorului, în măsura în care această propunere este posibilă.
Scurtă descriere a situaţiei arheologice:
- zidul de incintă se închide pe toată latura estică, din faţa altarului;
- fundaţii ale interioarelor mănăstirii şi ale zidului de incintă, cât şi fortificaţii (turnuri de apărare - refugiu) pe latura sudică, contraforţi pe latura nordică - spre fosta graniţă cu Moldova;
- fundaţiile clopotniţei sau ale foişorului de foc, devenit ulterior Turnul pompierilor;
- tipul şi constituţia fundaţiilor, cât şi dimensiunile lor (cea mai groasă fundaţie apare de 3,10 m);
- conducta de olane (apeductele) ce traversează întreg spaţiul mănăstiresc şi care străbate la un moment dat fundaţia clopotniţei de sec. XVII (conducta de olane este de sec. XIX);
- elementele constructive şi tipurile de cărămizi utilizate şi confecţionate pentru zidăriile de interior şi ale zidului de incintă; bolovanii de râu ce apar în construcţia fundaţiilor.
Au rezultat resturi ceramice întregibile şi neîntregibile de tipul: străchini, căni, borcane, farfurii, ceşti, opaiţe (şfeşnice), platouri de uz comun, cât şi de factură străină (de import - din ceramică albastră şi verde), pentru uzul persoanelor de rang. Au fost descoperite lulele (pipe) fragmentare cât şi întregi de forme şi tipuri diferite, ce sunt de factură turcească; tipuri diferite de cărămidă arsă şi fragmentară, cât şi olane întregi şi pahare şi ceşti, boluri şi vaze din sticlă irizantă şi exfoliantă ce apar de culoare verde şi albastră şi care sunt atât de uz comun, cât şi pentru uzul superiorilor; obiecte diferite din fier, de tipul: cuie, piroane, lacăte, chei, cătuşe, unelte şi arme etc.; obiecte de podoabă de tipurile: cercei, butoni, agrafe de păr etc. ce sunt din bronz; monede turceşti, austriece şi româneşti datate între anii (1778 - 1894), de asemenea din bronz; cahle de diferite forme, mărimi, culori (verde, gri-gălbui, albastre, roşietice etc.), ce au fost descoperite într-un număr foarte mare; alte obiecte importante din punct de vedere al funcţionalităţii lor şi care sunt specifice spaţiului mănăstiresc în care au fost descoperite.
Toate aceste materiale rezultate în urma cercetării arheologice din acest an, în punctul: „Ansamblul Mănăstiresc - Sf. Ioan Botezătorul" din Focşani - Piaţa Unirii sunt în prezent, la Laboratorul de conservare - restaurare a Muzeului Vrancei, pentru a fi restaurate, în vederea intrării lor în circuitul istoric şi muzeal. Nu au fost folosite nici un fel de tehnici deosebite în cercetarea din acest an, fiind utilizate tehnicile de săpătură manuală (cu târnăcopul, hârleţul, lopata, mătura, şpaclul, canciocul şi pensula) şi mecanizată cu ajutorul utilajelor firmelor de construcţie. Au fost utilizate, în vederea măsurătorilor, a fotografierii, filmărilor şi a pozelor de moment, diferite accesorii necesare ca: jaloanele de teren - pentru adâncimi, metrul de pământ de 1 m respectiv 2 m, pentru lungimi şi grosimi, cât şi beţişoare colorate (pentru numerotarea mormintelor) şi a hârtiei albe scrise pentru marcarea secţiunilor şi a casetelor trasate. Colectarea materialului s-a făcut în plicuri de hârtie, pungi de plastic de diferite mărimi, în saci, cât şi în cutii şi lădiţe din lemn.
Mormintele descoperite şi cercetate au fost reînhumate la sfârşitul campaniei de cercetare, în Secţiunea a IV-a (S.IV / 2008), trasată pe diagonala dintre naos şi altar, de pe latura nordică, la baza fundaţiei.
Propuneri de conservare, protejare, punere în valoare:
- Declararea zonei ca sit arheologic medieval caracteristic pentru dezvoltarea urbană a târgului Focşani (zona ce cuprinde Piaţa Unirii şi Grădina Publică - cu cele mai vechi amenajări edilitare ce au aparţinut de fosta mănăstire (sec. al XVII-lea) şi cu reţeaua de olane, principala reţea de alimentare cu apă a Focşanilor în sec. al XIX-lea.). În acest perimetru se mai găsesc: Biserica „Sf. Ioan Botezătorul", Ateneul Popular, Casa de Cultură a Sindicatelor, Arhivele Statului - filiala Vrancea (sec. al XIX-lea), clădirile Primăriei Focşani şi ale Consiliului Judeţean Vrancea. În apropierea acestei zone se regăsesc Bisericile „Precista" (biserica fostei mănăstiri cu acelaşi nume), „Adormirea Maicii Domnului" - Biserica Donie, „Sf. Dumitru" - Uzină (sec. al XVIII-lea) etc.
- În urma efectuării decopertării întregului spaţiu mănăstiresc până la nivelul superior al zidăriilor (nivelul a fost diferit) propunem păstrarea in situ a colţului de NV al mănăstirii (pivniţa cu nişe formată din trei încăperi) - prin înfiinţarea unui mic muzeu în aer liber, cu rezultatele din cercetarea efectuată în acest perimetru -, odată cu ataşarea unui mic istoric şi a machetei întregului spaţiu mănăstiresc.
- Zidul de incintă, turnul-clopotniţă, cât şi mare parte din încăperi, vor fi evidenţiate printr-un pavaj pietonal şi prin marcaje de culori diferite la nivelul de călcare, iar cele două turnuri de apărare - refugiu de pe colţurile SE şi SV, vor fi puse în evidenţă până la nivelul de călcare stabilit.
- Zonele care nu vor fi puse în valoare - spre a fi vizitabile, se vor acoperi cu pământ curat (fără molozuri) şi bine bătătorit, iar suprafaţa zidăriilor se va acoperi cu un strat de nisip fin apoi, iarăşi pământul curat fără alte materiale ce pot distruge, din nou, zidăriile.
- Readucerea Bornei de hotar pe vechiul său amplasament, la graniţa ce exista între Moldova şi Ţara Românească până în anul 1859, pentru reîntregirea şi completarea spaţiului istoric.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
‘St. John the Baptist’ Monastery, located in the UnionPlacefrom Focşani and in the Public Garden is a monastery to limit oneself between the borders of two countries: Moldova and Wallachia. The monastery was founded by Prince Grigore Gheorghe Ghica II during his first reign in Wallachia, between 1661 and 1664. The monastery has been fortified and very well built, with high enclosure walls, watch towers and large abutments to its northern side. We discovered over ten graves and explored six of them, belonging both to monks and ordinary people.
In this area a water clay pipe dating to the 19th century has been previously discovered (length course - over 90 m). We found very important archaeological items: pottery, glass, iron objects, porcelain, coins, ornaments and many tiles (dating from the 17th to the 19th centuries); two watch towers and two abutments. The site is very important for the town history being situated in the very centre of Focşani, in an area with many historic monuments.
|
|
Bibliography |
Dimitrie F. Caian, Istoricul oraşului Focşani, Focşani, 1906.
Antonie Plămădeală, Ctitorii voievodale în Eparhia Buzăului.
Petru Obodariu, Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul în Cronica Vrancei, vol. III, coordonator: Horia Dumitrescu, Editura Pallas, Focşani, 2002, p. 72 - 80.
Călători străini despre Ţările Române, vol. V, EdituraŞtiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 34.
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
CIMEC |
|
Language |
RO |
|
|
